sâmbătă, 29 martie 2014

Intre Vis si Realitate


Zeul a creat visele pentru a le arăta oamenilor calea atunci cînd nu pot să-şi întrevadă viitorul.”Papirus Insinger.

Traim intr-o lume in care totul este intr-o continua schimbare , asa cum spune si Osho , viata este o scurgere, este un fluviu, o miscare  continua, dar asta nu ne impiedica sa visam si sa ne lovim totodata paradoxal de realitate. Insa realitatea si visele sunt intr-o permanenta legatura, nu putem sa spunem ca exista vis fara realitate si invers. Cred ca v-ati intrebat si voi deseori de  ce visam…? 
Nitzsche spunea ca "omul rationeaza astazi in vis precum rationa omenirea in stare de veghe acum mai multe mii de ani . Visul ne duce inapoi catre stadiile indepartate ale civilizatiei, si ne ofera un mijloc pentru a le intelege mai bine"
 In decursul timpului s-au realizat extreme de multe studii in ceea ce priveste visul, asa cum ne-au aratat psihanalisti, cu precadere  parintele psihanalizei Sigmund Freud, visul a debutat in timpuri imemoriale la hotarul dintre arta si superstite. Acceptarea viselor in stiinta s-a produs tarziu si cu maxima circumspectie , caci trena obscuranista de care se acopaneau indeamna omul de stiinta la sobritate , reticenta si mai ales la o doza substantiala de obiectivism.
La sfarsitul secolului al XIX-lea , visele sunt aceeptate pe tarm experimental, datorita unor stradanii fructoase , printre care se numera si efortul cercetatorului de origine romana, N. Vaschide.
Revenind la intrebarea noastra “de ce visam…?” ei, bine , visele sunt produsul inconstientului nostru, parctic visam ceva e s-a intamplat in realitate, doar ca datorita celor trei instante constient, inconstient si subconstinet nu reusim intodeauna sau nu dorim intodeauna sa asociem visul cu ceva din prezentul sau trecutul nostru.
Visele sunt produse de inconştient, care este mereu conectat la realitate, chiar şi în timpul dormirii. Fiind reprezentat de imagini, el crează visele tot prin intermediul lor, iar schimbările verbale (de care răspunde conştientul), apar secundare şi destul de sărace.
Imaginile apărute reprezintă conţinuturile dorinţelor şi temerile, traumatismele  refulate (experienţa pesonală, după Freud) plus simbolurile  şi arhetipurile din istoria umanităţii (reprezentări ale inconştientului colectiv, după Jung). În cazul insomniilor, persoana se ciocneşte cu refuzul inconştient al conştiinţei de a-l abandona: fie pentru că persoana se simte ameninţată de lumea exterioară, fie, mai frecvant, penru că îi este frică de propriul univers interior.
Astfel, partea conştientă a psihicului luptă împotriva detaşării şi abandonului, indispensabile adormirii.
Daca e sa vorbesc  din punct de vedere al visului ca element patologic , vis care ia forma unui cosmar atunci pot sa spun ca visul arata ce se intampla la nivel psihologic oferindu-i evenimentului aparut  diverse forme simbolice de la cele mai simple pana la cele mai complexe si complicate ( ca exemplu soneria telefonului din realitate in vis poate sa primeasca forma sunetului de ambulanta , care la randul lui in vis poate sa apara datorita unui accident suferit de persoana care traieste visul). Visul poate sa fie invazia situatiei traumatice si teoretic ar trebui sa fie inceputul perlaborarii ( prelucarii) eventimentului traumatic care apare sub forma de vis. Cosmarul si visul nu vindeca ci iti / ne arata care ar putea sa fie posibilele conexiuni in demersul perlaborarii.
In lucrarea sa,  „Interpretarea  viselor”, Freud prezintă pentru prima dată importanţa studierii activităţii onirice ( a visului), care permite înţelegerea globală a fiinţei umane. Freud vorbeste despre faptul ca visul  este ocrotitorul somnului. Dormind, noi permitem corpului să se relaxeze şi sistemului conştient să se odihnească, fiind  induse de poziţia orizontală şi de imobilitatea corpului. Astfel se sitează procesele de reflecţie şi  de raţionalizare, şi diminuarea aproape totală a pecepţiilor exterioare. Totuşi un stimul prea violent sau o excitare endogenă prea puternică ne poate trezi, fenomen ce dovedeşte că sistemul conştient nu este total absent sau adormit.(exemplu: dacă am mîncat foarte condimentat seara, putem visa că ne potolim setea  la un izvor, cu apă proaspătă.) Percepem de fapt senzaţia de sete, care ne ameninţă somnul, şi atunci visul se ocupă de respectiva nevoie şi o alină în mod halucinatoriu. Astfel, putem continua să dormim.  În schimb, dacă senzaţia este prea puternică sau persistă prea mult, visul nu o va putea compensa, iar iluzia fictivă a dorinţei nu vor fi de-ajuns. Deci, ne trezim şi ne ducem să bem apă.
Cum se construieşte un vis???
Elementele inconştiente ameninţătoare, deranjante şi dureroase, adesea rezultînd din refulare, nu pot să reapară brutal la nivelul conştiinţei, cu riscul  de  a distruge persoana sa, sau de a-i ameninţa liniştea interioară. De aceia, încă de la trezire conştientul îşi reia activitatea şi începe să şteargă toate ameninţările deranjante sau compromiţătoare, provocîndu-ne senzaţia că nu ţinem minte nimic din vis. În plus, cenzura continuă să vegheze chiar şi atunci cînd dormim, astfel continuînd să se opună fără întrerupere conştientizării conţinuturilor refulate.
De ce visul dispare in momentul in care este povestit ? 
Visul dispare, se diluiază pe măsură ce încercăm să ni-l reamintim. De aceia, el tebuie redat în scris sau măcar povestit cu voce tare. Greutatea: din cauza absurdităţii sale el se dovedeşte adesea imposibil de povestit. Dificultatea este datorată formei viselor, construite din imagini, sentimente şi emoţii, adică din elemente a căror verbalizare şi raţionalizare este dificilă.
In concluzie ar trebui sa oferim o importanta un pic mai mare viselor din timpul  noptii, ele pot sa ne conduca spre raspunsuri pe care le cautam de mult, spre traume in a caror vindecare nu mai credeam, spre o cunoastere interioara benefica.
"Inchide ochiul trupului ca sa vezi mai intai tabloul cu ochii mintii . Apoi , fa sa ajunga la lumina zilei ceea ce ai vazut in bezna"- Albert Beguin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu