Îmbrățișarea proprilor defecte si calitați...

”Cel mai omenesc fel de a zbura e îmbrăţişarea.” Escandar Algeet

Imbratisarea atat prin gestul corporal cat si din punct de vedere emotional inseamna in acelasi timp, acceptare , deschidere si iubire fata de sine. A imbratisa tot ceea ce tu reprezinti cu bune si cu mai putin bune , aduce beneficii atat din punct de vedere emotinal, cat si din punct de vedere a atomului social si familial din care tu faci parte sau in care incerci sa te integrezi atat cu defectele cat si cu calitatile tale.

Noi , oamenii suntem suma gandurilor si a faptelor noastre, astfel incat , daca reusesti sa ajungi sa iti imbratisezi atat defectele (fizice, comportamentale, emotionale), cat si calitatile (acele lucruri frumoase pe care le vezi la tine), pe parcursul timpului o sa iti fie tot mai usor sa gasesti solutii la toate dificultatile pe care le vei intampina , iar pe de alta parte vei descoperii frumusetea vietii in lucruri simple.

In schimb daca, o sa te gandesti mereu ca esti intr-un fel sau altul, iar dimineata in oglinda nu reusesti sa vezi si frumusetea din ceea ce se vede in oglinda, nu o sa reusesti sa accepti ca frumusetea se afla si in ochii privitorului de langa tine, daca ii transmiti frumusete prin tot ceea ce reprezinti tu ca un tot unitar.

Atunci cand , trebuie sa te iubesti pe tine pentru a continua un drum se intampla sa simti ca acel drum este cel mai anevoios drum pe care l-ai parcurs vreodata. Oare de ce se intampla asa... e simplu iubirea de sine nu ti-a fost dezvoltata sau nu i-ai permis pe parcursul anilor sa se dezvolte o data cu dezvoltarea ta fizica si intelectuala.

Iubirea de sine nu e un gest de egoism, e un gest de apreciere, acceptare si intelegere a propriilor tale trairi, experiente si valori. Sunt mult prea putine momentele in care femeia reuseste sa se aprecieze la adevaratul ei potential si se intampla acest lucru pentru ca nu de putine ori ceea ce spune ”lumea” e mult mai important pentru ea decat ceea ce ii spune interiorul.

Cum ar fi ca pentru o zi sa acorzi atentie sporita defectelor tale pentru a le putea transforma in atuuri si cum ar fi ca pentru o zi sa iti iubesti cu adevarat calitatile pentru ca mai tarziu sa te poarte pe culmile inalte pe care le poti atinge cu gandul, cu sufletul cu fapta.

In ultima perioada am facut lucruri pe care nu ma gandeam foarte des ca le voi face intr-un viitor apropriat, dat nu e intotdeauna cum ne dorim ci de multe ori e cum trebuie sa fie. Astfel ca, a trebuit sa imi ”imbratisez”puternic atat calitatile dar, in mod special defectele fizice si/sau emotionale.

Ceea ce am redescoperit sau poate doar mi-am amintit este faptul ca, in cazul meu nu exista ”nu pot”, exista acum nu pot , dar o sa mai incerc si cu siguranta voi reusi, daca nu voi reusi singura , o sa reusesc pentru ca voi cere si voi accepta ajutorul cuiva atunci cand o sa am nevoie.

Indiferent de statutul pe care il ai, o dizabilitate fizica o sa te faca remarcat si prin faptul ca ea este vizibila dar, daca o accepti ca fiind partea ta frumoasa si partea ta care te-a ajutat sa te dezvolti frumos, dizabilitatea ta fizica se poate transforma in autuul tau. Asa a fost si este in cazul meu, chiar daca din punct de vedere motric atunci cand ai o dizabilitate fizica ajutorul din partea unei alte persoane uneori este vital.

Dizabilitatea ta, de cele mai multe ori e sansa celuilalt de a-si exersa bunatatea fata de semenii lui. Gandeste-te ca datorita dizabilitati tale fizice astazi un om a invatat ca poate sa fie mai bun printr-un gest pe care l-a facut pentru tine (fie ca a fost un telefon catre un alt coleg pentru ca tu sa ai prioritate intr-un anumit loc, fie ca ti-a facut un serviciu pentru ca a dus in locul tau un document, fie ca pur si simplu te-a insotit intr-un loc anume).

Recunosc si mie mi-a fost dificil ca sa nu spun greu sa accept ca oamenii pot sa faca lucurui pentru tine pentru ca sunt buni si nu pentru ca le este mila de tine, dar in timp vei reusi sa te lasi ajutata/ajutat si in acelasi timp apreciata pentru tot ceea ce reprezinti tu cu defecte si calitati.

”Nu poți răsplăti bunătatea. Poți doar, la rându-ți să fii bun cândva, undeva pe parcursul vieții." Anne Morrow Lindbergh

Frumusetea faptelor bune...

Frumusetea faptelor bune consta in imbogatirea sufleteasca si incarcarea energetica pozitiva , atunci cand prin gesturi mici si marunte , care par a fi neinsemnate , tu reusesti sa faci ceva ce nu te asteptai. O fapta buna nu trebuie povestita , ea trebuie sa fie simtita si daruita cu dorinta de a aduce un zambet, un gand bun, o speranta pentru cel de langa tine.

"Fii bun de cate ori se poate. Si intotdeauna se poate."Dalai Lama

"Moses Mendelssohn, bunicul binecunoscutului compozitor german era departe de a fi un barbat chipes. Pe langa faptul ca era mic de statura, mai avea si o cocoasa grotesca.

Intr-o zi el se dusese in vizita la un negustor in Hamburg care avea o fata incantatoare pe nume Frumtje. Moses se indragosti nebuneste de ea. Insa Frumtje simtea numai repulsie la vederea infatisarii lui nefericite.  Cand veni timpul sa plece , Moses isi lua inima in dinti si urca in camera ei pentru a putea vorbi cu ea inca o data. Fata era o apartie incantatoare , cereasca , dar il intrista profund pentru ca refuza sa se uite la el. Dupa mai multe incercari de a inchega o conversatie, Moses intreaba timid :

 -Tu crezi in casatoriile care sunt sortite in Ceruri?"

 -Da, raspunse ea , uitandu-se in continuare in jos.
-Dar tu?"

-Si eu cred.
- Vezi tu , in ceruri ,  la nasterea fiecarui baiat , Dumnezeu anunta cu ce fata se va casatori el. Cand m-am nascut eu , mi-a aratat si viitoarea mea sotie. Apoi Dumnezeu a adaugat , "dar sotia ta va fi cocosata."

 In acel moment am strigat:
 -O Doamne, o femeie cocosata ar fi o tagedie. Te rog Doamne, da-mi mie cocoasa si lasa-i ei frumusetea.

 Apoi Frumtje s-a uitat drept in ochii lui si sufletul ei a fost coplesit de niste amintiri care veneau de dincolo de vremuri. I-a intins mana lui Mendelssohn, si mai tarziu a devenit sotia lui devotata."

Carte :"Supa de pui pentru suflet"

        Acceptarea neconditionata este iubire, dorinta si vointa de a privii dincolo de aparente este tot iubire . Iubirea nu consta in fapte marete , dar si atunci cand ele sunt facute in numele iubiri trebuie sa invatam sa le acceptam si nu sa le privim ca si cand ar fi normale si sa ni le atribuim.

       Iubirea nu consta in cadourile pe care le primim, in banii pe care ii avem si  care avem impresia ca ne fac fericiti. Iubirea este acceptare , acceptarea dincolo de aparente, nu aceea acceptare pentru ca sa dam bine socetatii sau atomului profesional, familial sau atomul  de prieteni din care facem parte.

     Acceptarea vine dincolo de cuvinte, daca am intelege ca tot ceea ce facem exprimam prin ceea ce se numeste limbajul trupului poate nu am mai purta masti in fiecare zi, cu riscul ca intr-o zi sa ne incurcam in ele.
    Daca am incerca sa fim mai atenti la felul in care isi manifesta cei din jur bunatatea fata de noi si fata de alti oameni , am reusi sa descoperim fericirea - bucuria in lucrurile marunte din viata de zi cu zi.
Pentru a reusi sa facem si noi fapte bune , mai intai trebuie sa observam cu atentie ce fapte bune fac oamenii din jur.  De cele mai multe ori cu precadere in familie , nu reusim sa apreciem gesturile amabile ale copiilor, sotului, parintilor, fratiilor la adevarata lor valoare , pentru ca, ne gandim ca pur si simplu ni se cuvin.
De exemplu , sotul vine de la job dupa o zi incracata atat a lui cat si a ta, dar te ajuta la pregatirea cinei sau se ofera sa le faca baie el copiilor, sau pur si simplu duce gunoiul sau se ofera sa spele vasele, tu ca sotie ti se pare ca fiind gesturi normale , care trebuie facute in familie de ambii parteneri, nu am sa te contrazic , chiar asa si este insa toate aceste comportamente sunt gesturi care exprima bunatate , iubire, acceptare , intelegere .

"Una dintre frumoasele compensatii ale vietii este faptul ca, ajutandu-i din inima pe ceilalti , te ajuti, de fapt, pe tine."Ralph Waldo Emerson