Creativitate si spontaneitate in activitatile parintilor cu copiii mici si mari

"Copilăria este etapa în care toţi oamenii sunt creativi."

Creativitatea si spontaneitatea din punctul meu de vedere sunt doua concepte obligatoriu necesare atunci cand ne gandim la activitatile ludice, de invatare , de consolodidare sau generalizare atat pentru un copil cat si pentru un adult.

Invariabil atunci cand aud cuvantul creativitate sau spontaneitate gandul meu zboara spre psihodrama. Spun invariabil deoarece una dintre specializarile mele este si aceea de psihoterapeut -director de psihodrama clasica . Psihodrama este o forma de psihoterapie si consiliere de sine statatoare si abordeaza personalitatea din punct de vedere a specificitatii individuale si a integrarii acesteia in structurile sociale. Datorita posibilitatilor ei creative bazate pe joc psihodrama creaza conditiile evocarii unor situatii de viata cu scopul deschiderii de noi perspective spre autocunoastere si dezvoltare personala, poate sa fie aplicata atat in grup cat si individual , atat la copii cat si la adulti.

Am simtit nevoia sa punctez cateva aspecte despre psihodrama, deoarece sunt in stransa legatura cu ceea ce inseamna creativitatea si spontaneitatea in activitatile parintilor cu copii atat in perioada aceasta delicata pe care o traveram cu totii cat si urmatoarea perioda atunci cand, viata o sa isi reia sub o forma sau alta cursul ei firesc . Iar, activiitatile cu copiii trebuie si ele sa fie prezente indiferent de situatile pe care le traversam pe parcursul vietii.

Toate activitatile pe care le voi scrie mai jos trebuie sa fie realizate sub stricta supraveghere a unui adult , dar atentie, nu facem noi activitatea in locul copilului. Facem rand in rand cu el , copilul este precum un burete la aceasta varsta si o sa imite 1:1 exact ceea ce adultul face, o sa faca si copilul. Nu uitati de creativitate si spontaneitate , eu va ofer cativa indicatori, dumneavoastra sunteti aceea care imbunatati si dezvoltati mai departe exemplul primit, conform nevoilor specifice copilului dumneavoastra.

Activitati specifice varstei copiilor intre 2-5 ani.

Dezvoltarea si consolidarea psihomotricitatii fine si grosiere .

Dezvoltarea si consolidarea vocabularului.

Dezvoltarea creativitatii si spontaneitatii la copil si adult. 😊

JOCUL CU FAINA SI BOABELE DE FASOLE

Materiale de lucru : bol mare de plastic sau farfurie adanca mare de plastic sau tabla, faina de malai, boabe de fasole sau mingi mici de plastic, buna dispozitie, rabdare, perseverenta si un telefon pentru a imortaliza amintirea . 😊

Recomandari :

1. Cautati impreuna cu copilul boabele de fasole in faina de malai si apoi le transferati intr-un alt bol.

2. Numarati impreuna cu copilul cu varsta cuprinsa intre 1,5 luni si 2 ani pana la 5 boabe de fasole culese din bol . Copilul mai mare de 2 ani poate sa numere cu prompt sau fara prompt (ajutor) pana la 10.

3. Transferati boabele de fasole inapoi in bolul cu faina de malai folosind la inceput o lingura mare, apoi alternati cu o lingura mica dupa ce vedeti ca , copilul dumneavoastra reuseste sa faca transferul cu usurinta cu lingura mare.

Oservatie !

1. Daca copilul este mai mare 3-5 ani puteti sa folositi cronometrul pe telefon sau clepsidra pe parcursul intregii activitati pentru a creste gradul de concentrare si atentie , dar si pentru a mentine spiritul de competitie intre dumneavoastra si copil.

2. De asemenea daca copilul este mai mare 3-5 ani si nu are o teama de intuneric puteti sa cautati boabele de fasole in bol legati la ochi , rand pe rand, prima data adultul pe urma copilul.

PASTELE COLORATE - UN SIREAG DE MARGELE

Materiale necesare :

Paste, acuarele , pensula, pahar, o tava mare pe care sa fie puse pastele, sortulet (pentru copil), si sort  (adult), cronometru/ clepsidra, snur mai gros si putin mai tare (puteti sa folositi o ata mai tare, sau un snur din plastic moale sau un siret ), buna dispozitie, rabdare, perseverenta si un telefon pentru a imortaliza amintirea . 😊

Recomandari:

1.In functie de varsta copilului alegeti sa pictati intre 8 paste, 10 sau 15 paste.

2. Folositi pentru fiecare pasta pictata cu pensula o alta culoare, in timp ce pictati pasta povestiti despre carcteristicile culorii folosite, daca copilul este mai mic 1- 2 ani poate sa povesteasca adultul, daca copilul este mai mare 3-5 ani indrumati copilul sa faca asocierea culorii cu diverse obiecte din mediu .

3. Folositi intrebarile de baza din metoda "Give me 5", in conversatia cu copilul pentru ai fi mai usor sa se exprime ( Exemplu : Daca am pictat pasta cu o culoare verde intrebam copilul "Cine mananca legume verzi ?, Ce legume verzi mananci? Cum le mananci cu mana sau cu furculita?, Unde gateste mama legumele verzi ? Cand mancam legumele verzi , dimineata sau seara?)

4. Apoi puteti sa treceti sa pictati urmatoarea pasta , continuand exemplul de mai sus, folosind o alta culoare si un alt obiect, aliment ptr asociere.

5. In timpul conversatiei pasta se si usuca , apoi le puneti pe toate pe snur.

Activitati specifice copiilor intre 5-9 ani.

        Dezvoltarea si consolidarea abilitatilor de imitare a unor activitati/ modele actionale oferite de parinte, dezvoltarea si consolidarea  capacitatii atentionale si de concentrare, dezvoltare si consolidarea  senzoriala, dezvoltarea si consolidarea gandirii in imagini, dezvoltarea si consolidarea inteligentei emotionale.

   

        Recomandari :

       1. Jocuri de identificare a semnale sonore (onomatopee), legat la ochi.

       2. Jocuri de identificare a zgomotelor- ‘Cine face asa?”, “Glasul animalelor”

      3. Jocuri  de recunoastere a vocii unor persoane/ personaje din poveste prin indicare; “Cine vorbeste acum?”  "Din ce poveste este personajul?", "Spune-mi 3 asemanari si 3 deosebiri intre tine si personajul din poveste ."

      4. Sa reproduca modelul mimico-gesticular in fata oglinzii : jocuri de imitare a expresiilor mimico-faciale de pe fata parintelui sau a cartonaselor de strategie pe care le veti pune deasupra capului dumneavoastra fara sa stiti ce emotie ati extras din cartonasele cu emotii, apoi copilul trebuie sa le reproduca in oglinda.

      5. Sa emita anumite cuvinte cu urmatoarele sunete (o, u, i, m, p), sunetul sa fie o data la inceputul cuvantului, o data la mijlocul cuvantului si o data sa fie la sfarsitul cuvantului.  Puteti sa cereti sa emita un numar de 10 cuvinte.

      6. Joc de rol : Adultul intra in rolul unui personaj de desene animate, copilul trebuie sa ghiceasca personajul sa spuna 3 carcateristici (lucruri) care ii plac la personaj. Apoi are loc inversiunea de rol, Adultul trebuie sa ghiceasca personajul si sa spuna trei caracteristici ale personajului ghicit.

     7. Pictati un copac cu copilul dumneavoastra folosind dactilo-pictura (pictura cu degetele), apoi scrieti pe fiecare fruct din copac cate un numar de la 1-10 sau 1-30 in functie de varsta copilului dumneavoastra. Dupa care alegeti un numar din copac intre 1-4 si cereti copilului sa va spuna 1, 2 3, sau 4 lucruri pe care le apreciaza , ii plac la dumneavoastra,  si apoi sa va spuna intre 2-4 lucruri care ar vrea sa se schimbe sau sa se imbunatateasca la dumneavoastra.  Dupa care aplicatia tehnica - jocul de rol.

      8. Desenati impreuna cu copilul dumneavoastra fiecare pe o foaie separata cate un buchet de baloane colorate si fiecare culoare sa o asociati cu o emotie extrasa dintr-o situatie pe care ati experimentat-o  separat sau impreuna. Folositi de asemenea metoda "Give me 5" (Cine? Ce?, Unde?, Cum ?, Cand?), explicata in activitatile de mai sus.

   

       9. Construti impreuna cu copilul dumneavoastra povesti sociale folosind imagini din reviste sau carti pe care nu le mai folositi, taiati imaginilie si formulati impreuna cu el proprile povesti sociale dupa imagini.

       10. Sesizati impreuna cu copilul dumneavoastra situatiile absurde dintr-o imagine sau creati dumneavoastra adultul diverse situatii absurde pe care sa le discutati impreuna cu copilul.

      Adultul la sfarsitul fiecarei activitati petrecuta cu copilul, fie activitate ludica , de invatare, ascultare sau activitate fizica este recomandat sa ii faca copilului o oglinda (tehnica specifica psihodramei), in care sa ii spuna cum l-a vazut in activitatea pe care au realizat-o impreuna, asfel incat copilul sa isi doreasca sa se exprime si el la randul lui emotional, sa capete mai multa incredere in sine si sa fie mai deschis spre comunicare. Rugati copilul sa va faca si el la randul lui o oglinda. O sa fiti surprinsi de viziunea copilui. 😊

Sa fiti creativi, spontani si zambitori !

Cu drag, psih. Ababi Alexandra

Educaţie fără pedepse şi recompense vs Limbajul unic de iubire al copilului tău

   

 Johann Amos Comenius, în lucrarea sa „Didactica magna”, consideră că la naștere, natura înzestrează copilul numai cu „semințele științei, ale moralității și religiozității”, "seminţele" aşa cum ştim cu toţii cresc şi se dezvoltă dacă le oferim protecţie, atenţie, dacă le îngrijim.
    Toate acestea trebuie să încercăm să nu le pierdem din vedere atunci când ne gândim la modul în care ne dorim să crească şi să se dezvolte un copil.
   Un copil este "darul" cel mai de preţ primit de părinţi din partea Divinităţii, dar pentru că acest copil să crească şi să se dezvolte frumos, liber şi indepedent precum face o "sămânţă", trebuie să îi oferim şi posibilitatea, spaţiul, timpul, înţelegerea şi răbdarea necesară.
   În zilele noastre, educaţia a început să capete usor-usor mai multe dimensiuni, tehnica se dezvoltă zi de zi şi acestea ar trebui să vină în ajutorul nostru şi nu să ne împiedice să creştem un copil cu aspiraţii şi dorinţe înalte, ci dimpotriva , sa crestem un copil fără temeri, anxietate, fără fobie socială sau tulburări somatice.
   Atunci când, vorbim despre educaţia fără pedepse şi recompense vorbim şi despre un rezorvor emoţional plin al copilului, vorbindu-i copilului în propriul sau limbaj de iubire îi umplem rezervorul emoţional, iar pe termen lung nu mai avem nevoie să folosim pedepse emoţionale sau materiale, dar nici recompense materiale sau emoţionale.
Un exemplu: Copilul vine de la şcoală, părintele îi spune că trebui să se dezbrace, să mănânce şi să se pună la lecţii. Până aici totul e obişnuit şi cred că aşa procedează mulţi părinţi din ziua de astăzi. Când copilul nu vrea să facă întocmai cum i s-a cerut, părintele îi mai repetă o dată, de două ori, dar pe urmă răbdarea dispare şi părintele trece la "ameninţări cu pedeapsa", "dacă nu te duci acum să faci ce trebuie să faci, două zile eşti pedepsit, te las fără tabletă, laptop sau telefon."
   Există şi o altă modalitate de a mobiliza copilul să facă ceea ce îşi doreşte părintele şi anume: înainte de a-l trimite la teme pe copil, trebuie să încercăm să ne acordăm împreună cu copilul 15-20 minute de relaxare pentru a afla nevoile copilului din acel moment, care a fost la şcoală 5-6 ore în aceea zi, unde îi sunt doar solicitate lucruri, unde nu se ţine cont în mare parte de nevoia lui, considerându-se că el este acolo pentru că trebuie să înveţe.
Atunci, repet, când se întoarce de la şcoală copilul are nevoie de aceste 15-20 de minute pentru satisfacerea unei nevoi, pentru o eliberare de un surplus de energie adunat în timpul celor 5-6 ore de curs, în care copilul în majoritatea timpului trebuie să stea în bancă.
Fiecare copil are un rezervor al iubirii, un loc care reprezintă puterea sa şi de unde se poate alimenta, atunci când traversează momente dificile, solicitatente sau stresante, importanta acestui rezervor este foarte mare. Acest rezrevor al iubirii, o să facă ca adolescentul de mâine să fie unul echilibrat şi stăpân pe sentimentele lui.
Sigur vă întrebaţi cum putem să umplem acel rezervor, răspunsul este evident cu iubire, dar cu acel gen de iubire care să îi ofere copilului posibilitatea să crească frumos şi să se dezvolte fără inhibiţii, temeri sau tot felul de fobii sau imagine de sine eronat formată. Trebuie să fie o iubire echilibrată şi nu o super-protectie. Trebuie să fim foarte atenţi să nu confundăm iubirea pură cu super-protectia, mulţi dintre părinţii din ziua de astăzi cad în această capcană.
Atunci când, îi oferim copilului tot ceea ce solicită, fără a ne gândi dacă chiar aceea e nevoia lui nu înseamnă iubire.
   Exemplu: Mergem cu copilul cel mic la cumpărături, fără să îi explicăm ceea ce avem nevoie să cumpărăm, tocmai am făcut un pas greşit pentru că nu o să înţeleagă de ce nu îi cumpărăm şi lui ce îşi doreşte. Trebuie să ne aşezăm la nivelul lui să îi spunem ce vom cumpăra şi să îi oferim şi lui posibilitatea să îşi pună un lucru dorit pe lista de cumpărături spunându-i în prealabil ce gen de cumpărături o să facem în aceea zi. Copiii sunt mult mai uşor de mulţumit şi înţeleg mult mai multe, dacă repet le vorbim în funcţie de nevoi.
   Cum simte un copil că este iubit, cu siguranţă nu prin ai oferii tot ceea ce ne solicitată atunci când ne solicită, sau nu recompensându-l la fiecare lucru pe care îl face cu ceva material. Său dimpotrivă cu siguranţă nu se simte iubit, dacă îl pedepsim, fără ca el să înţeleagă pe deplin ceea ce a greşit, fără un contră exemplu doar spunându-i "fac acest lucru pentru că eu ca părinte ştiu ce e mai bine pentru tine" sau "mai târziu o să îmi mulţumeşti pentru că astăzi te-am pedepsit". În nici un caz prin aceste metode de recompense său pedepse el nu o să se simtă iubit.

Pentru ca un copil să se simtă iubit trebuie să învăţăm să vorbim limbajul sau unic de iubire. Fiecare copil are un mod special de a percepe iubirea, există cinci modalităţi în care copiii şi oamenii în general îşi exprimă şi înţeleg iubirea.
Mângâieri fizice (dimineaţa la trezirea copilului pentru se pregăti de şcoală, încearcă ca părinte să îl trezeşti cu 5-10 minute mai repede pentru ca, copilul să îţi simtă căldură fizică printr-o mângâiere său un gest, să aveţi timpul vostru de la început de zi.)
Cuvintele de încurajare (de cele mai multe ori dimineaţa sau la amiază când copilul se pregăteşte să plece la şcoală, ne grăbim să facem totul ca să putem pleca la timp la şcoală, iar acolo unde mama are de pregătit doi copii e cu atât mai dificil, dar să nu uităm de cuvintele de încurajare - în loc să îi spunem copilului de şcoală "îmbracă-te pentru că suntem în întârziere", am putea să încercăm să îi spunem copilului " mami ţi-a pregătit hainele, ai posibilitatea să îţi alegi din aceste două ţinute, sunt sigură că o să o alegi pe ceea care îţi place mai mult, uite ai la dispoziţie 10 minute să te îmbraci, eu ştiu că poţi să o faci singură pentru că acum eşti mare, chiar şi prinesele ca tine se imbraca singure si tu te descurci grozav.")
Timpul acordat (in cele mai multe situatii, ne dorim ca ceea ce ii solicitam copilului sa fie in timpul solicitat, dar sa nu uitam ca si o floare pentru a creste are mevoie de timp pentru a avea loc acest proces.)
Darurile (Sa incerci sa nu promiti copilului ceva ce nu se poate realiza, pentru ca atunci o sa cresti un copil care nu o sa mai aiba incredere in promisiunile altora.)
Servicile (Ceea ce ii soliciti copilului sa realizeze trebuie sa fie in concordanta atat cu nevoile lui cat si cu capacitatea lui de intelegere. Nu doar pentru ca este fratele mai mare el o sa trebuiasca sa indeplineasca mereu si servicile pe care ar trebui sa le faca fratele mai mic.)
Atunci cand, in familie sunt mai multi copii, limbajele lor de iubire de cele mai multe ori sunt diferite pentru ca si nevoile lor sunt diferite, personalitatile lor sunt diferite. In general doi copii trebuie iubiti diferit, aici nu ma refer a face diferenta intre ei din punct de vedere material sau afectiv ci pur si simplu sa fim atenti la nevoile fiecaruia si sa nu consideram ca ei trebuie sa fie la fel din toate punctele de vedere.

Cum rezolvăm o criză emoţională a copilului: Având în vedere ceea ce l-a determinat pe copil să facă aceea criză - un refuz al părintelui la care nu se aştepta pentru că de cele mai multe ori părintele îi îndeplinea orice dorinţă, un moment de gelozie pentru ca mama îşi petrece mai mult timp cu copilul mic pentru că acesta în momentul respectiv avea nevoie de prezenţa mamei.
Ce facem în aceste două cazuri: În primul caz, îi oferim copilului un exemplu datorită căruia noi l-am refuzat, dacă copilul zbiară în continuare şi plânge, ne punem la acelaşi nivel cu copilul sau îl punem pe un scăunel, îl ştergem pe faţă, timp în care îi spunem că îi înţelegem furia, dar că în prezent are două alternative şi îi oferim două alternative ale situaţiei, dar nu folosim cuvântul "pedeapsă". În nici un caz nu ar trebui să recurgem la bătaie. Cu siguranţă este dificil, dar să nu uităm de limbajele iubirii şi de rezervorul lui emoţional.
Gelozia faţă de fratele mai mic: Încercăm să îl implicăm pe fratele mai mare în nevoile copilului mai mic, astfel îl facem să se simtă responsabil, de ajutor şi apreciat. Folosind desigur şi magaieri fizice, cuvinte de încurajare şi chiar şi un "dar", dacă simţim că este nevoie, fără să folosim cuvântul recompensă pentru ceea ce a făcut.

Vreau ca părinţii să înţeleagă ca intenţia mea nu e de ai critica în vreun fel nici pe părinţi, nici pe cadrele didactice.
 Îmi doresc doar să se înţeleagă şi să se încerce de către părinţi şi/sau cadre didactice să cresca şi să dezvolte un copil, fără "pedeapse" sau "recompense", în funcţie de situaţii, dacă îşi doresc ca mai târziu să aibă un adolescent respectiv un tânăr echilibrat pentru că acolo unde există iubire, acceptare, răbdare şi perseverenţă, nimic nu e imposibil.

Psiholog- Psihoterapeut :

Ababi Alexandra