Creativitate si spontaneitate in activitatile parintilor cu copiii mici si mari

"Copilăria este etapa în care toţi oamenii sunt creativi."

Creativitatea si spontaneitatea din punctul meu de vedere sunt doua concepte obligatoriu necesare atunci cand ne gandim la activitatile ludice, de invatare , de consolodidare sau generalizare atat pentru un copil cat si pentru un adult.

Invariabil atunci cand aud cuvantul creativitate sau spontaneitate gandul meu zboara spre psihodrama. Spun invariabil deoarece una dintre specializarile mele este si aceea de psihoterapeut -director de psihodrama clasica . Psihodrama este o forma de psihoterapie si consiliere de sine statatoare si abordeaza personalitatea din punct de vedere a specificitatii individuale si a integrarii acesteia in structurile sociale. Datorita posibilitatilor ei creative bazate pe joc psihodrama creaza conditiile evocarii unor situatii de viata cu scopul deschiderii de noi perspective spre autocunoastere si dezvoltare personala, poate sa fie aplicata atat in grup cat si individual , atat la copii cat si la adulti.

Am simtit nevoia sa punctez cateva aspecte despre psihodrama, deoarece sunt in stransa legatura cu ceea ce inseamna creativitatea si spontaneitatea in activitatile parintilor cu copii atat in perioada aceasta delicata pe care o traveram cu totii cat si urmatoarea perioda atunci cand, viata o sa isi reia sub o forma sau alta cursul ei firesc . Iar, activiitatile cu copiii trebuie si ele sa fie prezente indiferent de situatile pe care le traversam pe parcursul vietii.

Toate activitatile pe care le voi scrie mai jos trebuie sa fie realizate sub stricta supraveghere a unui adult , dar atentie, nu facem noi activitatea in locul copilului. Facem rand in rand cu el , copilul este precum un burete la aceasta varsta si o sa imite 1:1 exact ceea ce adultul face, o sa faca si copilul. Nu uitati de creativitate si spontaneitate , eu va ofer cativa indicatori, dumneavoastra sunteti aceea care imbunatati si dezvoltati mai departe exemplul primit, conform nevoilor specifice copilului dumneavoastra.

Activitati specifice varstei copiilor intre 2-5 ani.

Dezvoltarea si consolidarea psihomotricitatii fine si grosiere .

Dezvoltarea si consolidarea vocabularului.

Dezvoltarea creativitatii si spontaneitatii la copil si adult. 😊

JOCUL CU FAINA SI BOABELE DE FASOLE

Materiale de lucru : bol mare de plastic sau farfurie adanca mare de plastic sau tabla, faina de malai, boabe de fasole sau mingi mici de plastic, buna dispozitie, rabdare, perseverenta si un telefon pentru a imortaliza amintirea . 😊

Recomandari :

1. Cautati impreuna cu copilul boabele de fasole in faina de malai si apoi le transferati intr-un alt bol.

2. Numarati impreuna cu copilul cu varsta cuprinsa intre 1,5 luni si 2 ani pana la 5 boabe de fasole culese din bol . Copilul mai mare de 2 ani poate sa numere cu prompt sau fara prompt (ajutor) pana la 10.

3. Transferati boabele de fasole inapoi in bolul cu faina de malai folosind la inceput o lingura mare, apoi alternati cu o lingura mica dupa ce vedeti ca , copilul dumneavoastra reuseste sa faca transferul cu usurinta cu lingura mare.

Oservatie !

1. Daca copilul este mai mare 3-5 ani puteti sa folositi cronometrul pe telefon sau clepsidra pe parcursul intregii activitati pentru a creste gradul de concentrare si atentie , dar si pentru a mentine spiritul de competitie intre dumneavoastra si copil.

2. De asemenea daca copilul este mai mare 3-5 ani si nu are o teama de intuneric puteti sa cautati boabele de fasole in bol legati la ochi , rand pe rand, prima data adultul pe urma copilul.

PASTELE COLORATE - UN SIREAG DE MARGELE

Materiale necesare :

Paste, acuarele , pensula, pahar, o tava mare pe care sa fie puse pastele, sortulet (pentru copil), si sort  (adult), cronometru/ clepsidra, snur mai gros si putin mai tare (puteti sa folositi o ata mai tare, sau un snur din plastic moale sau un siret ), buna dispozitie, rabdare, perseverenta si un telefon pentru a imortaliza amintirea . 😊

Recomandari:

1.In functie de varsta copilului alegeti sa pictati intre 8 paste, 10 sau 15 paste.

2. Folositi pentru fiecare pasta pictata cu pensula o alta culoare, in timp ce pictati pasta povestiti despre carcteristicile culorii folosite, daca copilul este mai mic 1- 2 ani poate sa povesteasca adultul, daca copilul este mai mare 3-5 ani indrumati copilul sa faca asocierea culorii cu diverse obiecte din mediu .

3. Folositi intrebarile de baza din metoda "Give me 5", in conversatia cu copilul pentru ai fi mai usor sa se exprime ( Exemplu : Daca am pictat pasta cu o culoare verde intrebam copilul "Cine mananca legume verzi ?, Ce legume verzi mananci? Cum le mananci cu mana sau cu furculita?, Unde gateste mama legumele verzi ? Cand mancam legumele verzi , dimineata sau seara?)

4. Apoi puteti sa treceti sa pictati urmatoarea pasta , continuand exemplul de mai sus, folosind o alta culoare si un alt obiect, aliment ptr asociere.

5. In timpul conversatiei pasta se si usuca , apoi le puneti pe toate pe snur.

Activitati specifice copiilor intre 5-9 ani.

        Dezvoltarea si consolidarea abilitatilor de imitare a unor activitati/ modele actionale oferite de parinte, dezvoltarea si consolidarea  capacitatii atentionale si de concentrare, dezvoltare si consolidarea  senzoriala, dezvoltarea si consolidarea gandirii in imagini, dezvoltarea si consolidarea inteligentei emotionale.

   

        Recomandari :

       1. Jocuri de identificare a semnale sonore (onomatopee), legat la ochi.

       2. Jocuri de identificare a zgomotelor- ‘Cine face asa?”, “Glasul animalelor”

      3. Jocuri  de recunoastere a vocii unor persoane/ personaje din poveste prin indicare; “Cine vorbeste acum?”  "Din ce poveste este personajul?", "Spune-mi 3 asemanari si 3 deosebiri intre tine si personajul din poveste ."

      4. Sa reproduca modelul mimico-gesticular in fata oglinzii : jocuri de imitare a expresiilor mimico-faciale de pe fata parintelui sau a cartonaselor de strategie pe care le veti pune deasupra capului dumneavoastra fara sa stiti ce emotie ati extras din cartonasele cu emotii, apoi copilul trebuie sa le reproduca in oglinda.

      5. Sa emita anumite cuvinte cu urmatoarele sunete (o, u, i, m, p), sunetul sa fie o data la inceputul cuvantului, o data la mijlocul cuvantului si o data sa fie la sfarsitul cuvantului.  Puteti sa cereti sa emita un numar de 10 cuvinte.

      6. Joc de rol : Adultul intra in rolul unui personaj de desene animate, copilul trebuie sa ghiceasca personajul sa spuna 3 carcateristici (lucruri) care ii plac la personaj. Apoi are loc inversiunea de rol, Adultul trebuie sa ghiceasca personajul si sa spuna trei caracteristici ale personajului ghicit.

     7. Pictati un copac cu copilul dumneavoastra folosind dactilo-pictura (pictura cu degetele), apoi scrieti pe fiecare fruct din copac cate un numar de la 1-10 sau 1-30 in functie de varsta copilului dumneavoastra. Dupa care alegeti un numar din copac intre 1-4 si cereti copilului sa va spuna 1, 2 3, sau 4 lucruri pe care le apreciaza , ii plac la dumneavoastra,  si apoi sa va spuna intre 2-4 lucruri care ar vrea sa se schimbe sau sa se imbunatateasca la dumneavoastra.  Dupa care aplicatia tehnica - jocul de rol.

      8. Desenati impreuna cu copilul dumneavoastra fiecare pe o foaie separata cate un buchet de baloane colorate si fiecare culoare sa o asociati cu o emotie extrasa dintr-o situatie pe care ati experimentat-o  separat sau impreuna. Folositi de asemenea metoda "Give me 5" (Cine? Ce?, Unde?, Cum ?, Cand?), explicata in activitatile de mai sus.

   

       9. Construti impreuna cu copilul dumneavoastra povesti sociale folosind imagini din reviste sau carti pe care nu le mai folositi, taiati imaginilie si formulati impreuna cu el proprile povesti sociale dupa imagini.

       10. Sesizati impreuna cu copilul dumneavoastra situatiile absurde dintr-o imagine sau creati dumneavoastra adultul diverse situatii absurde pe care sa le discutati impreuna cu copilul.

      Adultul la sfarsitul fiecarei activitati petrecuta cu copilul, fie activitate ludica , de invatare, ascultare sau activitate fizica este recomandat sa ii faca copilului o oglinda (tehnica specifica psihodramei), in care sa ii spuna cum l-a vazut in activitatea pe care au realizat-o impreuna, asfel incat copilul sa isi doreasca sa se exprime si el la randul lui emotional, sa capete mai multa incredere in sine si sa fie mai deschis spre comunicare. Rugati copilul sa va faca si el la randul lui o oglinda. O sa fiti surprinsi de viziunea copilui. 😊

Sa fiti creativi, spontani si zambitori !

Cu drag, psih. Ababi Alexandra

Autismul Dicolo de Aparenƫe ...2 Aprilie- Ziua Internaƫionalǎ de Conștientizare a Autismului

 "In loc sa ne concentram asupra determinarii copilui de a se conforma lumii noastre, mai bine devenim noi elevi in lumea copilului nostru.Lasa-ti copilul sa fie profesorul.”

2 Aprilie este ziua in care marcam Ziua Internationala de Constientizare a Autismului, dincolo de faptul ca in aceasta luna poate oamenii isi indreapta mai mult gandurile, curiozitatea,  poate sunt mai empatici, poate isi exprima mai mult sentimentele de iubire si apreciere pentru  persoanele diagnosticata cu Tulburare de Spectru Autism.  Sa incercam sa nu uitam ca, persoana care are o dizabilitate nu o are doar atunci cand marcam o zi specifica dizabilitati ei.
 Astfel ca , iubirea,  gandurile tale pozitive, curiozitatea in sensul pozitiv al cuvantului , empatie ar trebuie sa fie prezente mereu, atunci cand te raportezi la o persoana cu dizabilitati ( empatia si gandurile pozitive, iubirea, aprecierea  trebuie sa le avem mereu indiferent de persoana, timp sau/ si dizabilitate).


Autismul Dincolo de Aparente, pentru mine ca psiholog si psihoterapeut, este lumea frumoasa pe care prea putini oameni au rabdare sa o cunoasca, acel cuvant "autist" pe care multi il folosesc , dar poate nu reusesc sa ii inteleaga adevarata semnificatie.
Autismul pentru  mine, inseamna iubire, aspiratii inalte, deschidere, acceptare , sinceritate . O persoana cu autism reuseste sa exprime emotional si  sincer tot ceea ce are in interior cu putin suport din partea noastra a celorlalti, pentru persoana cu autism a mintii sau a spune lucrurile pe jumatate nu sunt variantele cele mai potrivite, sinceritatea si modul direct in care isi expun parerile sunt de apreciat nu de blamat, intr-o lume in care de multe ori nici nu mai stim daca cel de langa noi a spus cu adevarat ceea ce gandeste.

Facand o incursiune prin articolele pe care le-am scris cu deschidere si bucurie despre autism , cu bucurie pentru ca am putut sa impartasesc si cu alte persoane ceea ce am invatat si inca mai invat zi de zi despre aceasta vasta si complexa lume a autismului , am ales sa scriu in luna in care marcam Ziua Internationala a Autismului  despre o alta parte a ceea ce inseamna autismul si anume relatiile de prietenie , relatiile de cuplu intre doua persoane cu tulburare de spectru autist, despre ce inseamna sa ai un diagnostic cu autism atunci cand vrei sa iti dezvolti o relatie de prietenie.

As mai adauga si faptul ca , eu nu doar incerc prin profesia mea sa ii ajut sa se dezvolte armonios, sa se cunoasca, sa ii cunoasca pe ceilalti, sa se accepte si sa ii accepte pe ceilati sau sa isi dezvolte abilitatile de viata independenta pe copiii cu autism, cu o parte dintre ei pastrez legatura dupa cativa ani in care ne-am vazut in contextul terapiilor zi de zi.
Revederile sunt intodeauna placute fie online fie fata in fata si bucuria sa vad ca sunt persoane care s-au dezvoltat armonios , chiar daca , astazi sunt pe cont propriu (fara suport terapeutic), dar cu parintii mereu alaturi . Parintii  au invatat in timp sa accepte ca autismul are o paleta larga de apecte frumoase si ca fiecare copil e unic in felul lui, asa cum este si copilul lui.

Dincolo de steriotipii, dificultati senzoriale , de limbaj sau poate comportamente care sunt vazute de ceilalti ca fiind bizare, autismul este o lume fascinanta , daca vrei cu adevarat sa o cunosti. Copii care dupa luni, ani de interventie terapeutica isi descopera hobby-urile, pasiunile , care pot sa duca la o imbunatatire a vietii tuturor celor din jur.
As putea sa dau exemplu un baietel care nu are mai mult de 8 ani, pasionat de programe pe calculator, care isi poate crea singur programe care sa vina si in ajutorul celorlalti, sau o persoana pasionata de tehnologie care poate surprizator  a lucrat la piesele si programele pe care le ai tu in laptopul pe care il folosesti zi de zi.

Un aspect care este cunoscut despre persoanele cu autism este faptul ca prezinta anumite dificultati la nivel social, dar daca stam sa ne gandim la rece si sa fim sinceri cu noi , la un anumit moment  dat s-a intamplat ca fiecare  in viata lui sa aiba anumite dificultati atunci cand  ar fi trebuie sa initieze o conversatie cu o persoana pe care nu o cunoastea foarte bine, dar cu putin suport si curaj ai  reusit intr-un final sa initiez aceea conversatie si sa o sustii. Asa se intampla si in cazul unei persoane cu autism , daca VREI cu adevarat sa o cunosti, acorda-i un pic mai mult timp sa isi gaseasca cuvintele sau expresile, incearca sa fii clar si concis in conversatia cu el si feedback-ul o sa fie unul pozitiv.

Am avut deosebita placere sa cunosc si sa imi fie prieteni pe parcurs o frumoasa familie , in care mama si tata si copilasul lor sa fie toti trei cu autism, desigur forme diferite ale tulburari de spectru autist.  Sunt oameni directi, dar calzi, sinceri, dar iubitori, dezorganizati pentru unii, dar extrem de organizati pentru ei, atenti la detalii, dar deschisi spre a incerca lucruri noi, marginalizati sau discreditati de unele persoane, dar care au reusit sa isi gaseasca locul lor in care sa se simta in siguranta, intelesi si acceptati acolo unde sunt acum. Mereu cand am ocazia sa ii revad sunt foarte atenti la nevoile mele, sunt pozitivi si deschisi in a corecta mereu atunci cand observa ca ceva nu a functionat bine. Mereu cand ma intalnesc cu ei invatam unii de la ceilalti . Sunt parintii cu autism al unui copil cu autism , care desi a inceput sa vorbeasca tarziu, astazi vorbeste cursiv limba engleza si nu a "uitat" nici limba romana.

Prietenii mei : Alex si Lore... tata (Iulian) lipseste din poza :)

Lore (Mama lui Alex) : "Noi functionam pentru ca ne respectam nevoile reciproc . Cand eu si Iulian ne-am cunoscut am pus pe masa tot, eu i-am zis ce pot accepta si ce nu si el mi-a pus pe masa tot in acelasi mod am fost deschisi si directi.

Nevoia noastra permanenta de a avea spatiu personal ne ajuta si cumva momentele noastre de ''cafea'' coincid, am invatat sa ne citim reciproc cand el cauta informatii il las sa caute apoi el vine si imi da toate detaliile tehnice iar eu il ascult ca oricum nu ai cum sa-l opresti :)))) el face la fel cu mine. Ultima cautare a fost imprimanta 3 d pffff... a durat cateva zile apoi mi-a spus tot despre ele .... si normal si-a comandat una. De aia functionam noi, pt ca ne respectam reciproc si nu ne ingradim, nu incercam sa ne schimbam reciproc."💙

Autismul , nu e o alegere , asa cum nu este nici o alta dizabilitate, faptul ca esti  cu dizabilitati nu te face diferit , doar arata ca, Dumnezeu atunci cand te-a creat a avut incredere in tine ca tu poti schimba lumea prin felul in care te exprimi, te prezinti fizic, gandesti si iubesti. 🍀

Școala și apariția tulburărilor psihosomatice la copii...

"Îngrijorarea este o stare negativă a minţii care cauzează anxietate, suferinţă şi constrângere. Ea lucrează încet şi insistent până la distrugerea completă a iniţiativei, încrederii în sine şi a facultăţii raţiunii." Herbert Harris

Fiecare început de an școlar întîmpină copiii atât cu emoții pozitive cât și cu emoții negative. 

Dragi părinți, profesori și  educatori încercați să nu uitați că fiecare copil este unic și are la rândul lui nevoi și emoții,  chiar dacă e la începutul grădiniței  sau la polul opus clasa a -IX-a. Fiecare început e încărcat fie pozitiv fie negativ, să fim blânzi, înțelegători și buni unii cu alți e un exercițiu benefic și pentru adulți și pentru copii.
Am intalnit tot mai frecvent copii si tineri care se “plang” de dureri de cap, dureri de burta , stari de ameteala , inaintea unui eveniment mai important pentru ei sau in perioada desfasurari unor evenimente din viata lor care nu le fac mare placere si sunt un factor de stres. Parintii merg cu ei la diverse investigatii medicale si de cele mai multe ori li se spune “stiti analizele nu arata ca ar fi ceva probleme medicale”, atunci indrumati de cele mai multe ori de medicul specialist sau de medicul de familie ajung la un psiholog.

In multe dintre cazuri vorbim despre o reactie  la stres, care se manifesta ca fiind o reactie tranzitorie de severitate tranzitiva , ce se dezvolta la o persoana fara nici o alta tulburare mental aparenta, ca un raspuns la un stres fizic si/sau mental exceptional si care deobicei dispare dupa ore sau zile. Factorul stresant poate sa fie o experienta traumatic coplesitoare  fie experiente traumatice emotionale repetitive.

        Anxietatea si angoasa

      Anxietatea – asociata cu o atitudine de asteptare a unui eveniment ne mai vazut si ne mai intalnit dar trait ca dezagreabil;

      Angoasa – senzatia de rau extrem insotita de manifestari somatice (neurovegetative si/ sau viscerale);

      Teama legata de un obiect, o situatie precisa legata fie de experienta proprie , fie de educatie .

        
      Angoasa si anxietatea la sugar sau la copilul mic de grădiniță 

            Constatarea acestor manifestari depinde foarte mult de capacitatile de observatie si empatie ale adultului respective ale mamei, deoarece in mare parte din timp copilul si/sau sugarul il petrece impreuna cu mama. Fiecare mama cunoaste “registrul” de strigate al copilului ei care exprima furie , placerea leganatului, chemarea , dar si panica , toate acestea facand-o pe mama sa vina repede langa copilul ei.

            Tulburarile somatice sunt frecvente , anorexie, colici , dar in special tulburari de somn si in special dificultatile bebelusului și a copilului mic de a gasi un ritm somn- veghe regulat si satisfacator .

            
Anxietatea cronica sau hiperanxietatea

      Copilul hiperanxios are in peramenta un sentiment vag de teama , ca si cum ceva teribil urmeaza sa se intample . Aceasta manifestare anxioasa se prezinta in mod special prin urmatoarele :neliniste cu privire la viitor sau o sarcina noua pe care o are de indeplinit,   Iritabilitate, furie, refuzuri, capricii, nevoia de a fi aprobat si sustinut in permanenta de un adult pentru a se linisti, temeri privind atitudini trecute (am facut rau ca… sau daca o sa mi se intample ca data trecuta…) ganduri depresive (devalorizare, culpabilitate). 
 Pe acest “fond anxios”, pot aparea episoade acute – atacuri de angoasa, a caror declansare poate sa fie datorata factorilor externi (boala, intrarea la scoala, schimbarea clasei, schimbarea locuintei, tabara de vacant etc) sau factori interni. Comunicarea deschisa si asigurarea copilului de intelegere a factorilor care duc la declansarea acestor stari anxioase este extreme de importanta. In nici un caz atunci cand copilul acuza aceste stari nu trebuie sa il invinovatim  ci trebuie sa incercam sa gasim baza acestori stari .  
Eemplu : Copilul vine de la scoala cateva zile la rand cu dureri de cap si/ sau de burta , eliminam eventualele problem medicale si in acelasi timp incercam sa cautam o posibila cauza a acestor stari si in mediul in care isi petrece cea mai mare parte din timp.

Un inceput de an școlar în care să nu uităm că trebuie să încercăm să fim buni de câte ori se poate și întotdeauna se poate. 🍀♥️

"Cu cât privesc mai mult cu atât ȋnvãţ mai mult"- Contactul vizual si dezvoltarea comunicãrii

 "Atunci când pierzi contactul cu liniştea lăuntrică, pierzi contactul cu tine însuţi, când pierzi contactul cu tine însuţi, te pierzi în lume..."Eckhart Tolle

 

Contactul vizual este una dintre cele mai importante modalitati de baza prin care oamenii pot crea o punte de legatura unul catre celalalt. Lipsa contactului vizual este unul din elementele de baza atunci cand abordam tema autismului si anume faptul ca , copilul tau nu pastreaza contactul vizual pe langa alte elemente poate sa te determine ca parinte sa iti pui anumite intrebari 

  Lista cu manifestarile timpuri caracteristice TSA, 

conform  NMH (Institutul Pentru Sanatate   Mintala):

        1.Copilul nu scoate sunete nearticulate , nu arata cu degetul si nu face anumite gesturi, care au o anume semnificatie pana lavarsta de un an.
2. Copilul nu rosteste nici un cuvant pana la varsta de 16 luni.
3. Copilul nu leaga doua cuvinte pana la varsta de doi ani.
4. Nu raspunde atunci cand este strigat pe nume.
5. Pierde din abilitatile de comunicare si cele sociale pe care le-a intalnit.
6. Priveste rar in ochi persoanele cu care vine in contact.
7. Pare ca nu este in stare sa se joace cu jucariile.
8. Exagereaza in a pune in ordine jucariile sau alte obiecte.
9. Este atasat in mod deosebit de o anumita jucarie, respectiv de un anumit obiect.
10.Nu zambeste.
11. Cateodata pare sa nu auda bine.

Indiferent daca copilul tau in varsta de 3 ani nu vorbeste si a fost diagnosticat cu autism sever sau daca ai un copil de varsta mai mare diagnosticat cu Sindrom Asperger (inalt functional), contactul vizual este cu siguranta un aspect cu care copilul tau are dificultati destul de mari.

In relatia mea cu parintele copilului cu autism inca de la inceputului programului de recuperare in care stabilim obiectivele din programul de recuperare tin foarte mult sa inteleaga importanta contactului vizual atunci cand se lucreaza efectiv sau chiar si atunci cand vrem ca el sa invete ceva prin joc. 

Un exemplu simplu pentru parintii copiilor tipici , dar cu o incarcatura foarte mare pentru parintii copiilor cu autism care nu au limbaj : este important ca , copilul cu autism cand raspunde la intrebarea : "Cine e acolo?"-"Mama", sa priveasca spre mama, sau cand mama copilui atipic : striga copilului la iesirea din casa " te iubesc , spor la scoala", copilul o sa intealaga si o sa raspunda in consecinta, in schimb atunci cand mama copilului cu autism ii spune : "te iubesc puiule", trebuie sa se asigure ca, copilul a auzit si vizualizat ceea ce i-a spus mama si eventualputem intarii ceea ce am spus printr-un gest, pentru ca copilul sa raspunda in timp sub acelasi mod.

Acest aspect este cat se poate de logic, deoarece autismul este o tulburare neurobiologica si social-relationala. Marea majoritate a copiilor cu Asperger si alte forme ale autismului au dificultati in aria sociala, iar contactul vizual este una dintre cele mai importante si puternice modalitati prin care se pot stabili legaturi interpersonale.

In timpul sedintelor de recuperare , terapetul ar trebui sa incerce si sa persiste ca mereu copilul sa fie conectat la terapeut :  Un exemplu in care copilul are limbaj in dezvoltare.

"  T: Uita- te la mine. " 

 "T: Cine esti tu?

" R: eu sunt P.

T:"Uita-te la mine."

"R: Tu esti Ale"

Atunci cand nu se reuseste sa se stabileasca contactul vizual prin cerinta "uita-te la mine", folosesc ceea ce copilul deja a automatizat cum ar fi parintile corpului si obtin contactul vizual unde sunt ochii , in momentul acela copilul imi arata ochii atat ai lui cat si ai mei si astfel contactul vizual este stabilit chiar si pentru o perioada scurta de timp.

Sau o alta modalitate care duce la crearea contactului vizual si pastrarea lui , atunci cand cerem direct asa cum am aratat mai sus : "priveste-ma", sau "imi place cand te uiti la mine".

Cere indirect : foloseste intrebari care il determina pe copil sa se intoarca spre tine cand iti vorbeste . Mi s-a intamplat de multe ori in terapie sa il intreb pe copilul cu care lucram (copil inalt functional) : "Unde privesti? Sunt eu cumva desenata pe perete?", atunci copilul raspunde zambind "Nu, nu tu esti aici in fata mea", sau "Cu cine vorbesti acolo?"- moment in care isi intoarce privirea spre mine.

La copii mai mici de varsta si cu o forma de autism severa si intarzieri severe/ moderate de limbaj, am grija ca pozitia corpului meu sa fie adecvata pentru contactul vizual astfel incat sa imi tin fata la nivelul lui sau cat de mult posibil la nivelul ochilor lui  sau sa ii intorc privirea usor printr-o magaiere pe fata, iar atunci cand activitatea din timpul terapiei sau jocul este pe podea am grija din nou sa fiu  in aceasi pozitie ca si el si sa fiu prezenta cat mai mult in aria lui vizuala, folosind o jucarie care ii place sau cantand un cantecel - astfel incat el pastreaza din nou contactul vizual.

    Daca ii oferi copilului ceva din ceea ce el isi doreste , tine acel lucru aproape de ochii tai, astfel incat copilul sa poata stabili contactul vizual mult mai usor , iar daca vrei sa il pastreze si mai mult si sa si verbalizeze cand il vede poti sa accentuezi spunand : " asta vrei", " sau "ce este pe cartonas?"

     Bucura-te de contactul vizual : Extrem de important, ori de cate ori copilul tau are contact vizual cu tine, bucura-te, arata-ti entuziasmul , astfel incat el sa perceapa ca a fost un lucru bun si sa fie dornic sa il repete, ofera-i recompense sociale : "esti minunat, foarte bine, bravo". Daca copilul prezinta anumite sensibilitati auditive, ai grija ca bucuria ta sa nu il deranjeze auditiv. 

   Incearca sa faci acest exercitiu in fiecare zi cu copilul tau, alege un moment al zilei in care conectarea dintre voi este mai puternica si se poate stabili mai usor, fie atunci cand sunteti la masa, fie atunci cand ii faci baie, fie atunci cand cantati un cantecel. 

      Creaza-ti un jurnal al tau si al copilului tau, obisnuies-te sa notezi acolo diverse activitati pe care le faceti intr-o zi, noteaza tot acolo intr-un tabel de cate ori crezi ca te va privi copilul tau in aceea zi , in timpul exercitiului ai grija sa bifezi de fiecare data cand el a privit cu aproximati si timpul in care te-a privit. O sa observi ca uneori poate sa te priveasca mai putin, dar exersand puteti ajunge sa aveti un contact vizual cat mai indelungat. Un contact vizual bine stabilit aduce o intelegre, o satfisfactie si o exprimare verbala mult mai buna a copilului tau! 

Succes! ☺☺

Efectele pozitive in recompensarea copilului tipic si atipic

"Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări.

 Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare”  Chris Simion

      

Recompensa numita si intaritor este practic ceea ce se ofera in urma unui comportament dorit prin care se creste posibilitatea ca acel comportament sa se repete.

    Cum vom reusi sa motivam indeajuns de puternic un copil astfel incat sa invete sau sa indplineasca o sarcina solicitata?

 Un factor important in cresterea motivatiei la copil il constituie  folosirea recompenselor sau a intaritorilor comportamentelor pozitive cat si a indeplinirii sarcinilor solicitate. 

    Exista multe feluri de a recompensa copiii, dar puterea recompensei trebuie stabilita in mod individual. Atunci cand ne gandim ca recompensam copilul nu inseamna neaparat ca ii oferim doar lucrurile placute de el (laude, jucarii sau in ultimul timp am intalnit parinti care ofera banuti pentru pusculita). Exista o multime de factori care pot sa influenteze eficenta recompenselor.

De exemplu , dupa ce se imbraca cu haina copilul are voie sa iasa afara la joaca , aceasta e doar un exemplu de recompensa si in acest caz recompensa consta in faptul ca, el o sa aiba voie sa iasa afara la joaca pentru ca s-a imbracat singur. Sunt multe activitati care pot sa fie folosite ca recompense este nevoie doar sa ne permitem sa fim putin creativi . 

Trebuie sa avem in vedere faptul ca fiecare copil este unic ceea ce inseamna ca modalitatea de recompensa pe care o folosim la un copil poate sa nu se aplice la un alt copil, chiar daca poate vorbim aici de recompensele aplicate fratilor. Pentru unii copii cu autism, cele mai eficente activitati sunt cele care stimuleaza vederea, pipaitul si mirosul .

Un aspect foarte important in ceea ce priveste timpul de recompensare a copilului si anume faptul ca , activitatea aleasa sa urmeze imediat si sa fie intr-o relatie evidenta cu disponibilitatea de a coopera si cu succesul copilului. Timpul de recompensa nu trebuie sa depaseasca timpul de indeplinire a sarcinii. Exemplu , daca in timpul sedintetei de terapie activitatea pe care imi doresc sa o indeplineasca copilul este intre 5-7 minute, dupa finalizarea ei copilul o sa primeasca o recompensa care sa dureze intre 1-2 minute, astfel incat copilul sa revina usor la sarcina si sa ramana focusat si pe ceea ce urmeaza sa indeplineasca pe mai departe. Un alt aspect important care trebuie retinut este faptul ca uneori este benefic ca obiectul folosit drept recompensa sa fie in aria vizuala a copilului alteori nu.

Cum stim care sunt cele mai potrivite recompense pentru copil? Foarte simplu, trebuie sa observam copilul si sa alcatuim o lista care sa cuprinda alimentele care ii plac, activitatile la care reactioneaza pozitiv sau pe care le cere si jucarile cu care se joaca de obicei. In cazul atat a copiilor tipici cat si atipici aceasta observatie naturala poate sa aiba la baza si "jurnalul de zi cu zi" al mamei, iar in cazu terapeutului toate aceste date le aflam din primele sedinte de evaluare cu parintii si copilul, din interviul clinic semi-structurat.

De asemenea in modalitatea de recompensare a unui copil nu trebuie sa lipseasca laudele numite si recompense sociale ("foarte bine!", "te descurci exclent!", "minunat!", "bravo!" sau sub forma de gadilit, pupici, imbratisari sau o magaire usoara pe spate ).

  De retinut in cazul copiilor atipici- cu autism trebuie sa urmarim procesul de recompensare mult mai atent pentru a putea trece la pasul urmator eliminarea treptata a recompenselor deoarece in cazul lor , recompensele fizice, materiale folosite o perioada lunga de timp pot creea dependnte si comportamente obsesive, in cazul acesta o data ce copilul stapaneste tot mai bine abilitatea tinta , trebuie sa incepem sa-l recompensam din ce in ce mai putin, de fiecare data cand demostreaza ablitatea respectiva - proces numit eliminarea treptata a recompenselor.

Exemple de activitati recompensatoare 

•  Sa sara pe o saltea
• Sa iasa  afara
• Sa stinga si sa aprinda lumina
• Sa stea in bratele adultului
• Sa iasa la o plimbre in locul preferat cu adultul
• Sa manance la restaurantul preferat sau sa manance mancarea preferata
• Sa fie invaratit in cerc
• Sa se joace cu apa
• Sa se joace cu laterna
• Sa invarte de rotita 
• Sa faca baloane de sapun
• Sa asculte un cantecl preferat
• Sa vada un film la televizor sau calculator
• Sa isi invite in vizita un prieten
• Sa fie pupat sau imbratisat
• Sa i se faca masaj
• Sa cante la un instrument muzical etc  

 Activitatile recompensatori repet tin foarte mult de creativitatea parintelui si a terapeutului, dar si de ceea ce descoperim ca ii produce placere copilului in functie de capacitatile si nivelul de dezvoltare psiho-comportamental al fiecarui copil.

Importanta implicarii parintilor in dezvoltarea si recuperarea armonioasa a copilului cu autism

"Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări. 

Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare”

  

Comunicare şi auti-comunicare

În relaţionarea  cu un copil cu autism, trebuie să ne adaptăm la modul lui de percepere, de gândire şi de comunicare. Utilizând cunoştinţele despre înţelegere acestui copil unic putem ajunge la stabilirea cu succes a unui contact cu ei.

Comunicarea naturală este o comunicare fără autism. De comunicarea normală nu suntem de cele mai multe ori, conştienţi. Vorbim cu celălalt, fără să ne gândim prea mult cum merge convorbirea.  În schimb creierul copilului cu autism percepe în piese de puzzle şi întâmpina dificultăţi în observarea întregului şi aici intervine auti-comunicarea pe care părinţii din cadrul grupului de suport au fost iniţiaţi să o folosească.

Copilul gândeşte în piese de puzzle şi răspunde tot în piese de puzzle, astfel ca părinţii în cadrul grupului de suport au fost sprijiniţi să se adapteze acestui tip de gândire care facilitează şi în acelaşi tip eficientizează comunicarea cu copilul cu autism.

Mulţi oameni au o agendă unde îşi scriu notiţele , uneori folosindu-se de informaţii suplimentare pentru a-şi aminti mai uşor, în schimb copiii cu autism din cauza deficentei lor, au mai multă nevoie de asemenea liste. Ei nu observa legăturile dintre zi sau săptămâna şi nu înţeleg paşii în care este împărţită piesa de puzzle. Din acest motiv părinţii au fost sprijiniţi şi iniţiaţi în cadrul grupului de suport cum să fragmentize sarcinile solicitate copilului cu autism folosindu-se de un “puzzle de 5”, care răspunde la următoarele 5 întrebări esenţiale pentru a eficientiza comunicarea cu un copil autist. Cele 5 întrebări esenţiale fiind : Unde- Cum- CE- Cine- Când, astfel că fiecare aspect din ordinea sa de zi este format dintr-un “puzzle de 5”. Aşa încât pentru el ziua este un lanţ neintrerup de sarcini, la care pentru fiecare sarcină este clarificat CE (ceea ce trebuie să facă) într-un “puzzle de 5”.

Pentru fiecare piesă a acestui puzzle este data explicaţia a ceea ce înseamnă. Piesele separate formează împreună suportul- piesa “CE” (sarcina).

·         CE.  Tot ce trebuie să facă un copil (sarcina).

·         CUM.  Modul în care trebuie să facă.

·         CÂND. Când începe o sarcină şi când se termină?

·         UNDE.  În ce loc trebuie să facă această sarcină?

·         CINE. Sarcina o va face el? Ce trebuie să facă celălalt?

Astfel li s-a explicat părinţilor acest puzzle folosind tehnici specifice psihodramei pund accent pe faptul că ele sunt de un real ajutor în comunicarea cu copilul cu autism pentru că relaţia părinte –copil să se dezvolte armonios şi pentru că el are nevoie de astfel de indicaţii pentru a porni în a realiza ceea ce i se solicita de către părinte.

Exemple simple de “CUM?”

·         CE: a spune “pa”. CUM se face? Te uiţi la celălalt şi spui “pa”.

·         CE: a sta pe scaun. CUM se face? Picioarele în faţă şi tălpile pe podea.

·         CE : a mânca cartofi parjiti. CUM se face? Înfigi furculiţa în cartofi, îl pui cu vârful în sos şi îl bagi în gură.

Efectele pozitive in dezvoltarea cognitiva si a comportamentului

 la copilul cu autism folosind o lista de sarcini

Găsiţi timp şi alegeţi un moment în care să informaţi copilul. Prezentaţi (CE) ca pe un lucru stabil de care nu poate scăpa. Din experienţa am observat că, copiii au nevoie de cel puţin o săptămână ca  informaţia primită să se automatizeze. Deci nu schimbaţi prea repede ceva când pare că nu se  automatizează.

Uneori există situaţii în care mai mulţi profesori predau copilului ( cum sunt copiii din clasele a V-a) sau o situaţie în care copilul trebuie să înveţe o sarcină mai complexă pentru el.

Ca părinte, dar şi ca diriginte sau educator al acestui copil , trebuie să încercăm să îi uşurăm ceea ce are de îndeplinit şi atunci apelăm la lista de sarcini.

Avantajul completării listei de sarcini este ca cele cinci puncte sunt descrise pas cu pas , la fiecare acţiune separată a sarcinii. Astfel şansa de claritate şi previzibilitate este cât mai mare posibilă. Pentru fiecare părinte, profesor sau educator este vizibil rolul în detalii.

CAND	CE	CUM	UNDE	CINE

7.00

Trezirea

Mama il striga, Alex se trezeste si ea se scoala

In dormitor

Alex si mama

 Importanţa grupului de suport  prin metoda psihodramei

în eficientizarea comunicării cu copilul cu autism

Părinţii în cadrul  grupului de suport şi-au îmbogăţit metodele de comunicare şi adaptare la experienţa de a avea un copil cu autism prin tehnici specifice psihodramei, astfel încât  parintii au fost sustinuti prin tehnici specifice psihodramei (inversiunea de rol reciproca , tehnica oglinzii, lucrul ȋn semirealitate, solilocviu şi tele) sa dezvolte comunicarea cu copilul cu autism.

În ceea ce priveşte psihologia de grup, a început să apară o literatură care demonstrează că psihoterapia de grup constituie un cadru bogat pentru o mai bună individuare şi cultivare a eu-lui observator. Yalom (1985) descrie nevoia fundamentală de „încurajare a auto-observării" în membrii grupului.

 Betcher (1983) subliniază importanţa conducătorului de grup ca „Eu observator sănătos". Greenwald (1974) scrie despre cum umorul facilitează „procesul de separare a eu -lui observator de Eul actor" ajutând astfel membrul grupului să se privească cu o mai mare detaşare.

Activitatea acestui grup de suport pentru parintii copiilor cu autism s-a desfasurat in perioada iulie- august 2016 in cadrul centrului de recuperare Neuromotorie "Pruncul Isus" Medias.

 #2 Aprilie : Ziua internationala de Constientizare a Autismului

#Luna Aprilie- Luna de Constientizare a Autismului