Ce este terapia ocupationala?
Terapia
ocupationala este un
tratament ce se concentreaza in a ajuta oamenii pentru a dobandi independenta
in toate zonele de activitate pe care le desfasoara. Terapia ocupationala ofera
copiilor metode variate, activitati placute, distractive, pentru a imbogati
deprinderile cognitive, fizice si motorii si pentru a spori increderea in sine.
Cu ajutorul terapiei
ocupationale, un copil cu probleme in dezvoltare va invata sa
interactioneze cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii
si parteneri de joc.
Caror tipuri
de probleme se adreseaza terapia ocupationala?
- copii cu
probleme senzoriale
- copii cu
probleme de invatare
- copii cu
autism
- copii cu
tulburari de dezvoltare
- copii cu
tulburari mentale sau de comportament
- copii cu
probleme fizice si motrice
- copii cu
boli cronice
Terapeutul
poate lucra si pentru dezvoltarea coordonarii motrice fine, cat si a
coordonarii dintre mana si ochi cum ar fi implicarea in jocurile de aruncat la
tinta fixa, jocul cu mingea, scrisul.
Terapia
ocupationala este necesara atunci cand este afectata performanta in mai multe
domenii:
Abilitati de
motricitate fina: miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini si degete.
Abilitati de
motricitate grosiera: miscarea muschilor mari din brate si picioare.
Abilitati
vizuo-motrice: deplasarea unui copil pe baza perceptiei informatiilor vizuale.
Abilitati
oral-motorii:miscarea muschilor din gura, buze, limba si maxilar, incluzand
suptul, muscatel, mestecatul si linsul.
Abilitati de
auto-ingrijire: imbracat, hranit si mersul la toaleta.
Integrare
senzoriala: abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile primite
din mediu.
Abilitati de
planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa si imparti
secventele sarcinilor motorii.
Alte
informatii:
Recuperarea
prin terapie ocupationala imbraca mai multe forme: terapia prin invatare,
ludoterapia si ergoterapia. Ergoterapia sau activitatile de tip lucrative sunt
un mijloc de exprimare, permitand persoanei sa creeze in realitate ceea ce a
vazut, trait sau imaginat. Activitatile ergoterapeutice implica gandire,
planificare, presupunere si alegere, pentru ca la finalul activitatii, persoana
cu handicap sa fie mandra ca a creat o jucarie, un panou decorativ, sau un
obiect util. Acest lucru le da un sentiment revigorant si le confera un simt al
realizarii si increderii in sine, contribuind la structurarea statutului si
rolului persoanei, recunoscute din punct de vedere social.
Activitatile
ergoterapeutice cu ajutorul uneltelor, ajuta la dezvoltarea membrelor superioare
si contribuie la progresul capacitatilor de coordonare. In general, prin
activitatile de ergoterapie se obtine progresul si nu regresul personalitatii
umane, fie ea cu handicap sau nu.
Obiectivele
pentru activitatile de ergoterapie sunt:
• dezvoltarea deprinderilor manuale
• dezvoltarea respectului fata de rezultatele muncii lor
• consolidarea deprinderilor tehnice (ex. taiat, lipit, indoit, bobinat, insurubat si formarea unor noi deprinderi- impletitul, imbinarea
• consolidarea abilitatilor de a finaliza lucrul inceput si disciplina pastrarii materialelor in ordine
• educarea rabdarii, respectarii regulilor, cooperarea cu alte persoane in vederea realizarii unor lucrari de grup
• familiarizarea persoanelor cu dizabilitati cu diferite materiale, pe care incep sa le analizeze in timp ce le folosesc: forma, marime, culoare, consistenta.
• dezvoltarea respectului fata de rezultatele muncii lor
• consolidarea deprinderilor tehnice (ex. taiat, lipit, indoit, bobinat, insurubat si formarea unor noi deprinderi- impletitul, imbinarea
• consolidarea abilitatilor de a finaliza lucrul inceput si disciplina pastrarii materialelor in ordine
• educarea rabdarii, respectarii regulilor, cooperarea cu alte persoane in vederea realizarii unor lucrari de grup
• familiarizarea persoanelor cu dizabilitati cu diferite materiale, pe care incep sa le analizeze in timp ce le folosesc: forma, marime, culoare, consistenta.
Activitatile
ergoterapeutice pun accentul pe reeducarea gestualitatii, a indemanarii,
invatarea unor deprinderi noi, utile, dezvoltarea expresivitatii, readaptarea/
adaptarea la efort. Activitati ca desenul, pictura, modelajul sunt foarte
importante in dezvoltarea proceselor gandirii, pentru o mai buna coordonare
oculara si manuala, pentru dezvoltarea motricitatii fine (dactilo-pictura si
modelaj).
Ce este
logopedia?
Logopedia este disciplina psihopedagogica ce
se ocupa cu educarea si, in special, cu reeducarea (terapia corectiva)
limbajului. Logopedia studiaza natura si formele de manifestare ale defectelor,
tulburarilor de limbaj si de vorbire, propunand metode si procedee de corectare
adecvate.
Atat la
copii normali, cat si la cei cu diverse handicapuri senzoriale, tulburarile
de limbaj survenite din diverse cauze impiedica intelegerea, receptionarea
si transmiterea mesajului verbal. Comunicarea prin limbaj este cea mai
importanta cale de integrare scolara si sociala a copilului.
“Prin
tulburarile limbajului intelegem toate abaterile de la limbajul normal,
standardizat, de la manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate in limba
uzuala, atat sub aspectul reproducerii cat si al perceperii, incepand de la
dereglarea diferitelor componente ale cuvantului si pana la imposibilitatea
totala de comunicare orala sau scrisa” (M. Gutu, 1975) .
Caror tipuri
de probleme se adreseaza logopedia?
◊ Tulburari
de pronuntie:
- dislalie;
- disartrie;
- rinolalie.
- disartrie;
- rinolalie.
◊ Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii: - balbaiala;
- logonevroza;
- tahi/bradilalie, etc.
◊ Tulburari de voce:
- afonie;
- disfonie;
- fonastenie.
◊ Tulburari ale limbajului citit-scris:
- dislexie-alexie;
- disgrafie-agrafie.
◊ Tulburari polimorfe:
- afazie-alalie
◊ Tulburari de dezvoltare a limbajului:
- mutism psihogen-electiv sau voluntar;
- retard in dezvoltarea generala a vorbirii.
◊ Tulburari ale limbajului pe baza unor disfunctii psihice:
- dislogii;
- ecolali;
- jargonofazii;
- bradifazii, etc.
Care sunt
sarcinile logopedului?
Terapia
Tulburarilor de Limbaj este o propunere de cadru metodologic si o insumare de
programe corespunzand principalelor dezordini de limbaj.
Iata cateva
din atributiile logopedului evidentiate in fisa postului a logopedului:
- depistarea si diagnosticarea elevilor (copiilor)
- depistarea si diagnosticarea elevilor (copiilor)
Practic
prima vizita la logoped consta in testarea copilului, ca logopedul sa depisteze
problema. Dupa o prima constatare a tulburarilor de limbaj, copiii logopati sunt
programati pentru terapia logopedica. Primul moment al terapiei tulburarilor de
limbaj il constituie examinarea complexa a copilului depistat.
- alta
sarcina la fel de importanta in terapia logopedica este elaborarea si aplicarea
programelor de recuperare si terapie logopedica in functie de diagnostic.
- de asemenea, logopedul stabileste diagnosticul si supervizeaza activitatile de terapie cognitiva, ludoterapie, terapia psihomotricitatii si abilitate manuala, organizarea si formarea autonomiei personale si sociale.
- de asemenea, logopedul stabileste diagnosticul si supervizeaza activitatile de terapie cognitiva, ludoterapie, terapia psihomotricitatii si abilitate manuala, organizarea si formarea autonomiei personale si sociale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu