sâmbătă, 29 martie 2014

Intre Vis si Realitate


Zeul a creat visele pentru a le arăta oamenilor calea atunci cînd nu pot să-şi întrevadă viitorul.”Papirus Insinger.

Traim intr-o lume in care totul este intr-o continua schimbare , asa cum spune si Osho , viata este o scurgere, este un fluviu, o miscare  continua, dar asta nu ne impiedica sa visam si sa ne lovim totodata paradoxal de realitate. Insa realitatea si visele sunt intr-o permanenta legatura, nu putem sa spunem ca exista vis fara realitate si invers. Cred ca v-ati intrebat si voi deseori de  ce visam…? 
Nitzsche spunea ca "omul rationeaza astazi in vis precum rationa omenirea in stare de veghe acum mai multe mii de ani . Visul ne duce inapoi catre stadiile indepartate ale civilizatiei, si ne ofera un mijloc pentru a le intelege mai bine"
 In decursul timpului s-au realizat extreme de multe studii in ceea ce priveste visul, asa cum ne-au aratat psihanalisti, cu precadere  parintele psihanalizei Sigmund Freud, visul a debutat in timpuri imemoriale la hotarul dintre arta si superstite. Acceptarea viselor in stiinta s-a produs tarziu si cu maxima circumspectie , caci trena obscuranista de care se acopaneau indeamna omul de stiinta la sobritate , reticenta si mai ales la o doza substantiala de obiectivism.
La sfarsitul secolului al XIX-lea , visele sunt aceeptate pe tarm experimental, datorita unor stradanii fructoase , printre care se numera si efortul cercetatorului de origine romana, N. Vaschide.
Revenind la intrebarea noastra “de ce visam…?” ei, bine , visele sunt produsul inconstientului nostru, parctic visam ceva e s-a intamplat in realitate, doar ca datorita celor trei instante constient, inconstient si subconstinet nu reusim intodeauna sau nu dorim intodeauna sa asociem visul cu ceva din prezentul sau trecutul nostru.
Visele sunt produse de inconştient, care este mereu conectat la realitate, chiar şi în timpul dormirii. Fiind reprezentat de imagini, el crează visele tot prin intermediul lor, iar schimbările verbale (de care răspunde conştientul), apar secundare şi destul de sărace.
Imaginile apărute reprezintă conţinuturile dorinţelor şi temerile, traumatismele  refulate (experienţa pesonală, după Freud) plus simbolurile  şi arhetipurile din istoria umanităţii (reprezentări ale inconştientului colectiv, după Jung). În cazul insomniilor, persoana se ciocneşte cu refuzul inconştient al conştiinţei de a-l abandona: fie pentru că persoana se simte ameninţată de lumea exterioară, fie, mai frecvant, penru că îi este frică de propriul univers interior.
Astfel, partea conştientă a psihicului luptă împotriva detaşării şi abandonului, indispensabile adormirii.
Daca e sa vorbesc  din punct de vedere al visului ca element patologic , vis care ia forma unui cosmar atunci pot sa spun ca visul arata ce se intampla la nivel psihologic oferindu-i evenimentului aparut  diverse forme simbolice de la cele mai simple pana la cele mai complexe si complicate ( ca exemplu soneria telefonului din realitate in vis poate sa primeasca forma sunetului de ambulanta , care la randul lui in vis poate sa apara datorita unui accident suferit de persoana care traieste visul). Visul poate sa fie invazia situatiei traumatice si teoretic ar trebui sa fie inceputul perlaborarii ( prelucarii) eventimentului traumatic care apare sub forma de vis. Cosmarul si visul nu vindeca ci iti / ne arata care ar putea sa fie posibilele conexiuni in demersul perlaborarii.
In lucrarea sa,  „Interpretarea  viselor”, Freud prezintă pentru prima dată importanţa studierii activităţii onirice ( a visului), care permite înţelegerea globală a fiinţei umane. Freud vorbeste despre faptul ca visul  este ocrotitorul somnului. Dormind, noi permitem corpului să se relaxeze şi sistemului conştient să se odihnească, fiind  induse de poziţia orizontală şi de imobilitatea corpului. Astfel se sitează procesele de reflecţie şi  de raţionalizare, şi diminuarea aproape totală a pecepţiilor exterioare. Totuşi un stimul prea violent sau o excitare endogenă prea puternică ne poate trezi, fenomen ce dovedeşte că sistemul conştient nu este total absent sau adormit.(exemplu: dacă am mîncat foarte condimentat seara, putem visa că ne potolim setea  la un izvor, cu apă proaspătă.) Percepem de fapt senzaţia de sete, care ne ameninţă somnul, şi atunci visul se ocupă de respectiva nevoie şi o alină în mod halucinatoriu. Astfel, putem continua să dormim.  În schimb, dacă senzaţia este prea puternică sau persistă prea mult, visul nu o va putea compensa, iar iluzia fictivă a dorinţei nu vor fi de-ajuns. Deci, ne trezim şi ne ducem să bem apă.
Cum se construieşte un vis???
Elementele inconştiente ameninţătoare, deranjante şi dureroase, adesea rezultînd din refulare, nu pot să reapară brutal la nivelul conştiinţei, cu riscul  de  a distruge persoana sa, sau de a-i ameninţa liniştea interioară. De aceia, încă de la trezire conştientul îşi reia activitatea şi începe să şteargă toate ameninţările deranjante sau compromiţătoare, provocîndu-ne senzaţia că nu ţinem minte nimic din vis. În plus, cenzura continuă să vegheze chiar şi atunci cînd dormim, astfel continuînd să se opună fără întrerupere conştientizării conţinuturilor refulate.
De ce visul dispare in momentul in care este povestit ? 
Visul dispare, se diluiază pe măsură ce încercăm să ni-l reamintim. De aceia, el tebuie redat în scris sau măcar povestit cu voce tare. Greutatea: din cauza absurdităţii sale el se dovedeşte adesea imposibil de povestit. Dificultatea este datorată formei viselor, construite din imagini, sentimente şi emoţii, adică din elemente a căror verbalizare şi raţionalizare este dificilă.
In concluzie ar trebui sa oferim o importanta un pic mai mare viselor din timpul  noptii, ele pot sa ne conduca spre raspunsuri pe care le cautam de mult, spre traume in a caror vindecare nu mai credeam, spre o cunoastere interioara benefica.
"Inchide ochiul trupului ca sa vezi mai intai tabloul cu ochii mintii . Apoi , fa sa ajunga la lumina zilei ceea ce ai vazut in bezna"- Albert Beguin

miercuri, 12 martie 2014

Sa daruim din suflet pentru un suflet!

Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări. Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare” -  Chris Simion



Veronica Horinceanu, fetiţa din Sighişoara care suferă de anemie aplastică, continuă să lupte pentru viaţă. Într-o primă fază, ea are nevoie de aproximativ 60.000 Euro pentru tratament, sumă din care nu s-a strâns până în prezent nici măcar jumătate. Colega noastră Ada Gheorghe a stat de vorbă despre acest caz cu Daniela Bălgărăzan, cea care s-a implicat în calitate de voluntar.
"Tratamentele la care am fost supusa in Romania nu m-au ajutat. Doctorii mi-au recomandat , ca ultima solutie un transplant de celule stem, care poate fi efectuata doar in strainatate si costa 104.000 de euro.
Pentru cei care vor sa ma ajute , aveti mai jos conturile deschise pe numele tatalui meu la Banca .
HORICEANU MARICEL
CONT IN RON - RO12RNCB0191015746950002
CONT IN EURO- RO82RNCB0191015746950003
CONT IN USD- RO55RNCB0191015746950004
SWIFT: RNCB RO BU
Pentru detalii : 0724444146/ 0741140002

vineri, 7 martie 2014

Femeia din fata oglinzii


Imi doresc  sa incercati sa  aveti o intalnire cu  oglinda  in fiecare zi, in fiecare seara, in fiecare dimineata in care sa fiti autentice mai mult de un minut din cele 24 de ore, sa dati la o parte masca, fara fard, fara a masca cearcanele, sa va cititi interiorul.
E luna femeii, ziua Internațională a femeii (denumită generic Ziua Femeii) este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor,cât și discriminarea și violența care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii. Ziua Internațională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU. ONU a sărbătorit pentru prima dată Ziua internațională a femeii pe 8 martie, în 1975 — Anul internațional al femeii. Luna  in care femeia, mama , este alintata sau ar trebui sa fie alintata, este luna in care  sarbatorim  femeia cu chip de  mama, bunica,  sora, iubita, prietena sau sotia. O luna  care aduce si mult asteptata primavra,  anotimpul sufletului care vrea sa renasca, vrea sa cunoasca , sa simta, sa daruiasca sa primeasca iubire. 
Osho spunea “Atunci când iubeşti, eşti plin de bucurie. Când nu poţi iubi, nu ai cum să fii fericit. Bucuria este o funcţie a iubirii, o umbră a acesteia. Ea urmează pretutindeni iubirea.”
Nu de putine ori spunem ca traim in lumea vitezei si ca nu mai avem timp, nu mai avem timp sa ne vizitam un prieten/a, nu mai avem timp sa ne “vizitam” pe noi insine, nu mai avem timp sa ne citim interiorul, nu mai avem timp sa ne ascultam interiorul, nu mai avem timp sa ne iubim, nu mai avem timp sa invatam sau sa  reinvatam sa iubim… nu mai avem timp de nimic. Timpul, doamnelor si domnisoarelor, e de fapt cel care ne modeleaza si ar trebui sa fie invers, am intalnit persoane care spuneau ca nu mai au timp sa iubeasca, nu mai au timp sa inteleaga ce e dragostea. Sufletul unei femei este dragoste si dragostea este sufletul.  Daca iti acorzi timp si nu mai fugi de el atunci cand apare  in calea ta o sa reusesti sa-l modelezi  tu pe el.
 O persoana, o femeie care isi acorda spatial de care are nevoie  poate sa fie un izvor nesecat de iubire, dar , daca ea nu isi acorda timpul necesar pentru a se cunoaste, a se aprecia a se iubii pe sine, nu o sa reuseasca sa daruiasca cu adevarat dragoste si iubire si nici nu o sa reuseasca sa primeasca ceea ce tanjeste.
Persoana minunata cu chip de mama, sotie, bunica, sora , prietena sau iubita amintesteti ceea ce spunea atat de frumos Osho : “Atunci cand ne nastem nu suntem un copac ci o samanta. Trebuie sa crestem sa ajungem la inflorire, iar aceasta inflorire va fi multumirea ta . Aceasta inflorire nu are nimic de a face cu puterea, nici cu banii, nici cu politica, nu are legatura decat cu tine, cu evolutia ta personala.”
             Inchei prin ati dorii tie, femeie  cu chip de mama, sotie, sora, iubita, prietena , bunica… o primavra   in culorile curcubeului, o primavara a zambetului, o primavara a iubirii.