duminică, 30 martie 2014

Ziua "Albastra" - 2 Aprilie - Ziua Internationala de Constientizare a Autismului

"Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări. Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare" Chris Simion
Ce se intelege in prezent prin autism?
   Cuvantul "autism", provine din grecescul "autos", care inseamna "insusi; insasi; sine". Desi in ultimul timp auzim/ vedem in media , sau in mediul din care facem parte de  de o multime de cazuri cu copii diagnosticati cu autism, exista descrieri de modele comportamentale asemanatoare celor manifestate in cazul  autismului datand din secolul al XVIII- lea . Asa cum am mai scris si in celelalte articole abia in anul 1911 psihiatrul elevetian Eugen Bleuler foloseste termenul de "autism"in lucrarea sa referitoare la pacientii schizofrenici. Cu toate acestea pionerii in domeniul autismului sunt considerati doctorii Leo Kanner si Hans Asperger.
   Termenul de "autism" este utilizat de foarte multe persoane atunci cand fac referire la afectiunile care intra in spectrul autismului , dar auzim si termenul de ASD (Autism Spectrum Disorder, in limba romana TSA, respectiv Tulburare de Spectru Autist). Aici regasim urmatoarele diagnostice : Tulburarea autista, Sindromul Asperger , Tulburarea Dezintegrativa a Copilariei, Tulburarea Rett si Tulburarea Globala (Pervaziva) de Dezvoltare, inclusiv autismul atipic.
Care sunt caracteristicile  manifestarilor timpurii caracteristice TSA?
Marea majoritate a parintilor incep sa se ingrijoreze si sa isi puna intrebari legate de manifestarile caracteristice TSA, atunci cand observa ca, copilul lor ajuns la varsta de doi- trei ani sau poate chiar mai devreme,  nu ii priveste , nu recunoaste anumite fete cu care ar trebui sa fie obisnuit, nu reactioneaza la stimuli, nu raspunde cand este strigat pe nume sau copilasul nu plange atunci cand parinti parasesc incaperea in care se afla cu el, nu scoate anumite sunete, nu imita gesturi cum ar fi acela de a batea din palme .
 O sa cititi mai jos o lista cu manifestarile timpuri caracteristice TSA ,conform  NMH (Institutul Pentru Sanatate Mintala):
  • Copilul nu scoate sunete nearticulate , nu arata cu degetul si nu face anumite gesturi , care au o anume semnificatie pana la varsta de un an.
  • Copilul nu rosteste nici un cuvant pana la varsta de 16 luni.
  • Copilul nu leaga doua cuvinte pana la varsta de doi ani.
  • Nu raspunde atunci cand este strigat pe nume.
  • Pierde din abilitatile de comunicare si cele sociale pe care le-a intalnit.
  • Priveste rar in ochi persoanele cu care vine in contact.
  • Pare ca nu este in stare sa se joace cu jucarile.
  • Exagereaza in a pune in ordine jucarile sau alte obiecte.
  • Este atasat in mod deosebit de o anumita jucarie, respectiv de un anumit obiect.
  • Nu zambeste.
  • Cateodata pare sa nu auda bine.
Parintii in prezent au posibilitatea de a consulta grafice legate de dezvoltarea copilasului lor , daca copilul lor parcurge aceleasi etape de ordin psihic, mental, lingvistic si social pe care le pargurg majoritatea copiilor tipici.
Se poate intampla ca un copil care sufera de TSA sa se dezvolte neuniform , adica sa fie precoce in anumite domenii si sa evolueze mai tarziu in altele, desigur acest lucru ingreuneaza situatia parintelui si il poate deruta si mai mult pe parinte. Un copil cu manifestarile acestea poate sa inceapa sa vorbeasca foarte devreme, dar achizitia mersului sa se dezvolte relativ tarziu, respectiv sa aiba probleme in ceea ce priveste capacitatile motorii, cum ar fi aceea de a alerga sau a sarii.
De asemnenea sunt cazuri in care copilul isi dezvolta capacitatile de a imita , dar ulterior sa duca aceasta capacitate la extrem , imitand si repetand identic anumite gesturi ale altor persoane, fara a intelege cu adevarat ce face (aceasta afectiune este cunoscuta sub numele de "ecopraxie").
 Am vrut sa revin cu aceste detalii chiar daca sub o forma sau alta le regasiti si pe "google", sau in articolele pe care le-am scris despre autism.  Insa asa o sa fac legatura cu ceea ce o sa va prezint pe mai departe in acest succint articol scris cu gandul la ziua de 2 Aprilie- Ziua "Albastra". 

"Terapia de Integrare Senzoriala" si Utilizarea Auti-comunicarii
Prin Terapia de Integrare Senzoriala se incearca  (se doreste) ca copilasul sa poata absorbi si procesa mai bine informatia de natura senzoriala. Integrarea senzoriala implica preluarea unei informatii prin intermediul simturilor, organizarea si integrarea ei in creier.Terapia de Integrare Senzoriala se concentreaza asupra a trei simturi tactil (atingere), vestibular (al miscarii) si proprioceptiv (pozitia corpului).
Un copil poate avea un sistem senzorial care nu functioneaza corespunzator , in sensul ca unul sau mai multe simturi reactioneaza in mod exagerat, reactioneaza prea slab  sau nu reactioneaza deloc la stimuli veniti din mediu . (Exemplu : este posibil sa aiba reactii exagerate la anumite sunete, texturi sau stimuli vizuali sau sa reactioneze slab la durere). In acest caz exista anumite metode specifice prin care ajutam copilasul sa se obisnuiasca cu acele sunete, sa poata sa atinga anumite texturi, cu multa rabdare vom reusi. Utilizati in lucrul ci copilasi vostri tot ce aveti in casa ( de la alimente si pana la texturi pentru a se obisnui cu el atat la nivel senzorial cat si la nivel psihic- de exemplu folositi boabele de orez in a desena o floare impreuna cu el, lasati copilul sa se joace cu mainile in faina, in gris, lasati copilul sa guste pe ceea ce pune mana, desigur avand grija sa nu ii faca rau).

Auti- comunicare
Atunci cand interactionam sau ne dorim sa interactionam sau pur si simplu inalnim cu copil cu autism sau Sindrom Asperger, trebuie sa ne adaptam la modul lui de percepere, de gandire si de comunicare. Daca ne folosim de cunostintele de intelegere ale copilului autism putem relationa relativ usor cu el. O sa cititi mai jos cateva idei pentru auti-comunicare asa cum a fost numita comunicarea cu un copil cu autism de autoarea cartii "Give me 5"- Colette de Bruin.
  • Fiti clar si previzibil in comunicare;
  • Urmariti mai intai povestea lui, apoi el o poate urmarii pe a voastra;
  • Priviti si urmariti copilul prin auti-ochelari;
  • Preferati o sarcina in locul unei intrebari;
  • Fiti placut , dar ferm in atitudine si comunicare;
  • Numiti ceea ce doriti in mod explicit, ferm, concret si detaliat (Unde, cum, ce, cine, cand);
  • Nu lasati loc de indoiala in modul de vorbire si atitudine;
  • Subtitrati comportamentul vostru si al lui , ca si sentimentele, experientele vizuale, gandurile amandurora cat si stuatia asteptata;
  • Problema lui este cautarea claritatii (fiti deci mai clar) !
  • Adaptati glumele sau ocolitile, nu utilizati sarcasmul;
  • Ajutati-l sa mentina linia principala in povestea sa
  • Nu intrati in discutie
  • Controlati-va proprile emotii;
  • Ocoliti intrebarile "de ce";
  • Explicati "de ce" dupa fapte, reguli si intelegeri , nu dupa princeperi sau sentimente;
  • Cand nu intelege ceea ce ii spuneti folositi o vizualizare simbolica;
  • Cautati "intrebarea adevarata din spatele altei intrebari ";
  • Indepliniti exact promisiunile si intelegerile. 
  • Pastrarti ora stabilita.
In incheiere dragii mei , parinti, prieteni care la randul vostru aveti, frati, surori, cunostinte, amici care au fost diagnosticati cu TSA, amintiti-va ca AUTISMUL NU E O ALEGERE!

Bibliografie : "Sa intelegem Autismul"- Karen Siff Exkorn
                     "Give me 5"- Colette de Bruin

sâmbătă, 29 martie 2014

Intre Vis si Realitate


Zeul a creat visele pentru a le arăta oamenilor calea atunci cînd nu pot să-şi întrevadă viitorul.”Papirus Insinger.

Traim intr-o lume in care totul este intr-o continua schimbare , asa cum spune si Osho , viata este o scurgere, este un fluviu, o miscare  continua, dar asta nu ne impiedica sa visam si sa ne lovim totodata paradoxal de realitate. Insa realitatea si visele sunt intr-o permanenta legatura, nu putem sa spunem ca exista vis fara realitate si invers. Cred ca v-ati intrebat si voi deseori de  ce visam…? 
Nitzsche spunea ca "omul rationeaza astazi in vis precum rationa omenirea in stare de veghe acum mai multe mii de ani . Visul ne duce inapoi catre stadiile indepartate ale civilizatiei, si ne ofera un mijloc pentru a le intelege mai bine"
 In decursul timpului s-au realizat extreme de multe studii in ceea ce priveste visul, asa cum ne-au aratat psihanalisti, cu precadere  parintele psihanalizei Sigmund Freud, visul a debutat in timpuri imemoriale la hotarul dintre arta si superstite. Acceptarea viselor in stiinta s-a produs tarziu si cu maxima circumspectie , caci trena obscuranista de care se acopaneau indeamna omul de stiinta la sobritate , reticenta si mai ales la o doza substantiala de obiectivism.
La sfarsitul secolului al XIX-lea , visele sunt aceeptate pe tarm experimental, datorita unor stradanii fructoase , printre care se numera si efortul cercetatorului de origine romana, N. Vaschide.
Revenind la intrebarea noastra “de ce visam…?” ei, bine , visele sunt produsul inconstientului nostru, parctic visam ceva e s-a intamplat in realitate, doar ca datorita celor trei instante constient, inconstient si subconstinet nu reusim intodeauna sau nu dorim intodeauna sa asociem visul cu ceva din prezentul sau trecutul nostru.
Visele sunt produse de inconştient, care este mereu conectat la realitate, chiar şi în timpul dormirii. Fiind reprezentat de imagini, el crează visele tot prin intermediul lor, iar schimbările verbale (de care răspunde conştientul), apar secundare şi destul de sărace.
Imaginile apărute reprezintă conţinuturile dorinţelor şi temerile, traumatismele  refulate (experienţa pesonală, după Freud) plus simbolurile  şi arhetipurile din istoria umanităţii (reprezentări ale inconştientului colectiv, după Jung). În cazul insomniilor, persoana se ciocneşte cu refuzul inconştient al conştiinţei de a-l abandona: fie pentru că persoana se simte ameninţată de lumea exterioară, fie, mai frecvant, penru că îi este frică de propriul univers interior.
Astfel, partea conştientă a psihicului luptă împotriva detaşării şi abandonului, indispensabile adormirii.
Daca e sa vorbesc  din punct de vedere al visului ca element patologic , vis care ia forma unui cosmar atunci pot sa spun ca visul arata ce se intampla la nivel psihologic oferindu-i evenimentului aparut  diverse forme simbolice de la cele mai simple pana la cele mai complexe si complicate ( ca exemplu soneria telefonului din realitate in vis poate sa primeasca forma sunetului de ambulanta , care la randul lui in vis poate sa apara datorita unui accident suferit de persoana care traieste visul). Visul poate sa fie invazia situatiei traumatice si teoretic ar trebui sa fie inceputul perlaborarii ( prelucarii) eventimentului traumatic care apare sub forma de vis. Cosmarul si visul nu vindeca ci iti / ne arata care ar putea sa fie posibilele conexiuni in demersul perlaborarii.
In lucrarea sa,  „Interpretarea  viselor”, Freud prezintă pentru prima dată importanţa studierii activităţii onirice ( a visului), care permite înţelegerea globală a fiinţei umane. Freud vorbeste despre faptul ca visul  este ocrotitorul somnului. Dormind, noi permitem corpului să se relaxeze şi sistemului conştient să se odihnească, fiind  induse de poziţia orizontală şi de imobilitatea corpului. Astfel se sitează procesele de reflecţie şi  de raţionalizare, şi diminuarea aproape totală a pecepţiilor exterioare. Totuşi un stimul prea violent sau o excitare endogenă prea puternică ne poate trezi, fenomen ce dovedeşte că sistemul conştient nu este total absent sau adormit.(exemplu: dacă am mîncat foarte condimentat seara, putem visa că ne potolim setea  la un izvor, cu apă proaspătă.) Percepem de fapt senzaţia de sete, care ne ameninţă somnul, şi atunci visul se ocupă de respectiva nevoie şi o alină în mod halucinatoriu. Astfel, putem continua să dormim.  În schimb, dacă senzaţia este prea puternică sau persistă prea mult, visul nu o va putea compensa, iar iluzia fictivă a dorinţei nu vor fi de-ajuns. Deci, ne trezim şi ne ducem să bem apă.
Cum se construieşte un vis???
Elementele inconştiente ameninţătoare, deranjante şi dureroase, adesea rezultînd din refulare, nu pot să reapară brutal la nivelul conştiinţei, cu riscul  de  a distruge persoana sa, sau de a-i ameninţa liniştea interioară. De aceia, încă de la trezire conştientul îşi reia activitatea şi începe să şteargă toate ameninţările deranjante sau compromiţătoare, provocîndu-ne senzaţia că nu ţinem minte nimic din vis. În plus, cenzura continuă să vegheze chiar şi atunci cînd dormim, astfel continuînd să se opună fără întrerupere conştientizării conţinuturilor refulate.
De ce visul dispare in momentul in care este povestit ? 
Visul dispare, se diluiază pe măsură ce încercăm să ni-l reamintim. De aceia, el tebuie redat în scris sau măcar povestit cu voce tare. Greutatea: din cauza absurdităţii sale el se dovedeşte adesea imposibil de povestit. Dificultatea este datorată formei viselor, construite din imagini, sentimente şi emoţii, adică din elemente a căror verbalizare şi raţionalizare este dificilă.
In concluzie ar trebui sa oferim o importanta un pic mai mare viselor din timpul  noptii, ele pot sa ne conduca spre raspunsuri pe care le cautam de mult, spre traume in a caror vindecare nu mai credeam, spre o cunoastere interioara benefica.
"Inchide ochiul trupului ca sa vezi mai intai tabloul cu ochii mintii . Apoi , fa sa ajunga la lumina zilei ceea ce ai vazut in bezna"- Albert Beguin

vineri, 21 martie 2014

Sindromul Down si Art-terapia

                                   

Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări. Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare” - Chris Simion

Astazi 21 Martie 2014, sarbatorim sufletele deosebite, gingase, sufletele care daruiesc iubire neconditionat, sufletele care au ceva in plus , acel cromozom pe care noi nu il avem in plus, dar datorita acelui cromozom astazi este ziua lor, Ziua Internationala a persoanelor cu Sindromul Down.
               In literatura de specialitate intalnim deseori articole, povesti despre copiii cu Sindrom Down , eu astazi o sa va vorbesc in lini mari despre anomalia cromozomiala, insa  vreau sa imi opresc privirea, gandurile spre acele persoane care sunt alaturi de persoanele cu Sindrom Down. O sa va scriu din experienta parintilor care au in familie un copil cu Sindromul Down si o sa expun cateva randuri din beneficile art-terapiei.
În toate epocile copii cu anomalii erau observaţi de cei din jur, căci aceşti copii au solicitat întotdeauna o atenţie sporită. Societatea nu a putut să nu-şi determine atitudinea faţă de aceste persoane. Pe parcursul secolelor, atitudinea societăţii faţă de aceste persoane cu anomalii  a fost în dependenţa directă de nivelul de dezvoltare al culturii învăţământului, medicinii.
Ian Amos Comenius este primul pedagog care vorbeşte despre necesitatea de a manifesta grijă fata  de acele persoane care au un handicap mintal pentru ai instrui şi educa. În cartea sa Didactică Magna” pedagogul scrie: "Cel care de la naştere e lipsit de minte are nevoie cu atât mai mult de ajutor, de instruire şi educaţie. Nu există o minte slabă, care nu ar putea fi cât de cât pe calea învăţăturii."
            În 1959 J. Lejeune, M. Gauthier şi R. Turpin au identificat prima anomalie cromozomială descrisă la om: trizomnia 21. De asemenea în 1938 J. Esquirol, în 1846 E. Seguin au realizat evoluţia clinică şi au precizat evoluţia trizomniei 21. În ţările anglo-saxone această anomalie este cunoscută datorită lucrarilor lui L. Down care, în 1866 a individualizat şi a descris minuţios simptomele.
         În 1959 cercetătorii, francezi descopereau că celule subiectului mongoloid conţineau 47 de cromozomi în loc de 46. Responsabil pentru acest fapt era cromozomul 21, prezent în trei exemplare în loc de două, de unde şi denumirea de trizomnia 21.
      Trizomnia 21 pură: este formă ceea mai frecventă (90% din cazuri), ea rezultă dintr-un accident de meioză. Se poate întâmpla că un cromozom să rămână la acelaşi pol ca şi celălalt cromozom din aceeaşi pereche, provocând un fenomen nondisjunctiv meiotic. Se obţine deci o celulă cu 24 de cromozomi şi una cu 22 de cromozomi care nu este viabilă.
 Celulă cu 24 de cromozomi rezultă de la tată (30% din cazuri) sau de la mamă se va uni cu celulă 23 de cromozomi a partenerului formând o primă celulă cu 47 de cromozomi. Această celulă de 47 de cromozomi va da două celule întotdeauna purtătoare de 47 de cromozomi. Se poate spune că intervine o eroare de distribuţie cromozomială înaintea fertilizării, în timpul primei diviziuni celulare că va formă embrionul.
 Ultimii 15 ani au adus schimbări dramatice în managementul diagnosticului prenatal, atât pentru Sindromul Down, cât şi pentru alte anomalii, cromozomiale, congenitale, teratogene. Dar parcă nicăieri acest lucru nu este mai evident că în cazul trisomiei 21. Nivelul cunoaşterii medicale s-a îmbunătăţit remarcabil odată cu asocierea puternică a markerului ecografic de trimestrul 1 numit „translucenţa nucală crescută” cu probabilitatea crescută ca fătul să aibă Sindrom Down. Mii de articole încearcă să spună care este rata de sensibilitate a tuturor screeningurilor: poate 90%, poate 98%? Un singur lucru este clar: nu este 100%. Doar diagnosticul prenatal este cert 100% şi acesta este amniocenteza.
Anunţul anomaliei cromozomiale marchează o ruptură bruscă între ceea ce este copilul în realitate de ceea ce era aşteptat de către părinţi. Totul se petrece că şi cum copilului i-ar fi pusă o etichetă, făcând că părinţii să se distanţeze de cel ce înainte era copilul lor, iar acum a devenit purtător de anomalie.  Anunţul aduce cu sine o nuanţa de tristeţe a părinţilor asupra copilului ideal”. Apar tot felul de întrebări privind viitorul persoanei cu sindrom Down: şcolarizare, profesie, viaţă afectivă, viata sociala, familial. Contează foarte mult modul în care un diagnostic de trisomie 21 este anunţat cuplului: neutralitatea comunicării (informaţie balansată, cu aspectele pozitive şi negative în egală măsură), tonul şi înţelegerea obstetricianului. Comunicarea trebuie să conţină şi îngrijorare pentru diagnostic, dar şi optimism pentru persoana cu Sindrom Down.
Între un copil cu Sindrom Down şi unul fără acest sindrom există mai multe asemănări decât diferenţe. Lucrurile importante în viaţă sunt aceleaşi atât pentru ei, ca şi pentru restul. Totuşi, un copil cu Sindrom Down are nevoi speciale şi creşterea lui implică o atenţie deosebită asupra stării de sănătate, a programelor de intervenţie timpurie şi a suportului educaţional. În acest sens, familia are nevoie de un suport informaţional si emotinal  care să sprijine dezvoltarea cât mai armonioasă a unui copil si mai departe a adultului  cu Sindrom Down. Familia joacă un rol deosebit în susţinerea copilului si adultului cu Sindrom Down, în acelaşi timp există o legătură strânsă între familie şi societate, această din urmă chiar şi în ţările cele mai civilizate tinzând spre marginalizarea indivizilor cu probleme.
      O sa specific una dintre  formele de terapie benefice persoanei cu Sindrom Down, am ales sa ma opresc asupra art-terapiei,. Tehnicile de art-terapie ofera oportunitatea de a explora şi exprima, prin intermediul materialelor specifice creaţiei artistice, dificultăţile în legătură cu diversele trăiri sau relaţii personale, dificultăţi ce ar putea fi greu de exprimat în cuvinte. Atmosfera relaxată îndeamna persoana să se exprime liber oferindu-i posibilitatea de a se descărca, de a dezvălui trăiri care, în alte condiţii, par a fi inacceptabile. Produsele activităţii „vorbesc” în locul persoanei. Persoana cu Sindrom Down, învaţă să crească prin experienţă. Art-terapia utilizează toate formele expresive: pictura, sculptura, muzica, literatură, poezia, teatrul, şi dansul ca mijloace de punere în valoare şi îmbogăţire a personalităţii fiecăruia, ajutându-l să exprime emoţiile profunde şi dificultăţile pe care le întâmpină.
Sunt multe de spus in acest domeniu si implicit despre persoanele cu Sindromul Down, dar o sa ma  opresc aici , o sa  revin cu alte indicatii si aspecte legate de anomalia cromozomila- Sindrom Down in articolele viitoare. In incheiere o sa va redau o marturisire a unei mamici care are o fata  cu Sindrom Down , marturisire obinuta in urma cercerarilor mele in legatura cu Sindromul Down.
" Vine cu mine prin curte, îşi face ocupaţie, merge la magazin asta o deranjează că o trimit la magazin cu bilet şi îmi spune că ea nu e proastă (pauză) Eu îi explic nu îţi dau bilet că eşti proastă, dar doamna nu înţelege ce spui, acum mai acceptă să meargă şi cu bilet...  Face foarte multe lucruri, suntem foarte mulţumiţi de ea  "


miercuri, 12 martie 2014

Sa daruim din suflet pentru un suflet!

Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări. Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare” -  Chris Simion



Veronica Horinceanu, fetiţa din Sighişoara care suferă de anemie aplastică, continuă să lupte pentru viaţă. Într-o primă fază, ea are nevoie de aproximativ 60.000 Euro pentru tratament, sumă din care nu s-a strâns până în prezent nici măcar jumătate. Colega noastră Ada Gheorghe a stat de vorbă despre acest caz cu Daniela Bălgărăzan, cea care s-a implicat în calitate de voluntar.
"Tratamentele la care am fost supusa in Romania nu m-au ajutat. Doctorii mi-au recomandat , ca ultima solutie un transplant de celule stem, care poate fi efectuata doar in strainatate si costa 104.000 de euro.
Pentru cei care vor sa ma ajute , aveti mai jos conturile deschise pe numele tatalui meu la Banca .
HORICEANU MARICEL
CONT IN RON - RO12RNCB0191015746950002
CONT IN EURO- RO82RNCB0191015746950003
CONT IN USD- RO55RNCB0191015746950004
SWIFT: RNCB RO BU
Pentru detalii : 0724444146/ 0741140002

vineri, 7 martie 2014

Femeia din fata oglinzii


Imi doresc  sa incercati sa  aveti o intalnire cu  oglinda  in fiecare zi, in fiecare seara, in fiecare dimineata in care sa fiti autentice mai mult de un minut din cele 24 de ore, sa dati la o parte masca, fara fard, fara a masca cearcanele, sa va cititi interiorul.
E luna femeii, ziua Internațională a femeii (denumită generic Ziua Femeii) este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor,cât și discriminarea și violența care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii. Ziua Internațională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU. ONU a sărbătorit pentru prima dată Ziua internațională a femeii pe 8 martie, în 1975 — Anul internațional al femeii. Luna  in care femeia, mama , este alintata sau ar trebui sa fie alintata, este luna in care  sarbatorim  femeia cu chip de  mama, bunica,  sora, iubita, prietena sau sotia. O luna  care aduce si mult asteptata primavra,  anotimpul sufletului care vrea sa renasca, vrea sa cunoasca , sa simta, sa daruiasca sa primeasca iubire. 
Osho spunea “Atunci când iubeşti, eşti plin de bucurie. Când nu poţi iubi, nu ai cum să fii fericit. Bucuria este o funcţie a iubirii, o umbră a acesteia. Ea urmează pretutindeni iubirea.”
Nu de putine ori spunem ca traim in lumea vitezei si ca nu mai avem timp, nu mai avem timp sa ne vizitam un prieten/a, nu mai avem timp sa ne “vizitam” pe noi insine, nu mai avem timp sa ne citim interiorul, nu mai avem timp sa ne ascultam interiorul, nu mai avem timp sa ne iubim, nu mai avem timp sa invatam sau sa  reinvatam sa iubim… nu mai avem timp de nimic. Timpul, doamnelor si domnisoarelor, e de fapt cel care ne modeleaza si ar trebui sa fie invers, am intalnit persoane care spuneau ca nu mai au timp sa iubeasca, nu mai au timp sa inteleaga ce e dragostea. Sufletul unei femei este dragoste si dragostea este sufletul.  Daca iti acorzi timp si nu mai fugi de el atunci cand apare  in calea ta o sa reusesti sa-l modelezi  tu pe el.
 O persoana, o femeie care isi acorda spatial de care are nevoie  poate sa fie un izvor nesecat de iubire, dar , daca ea nu isi acorda timpul necesar pentru a se cunoaste, a se aprecia a se iubii pe sine, nu o sa reuseasca sa daruiasca cu adevarat dragoste si iubire si nici nu o sa reuseasca sa primeasca ceea ce tanjeste.
Persoana minunata cu chip de mama, sotie, bunica, sora , prietena sau iubita amintesteti ceea ce spunea atat de frumos Osho : “Atunci cand ne nastem nu suntem un copac ci o samanta. Trebuie sa crestem sa ajungem la inflorire, iar aceasta inflorire va fi multumirea ta . Aceasta inflorire nu are nimic de a face cu puterea, nici cu banii, nici cu politica, nu are legatura decat cu tine, cu evolutia ta personala.”
             Inchei prin ati dorii tie, femeie  cu chip de mama, sotie, sora, iubita, prietena , bunica… o primavra   in culorile curcubeului, o primavara a zambetului, o primavara a iubirii.