luni, 23 septembrie 2013

Dementa

Astazi intr-o zi de toamna nehotarata cu soarele printre nori, m-am gandit sa va scriu despre dementa ... De ce dementa si nu altceva, pentru ca in ultimul timp am intalnit tot mai des persoane diagnosticate cu dementa sau posibila demnta mixta - forma de Alzheimer.
Dementa dupa cum probabil stiti este un sindrom datorat unei boli a creierului , de obicei de natura cronica sau progresiva , in care exista o detriorare a multiplelor functii corticale superioare incluzand memoria , gandirea, orientarea, intelegerea, calculul, capacitatea de a invata, limbajul si judecata.
Campul de constinte in cazul dementei nu este deteriorat, deterioraile functiei cognitive sunt in mod obijnuit insotie (si ocazional precedate) de deteriorarea controlului emotional, comportamentului social sau a motivatiei.
Trebuie sa tinem cont in mod special atunci cand se realizeaza o evaluare in acest caz de  dovada declinului apreciabil in functionarea intelectuala si de obicei  in legatura cu interferentele cotidiene uzuale cum ar fi : spalatul , imbracatul, alimentarea, igiena personala  inclusiv excretia.
De asemenea  o alta cerinta de baza pentru a diagnostica dementa este dovada declinului atat al memoriei  cat si al gandirii , cu un grad suficient pentru a afecta , activitatile personale din viata cotidiana asa cum au fost prezentate mai sus.
Modul de mainifestare  a acestui delclin depinde in mare masura de nivelul social si  cultural in care traieste pacientul.

Diagnostic diferential in cazul dementei
- tulburarea depresiva ce poate prezenta multe din trasaturile unei demente , incipiente mai ales afectarea memoriei, incetinirea gandirii , lipsa spontaneitatii;
- retardarea mentala usoara sau moderata;
- stari de functionare cognitiva subnormala ;

O sa continui urmatorul articol cu "Dementa in boala Alzheimer".

luni, 16 septembrie 2013

Fobii

"Dominarea fricii reprezinta inceputul intelepciunii."

  Frica sociala (de a vorbi in public, de a fi singur, de a fi luat in ras, de a nu fi la inaltime, de a fi umilit, de a pierde controlul, de autoritate, de esec, de a fi judecat)
    Frica de separare (de lipsa, de moarte, de a fi furat, de a fi respins, de a fi abandonat, de a fi renegat, de a fi tradat)
    Frica de mutilare (frica de dentist, de medic, de sange, de taieturi, de obiecte ascutite, de accident, de a cadea, de foc, de a fi atacat)
     Frica de animale (de caini, de paianjeni, de serpi, de soareci/sobolani, de insecte, de viermi, de tantari/capuse, de cai, de vipere)
   Frica de factori de mediu (de furtuni, de vant puternic, de foc, de inaltime, de spatii largi, de poduri, de avioane, de vapoare, de lipsa de spatiu, de prapastii/adancimi)

    Frica de separare (de lipsa, de moarte, de a fi furat, de a fi respins, de a fi abandonat, de a fi renegat, de a fi tradat)    Frica de mutilare (frica de dentist, de medic, de sange, de taieturi, de obiecte ascutite, de accident, de a cadea, de foc, de a fi atacat)     Frica de animale (de caini, de paianjeni, de serpi, de soareci/sobolani, de insecte, de viermi, de tantari/capuse, de cai, de vipere)   Frica de factori de mediu (de furtuni, de vant puternic, de foc, de inaltime, de spatii largi, de poduri, de avioane, de vapoare, de lipsa de spatiu, de prapastii/adancimi)     Alte frici (frica de microbi, frica de necunoscut, frica de a actiona)
Fobiile animale (zoofobiile) sunt printre cele mai comune si reprezinta 36% dintre fobiile pentru care pacientii cauta tratament. Varsta de debut al fobiilor animale este in copilarie, intre 5 – 9 ani. Fobiile sunt mai comune la femei decat la barbati. Exista trei conditii in care se dezvolta frica. Acestea cuprind experienta personala directa, experienta observationala si experienta informationala. Cel mai comun tratament pentru fobii astazi este terapia cognitiv-comportamentala. Tehnici precum expunerea si desensitizarea sistematica pot fi folosite pentru a ajuta pacientul sa se simta confortabil cu obiectul fricii. Totusi, in cadrul acestor tehnici pacientul detine controlul.
Cinofobia (gr. kion=caine) reprezinta frica anormala de caini. Este clasificata drept o fobie specifica, la tipul fobiilor animale. Desi fobiile fata de serpi si paianjeni sunt mai comune, cinofobia este in special debilitanta datorita prevalentei ridicate a cainilor in lume.  Ca si in alte fobii specifice, pacientii care sufera de cinofobie pot prezenta o gama larga a acestor reactii cand sunt confruntati cu un caine viu sau cand se gandesc sau vad o imagine statica a unui caine. Mai mult, comportamentul clasic de evitare este comun si poate include traversarea strazii pentru a evita un caine sau evitarea caselor prietenilor care au caine. Poate fi cauzata de intilnirea personala, cu sfirsit negativ, a persoanei cu un caine sau de o experienta observationala (starea de martor la accidentul unui prieten)
Terapia de expunere este considerata cel mai eficient tratament pentru cinofobie si implica expunere sistematica si prelungita la caini a pacientului pana cand acesta va experimenta o situatie fara raspuns advers. Aceasta terapie poate fi condusa pe parcursul a catorva sedinte sau intr-o singura sedinta in mai multe ore. Pacientul va fi incurajat sa abordeze si in final sa interactioneze cu obiectul fricii.
Auto-tratamentul este facut cu ajutorul unui specialist intr-un mediu profesional. Mai intai pacientul va scrie o lista a evenimentelor inspaimantatoare alaturi de un caine. O ierarhie a fricii provocate de situatii in functie de anxietatea acordata fiecareia. Lista de situatii este pusa in ordine de la cea mai putin infricosatoare situatie pana la cea mai terifianta, iar terapeutul il ajuta sa identifice elementele comune care contribuie la frica. Apoi terapeutul il ajuta sa recreeze ultima si cea mai infricosatoare situatie, intr-un mediu sigur, controlat, continuand pana cand pacientul a avut oportunitatea sa permita fricii sa se diminueze, realizand ca este nefondata. Odata ce s-a stapanit o situatie, urmatoarea frica de pe lista este recreata si repetata pana cand toata lista a fost experimentatacat de un caine).