sâmbătă, 30 decembrie 2023

Scrisoare...


Astăzi este o altă zi din cele 365 de zile. Ne apropriem de finalul celor 365 de zile din 2023 iar la mine, aici de unde scriu acum, este o zi de Decembrie ploioasa cu vânt si nori încărcați.  Îmi place să îmi imaginez că atunci când norii sunt încărcați și plouă, practic Dumnezeu trimite ploaia pentru ca unii oameni să se curețe de greutățile de peste zi, iar alti oameni să se încarce cu energie pozitivă.

Un lucru suprinzator chiar în acest moment în care scriu de undeva de dupa norii întunecați au aparut cateva raze de soare care bat exact spre locul de unde scriu acum; cineva acolo Sus a zâmbit. Fiecare element din natura are rolul lui în dezvoltarea noastră atat pe plan personal cât și pe plan social sau profesional, la fel cum fiecare persoană și/sau situație cu care ne este dat să ne întâlnim în această călătorie numită viață ne învață o lecție: lecția pierderii, a uitării, a regasirii de sine, a curajului, a răbdării, sau de ce nu a iubirii. 

Toate lecțiile acestea au obiective si scopuri. Important este să ne dăm voie să le vedem și să le folosim așa cum avem nevoie.

Titlul lecției care înglobează întreg anul 2023, pentru mine a fost : "Curajul și răbdarea merg de mână pas cu pas". A fost anul în care toate abilitățile dobândite în cei 36 de ani ai mei au fost puse în funcțiune și pentru asta sunt recunoascătoare lui Dumnezeu, pentru că a îngăduit ca prin fiecare om pe care l-am întâlnit să îmi folosesc una sau mai multe din abilitățile, cunoștințele și princeperile mele.

Am început anul cu multe temeri și necunoscute, a fost un început din mai multe puncte de vedere, sunt recunoscatoare chiar și pentru aceste temeri si necunoscute pentru că fără ca ele să fi existat, poate astăzi eram în același loc "îmbrățișând"și mai multe temeri. 

Au fost lângă mine oameni care mi-au oferit suport moral și emoțional pe acest drum al curajului și răbdării (chiar și noi psihologii avem nevoie de suport moral și emoțional 😊) - le sunt recunoscătoare și le mulțumesc de fiecare dată cu gândul, cu gestul și cu vorba.




Îmi sunt recunoscătoare mie pentru faptul că, de fiecare dată când viața încerca să mă mai învețe câte o lecție am reușit uneori cu efort, uneori cu mai puțin efort, să accept că trebuie să am rabdare și curajul de a primi ceea ce îmi oferă fiecare situație și să extrag de acolo doar ce îmi este necesar în acel moment. Desigur nu toate alegerile mele au fost probabil cele mai potrivite, dar mă bucur că am avut posibilitatea să fac alegeri; alegerile ne aparțin într-o proporție destul de mare.

Îmi sunt recunoscatoare tot mie că m-am lasat ajutată atunci când era necesar și că nu am cedat în fața provocărilor de sănătate din acest an. Am mers pas la pas cu ele având încredere că ele nu vor fi pentru totdeauna, am avut răbdare ca durerile fizice să se reducă si curajul de a încerca diferite modalități de a diminua intensitatea durerii fizice. 

O mare parte din durerile fizice de anul acesta au purtat denumirea de migrene. Mi-au arătat cât de puternică sunt fizic si emoțional și contrar a ceea ce se spune despre migrene, în momentele în care lucram la centru cu copiii sau la cabinetul privat au fost situatii în care munca diminua durerea, pentru că faceam lucruri care imi produceau placere. 

Așadar, mi-am reconfirmat că ajuta la diminuarea intensității durerilor un nivel crescut de endorfine, serotonina și dopamină, care pot să se producă din activitățile pe care le facem, ceea ce vizionăm, alimentația, cartile pe care le citim, activitatile fizice sau datorită oamenilor pe care îi întâlnim.

 
Îți multumesc ție celui care citești acum!
Să ne recitim sau să ne revedem cu drag  peste cateva ore în 2024.💖


Cu drag si zambete,
Psih. Alexandra Rusu-Ababi

duminică, 3 decembrie 2023

"3 Decembrie"...azi, mâine și în fiecare zi...




               "Fiecare clipă de căutare este o clipă de regasire." 
                                 


3 decembrie este o zi frumoasă de duminică pentru mulți dintre noi, iar pentru o altă parte dintre noi această zi are o dublă semnificație.
 Persoanele cu nevoi speciale astăzi 3 decembrie marchează ziua internațională a persoanelor cu dizabilități!

Nu este o zi de sărbătoare pentru noi (am scris noi pentru că și eu de 36 de ani sunt o persoană cu dizabilități fizice), vreau să cred și îmi place să cred, că este ziua în care omul care nu prezintă nici o dizabilitate fizică sau intelectuală, se gândește cel puțin pentru un minut că viața lui este un DAR neprețuit.

Să fii o persoană cu dizabilități nu o să fie niciodată ușor oricât de mult o să avanseze tehnologia, medicina și umanitatea, dar pentru mine să fiu o persoană cu dizabilități fizice fiecare zi este o binecuvântare și o provocare totodată. O persoană cu dizabilități într-un procent destul de mare o să dezvolte și alte comorbidități.

O să vorbesc despre mine pentru că e cel mai simplu- diagnosticul de bază:parapareză spastică, probleme la coloană, dificultăți oftalmologice și mai nou (nu e chiar recent) diagnosticul de migrene. 

Este obositor, da cu siguranță este obositor, este greu, da cu siguranță este și greu, poate să fie un exemplu de a accepta și de a "lupta" cu toate nevoile pe care le are o persoană cu dizabilități, da o persoană cu dizabilități poate să fie un exemplu că nimic nu este imposibil.

Nu toate persoanele cu dizabilități au  reușit să își transforme dizabilitatea într-un atuu. Eu și datorită dizabilități mele sunt astazi psiholog și psihoterapeut.

 Cred puternic că această dizabilitate mi-a trasat drumul în viată atât pe plan personal cât și pe plan profesional. Am învățat și învăț la fiecare pas ceva despre mine și dizabilitatea mea în interacțiunea zilnică cu oamenii pe care îi întâlnesc la centrul de recuperare unde lucrez sau în practica privata din cabinetul meu.

Oamenii de astăzi au început să fie mai toleranți, mai buni, mai calzi cu persoanele cu dizabilități.  Am simțit și observat aceste aspecte tot în interacțiunea mea cu oamenii în ultimii 10-13 ani.

Părinții de astazi care îsi înscriu copiii la atelierele de dezvoltare personală  pe care le susțin îmi spun adesea "sunteți un exemplu pentru copilul meu, un exemplu că se poate și îl ajutați să aibă încredere în el si din prisama dizabilitatii". Sunt deschisă în a vorbii atât în grupurile pentru preadolescenți cât și în grupurile pentru adulți despre dizabilitate, pentru că dizabilitatea fiecăruia dintre noi este normalitatea noastră.




Îmi doresc ca voi cei care nu purtați eticheta unei dizabilități să vă prețuiți sănătatea mai mult, să vă iubiți deopotrivă defectele și calitățile, să conștientizați că fiecare zi este o altă filă din povestea voastră, să fiți bucuroși că astăzi puteți să fiți voi încă o dată și încă o dată.

Viața nu e roz mereu știm cu toții, dar mai știm că fiecare lecție trebuie învățată, fiecare persoană care intră în viața noastră este o lecție.









Cu drag, un om cu o dizabilitate și o profesie minunată!

                 Psih.Rusu-Ababi Alexandra