luni, 2 iunie 2014

Despre iubire vorbim...

         
Despre sentimente, emotii, trairi , experiente vorbim zi de zi, minut de minut, cu fiecare persoana care intra in contact cu noi, dar de simtit cand simtim, cum simtim... fiecare persoana care intra in contact cu noi lasa  o "piesa" in acest puzzel numit viata, de noi depinde cum asezam piesele ca ele sa formeze puzzelul dorit.
          Paulo Coleho, spunea intr-una din cartile sale ca, daca acceptam tot ceea ce e gresit in noi- si chiar si asa, credem ca meritam o viata vesela si fericita – atunci deschidem o fereastra , e primul pas in care am incetat sa mai vorbim de sentimente si incercam sa le si ascultam, sa le si intelegem si aici nu ma refer la sentimentele altora fata de noi ci la sentimentele noastre. Deschidem fereastra pentru a primii ce avem mai bun si mai frumos in noi.

         Cand un capitol se incheie , cand o relatie ia sfarsit , suferim de cele mai multe ori o pierdere, aceste pierderi sunt de mai multe tipuri. Probabil acum va intrebati de ce vorbind despre iubire (un sentiment pozitiv), am ales sa pun in puzzle si pierderea (un sentiment negativ), e simplu cand iubim, cum spuneam si in articolul precedent simtim ca totul e ceva de nedescris, ca plutim... dar se intampla de asemenea atunci cand iubim sa si pierdem. Vreau sa intelegeti prin acest articol ca o pierdere nu inseamna ca noi trebuie sa ne pierdem sinele, identitatea, vreau sa intelegti ca nu e suficient sa  vorbim despre iubire, pierdere, suferinta, zambete , bucurie , daca nu le si traim. A vorbii inseamna a trece prin filtrul gandirii, iar a te pune in situatie, a experimenta, inseamna a trece totul prin filtrul sufletului.
Atunci cand reusim sa trecem tot ceea ce am trait atat  printr-o sita a sufletului cat si prin filtrul gandirii, inseamna ca ne-am vindecat, inseamna ca am reusit sa nu ne pierdem pe noi insine, inseamna ca am gasit echilibrul dintre iubirea fata de noi si fata de partener.
          Louise Hay, descrie pierderea ca fiind de  trei tipuri, cu siguranta atat eu cat si tu  si cei de langa noi le-am experimentat candva, doar ca nu ne-am gandit ca ele se numesc astfel : pierderea complicata, pierderea care te face sa te simti in doua luntri si pierderea neasumata public.
           O sa va vorbesc  despre pierderea complicata, am mai spus si in articolul precedent ca, aven tendinta de a ne complica singuri viata, de aici si pierderile si iubirile noastre sunt complicate. De obicei o pierdere o numim complicata atunci cand nu ne asteptam ca aceea pierdere sa se intample. Datorita acestui fapt apare si imposibilitatea de a reactiona si de a avea tendinta de a ne izola, dar trebuie sa va reamintesc ca oricat de complicate ar parea ca sunt lucrurile, oricat de complicata ar parea ca este pierderea suferita, intodeauna exista posibilitatea de vindecare, numai de noi depinde daca vrem sa ne vindecam . Sa luam ca exemplu o situatie prin care cred ca am/ati trecut fiecare intr-un anumit moment din viata.  Intr-o relatie in care un partener isi doreste ca relatia sa se incheie, iar celalalt nu, cel care nu isi doreste ca relatia sa se incheie, pentru a  accepta mai usor incheierea aceste relatii si pentru a se vindeca de aceasta pierdere, ar putea sa se gandeasca astfel:  “Chiar daca nu inteleg deocmadata care este adevartul motiv al despartirii noastre accept aceasta realitate si aleg sa merg mai departe cu amintirile frumoase pe care persoana langa care am trait mi le-a daruit , fac acestea pentru a ma vindeca.”

                Modul in care noi gandim construieste puzzelul numit “viata”. Gandim pozitiv- atragem pozitiv, gandim negativ- aspecte negative vom traii. Cauta in tine resursele de a experimenta, de a tarii o iubire si atunci iubirea o sa apara nu mai devreme , nici mai tarziu, o sa apara exact la momentul potrivit. Nu-ti fie teama sa cauti in tine, ai sa gasesti intodeauna ceea ce o sa ai nevoie, nu uita ca esti un puzzle, al caror piese sunt  lucruri pe care le gasesti in marea ta cautare.
“Am descoperit ca si cautarea poate fi la fel de interesanta precum gasirea. Atata timp cat ne invingem teama.” Paulo Coelho