Oglinda copilului tău esti chiar tu....

"Scuzele obligatorii îi învață pe copii  să spună lucruri pe care nu le simt, 

așadar să mintă."-Alfie Kohn

Prea des le cerem copiilor să se conformeze unor modele pe care ei nu le consideră modele, prea des se întâmplă în comunicarea cu copilul și/sau adolescentul să auzim explicația " trebuie să faci asta pentru că eu sunt părintele tău și eu știu mai bine" sau "eu știu mai bine pentru că am fost și eu la vârsta ta".

 În cazul acesta copilul poate să răspundă pozitiv și să realizeze ceea ce ai solicitat din rolul de părinte sau poate să se împotrivească pentru că de prea multe ori tu ca părinte nu ai fost perseverent în ce ai solicitat sau în modul în care ai solicitat.

Copiii pot să fie extrem de dificili din punct de vedere comportamental între 10 ani și 16 ani, însă chiar dacă nu pare această perioadă este la fel de dificilă pentru copii cât este pentru părinți. 

Pentru copii este perioada în care caută atenție, caută să fie "populari" să fie peste tot și în același timp tot mai puțin în interiorul familiei. 

În același timp aceast interval de vârstă poate să fie exact opusul la ce am scris mai sus. Întâlnim copii care nu reușesc să își dezvolte relații armonioase de prietenie,  simt neîncredere, nesiguranță, disconfort din punct de vedere fizic.

Atât copiii care își doresc să fie "populari" cât și copiii care se închid în carapacea lor în acest interval de vârstă, de fapt aleg să fie așa din cel puțin trei motive, dar uneori mai greu de înțeles de adulți. Mediul îi poate determina să facă alegeri care să nu fie în concordanță cu educația primită în interiorul familiei, dorința de apartenență la grup, teama de etichete, singuratate, teama că nu o să fie acceptați.

Raspunde la cele 10 intrebari din rolul de adult si parinte al copilului tau:

1. Cerințele in ceea ce il priveste pe copilul tau sunt zilnice, dar te-ai intrebat vreodata daca si recompensele verbale si fizice  oferite copilului tau sunt zilnice ?

2. Nevoile tale in ceea ce il priveste pe copilul tau sunt zilnice, de cate ori te-ai gandit ca nevoile tale ca parinte nu sunt in permanenta si nevoile copilului tau?

3.Ai creat mediul potrivit în care copilul tău să se simtă în siguranță și să nu simtă nevoia de a avea anumite comportamente nepotrivite doar pentru a atrage atenția?

4.Ai  vorbit cu copilului tău despre lucurile bune pe care le-a adus în viața ta?

5.Ai incercat vreodata sa ii ceri opinea copilului tău atunci când a trebuit să iei o decizie, astfel încât să se simtă și el important și responsabil, chiar dacă tu ești adultul?

6.Ai fost în permanență sincer cu tine și copilul tău atunci când ai vorbit cu el?

7.Are copilul tău limite?

8.Are copilul tău responsabilități în casă?

9.Știe copilul tău să îți explice ce înseamnă pentru el iubirea, respectul, atenția și răbdarea?

10.Știe copilul tău să îți explice ce înseamnă pierderea, câștigul și dezamăgirea?

Cinci "cadouri"pe care parintele poate  sa le ofere copilului lui zilnic :

1.Atenție:

 A oferi atenție înseamnă a asculta activ, a fi interesat de ceea ce i s-a întâmplat sau ce și-ar fi dorit să i se întâmple.  Copilul de astazi poate sa solicitate mai mult timp, mai mult spatiu, mai multe imbratisari, mai multe momente petrecute in familie, pentru ca  copilul de azi nu este adultul in rolul de parinte.

2. Timp: 

Timpul este prețios atât pentru tine adultul din fața copilului dar cu atât mai mult pentru copilul din fata ta. De aceea vin cu o alta recomandare calduroasa catre tine, care este o nevoie pe care am observat-o la copilul de azi din practica privata si nu numai : pentru copilul de azi timpul este aici si acum, cele 10-20 de minute dintr-o zi in care sa nu ii amintesti doar de responsabilitatile lui ci sa ii povestesti deschis si fara temeri cate de mult il validezi, cat de puternic si curajos il vezi si cat de multe poti sa inveti si tu de la el, nu doar el de la tine.

3. Spatiu: ;Copilul mic sau adolescentul tau au nevoie de tine, dar nu sub forma de hiperprotectie, are nevoie de tine pentru ca tu sa il lași să "zboare", in acelasi timp sa ii pui limite sanatoase care sa ii ofere siguranta si inc8redere ca tot timpul tu parintele lui o sa fii acolo.

4. Limite sanatoase :  cuvantul "limite" te duce cu gandul la a impune ceva in mod neplacut, dar nu e nevoie sa fie mereu asa, copilul de astazi si adolescentul de maine are nevoie de limite sanatoase care sa creasca nivelul comunicarii dintre voi doi, limitele sanatoase o sa creasca nivelul de repect in relatia dintre voi.Exemplu de limite sanatoase: " iti permit sa iesi cu prieteni si este chiar o bucurie pentru mine faptul ca faci parte dintr-o gasca, dar imi doresc sa iti cunosc prieteni pentru a te intelege si pe tine mai bine. De aceea ai libertatea sa ii aduci la noi acasa in prezenta noastra oricand doresti."

5.Rabdare: posibil sa fie una dintre calitatile cele mai dificil de dezvoltat la copil, insa de cele mai multe ori acele calitati pe care nu le are adultul nu o sa le dezvolte nici copilul, pentru ca tu, adultul din fata lui esti oglinda copilului tau. Rabdarea este o virtute pe care daca ajungi sa o dobandesti inseamna ca eul copil a crescut si i-a dat voie adultului sa se dezvolte armonios.

Concluzie : cere copilului ce stii ca esti capabil sa ii oferi, cere-i copilului tau ce stii ca poate sa vada in tine (curaj, determinare, deschidere, incredere, ambitie). Ofera-i copilului tau ocazii sa creasca in armonie cu tine si nevoile voastre comune.

 Îmbrățișări,

 Psiholog- Psihoterapeut:

 Alexandra Rusu-Ababi

Un copil care ştie sã aprecieze lucrurile mãrunte ale vieţii, o sa fie adultul fericit de mâine?

"Permiteti-le copiilor sa fie fericiti in felul lor , 

caci ce alta metoda mai buna vor gasi?"-Samuel Johnson

 

Nimic nu este mai placut, mai frumos decat sa vezi o persoana zambind, cu atat mai mult cand este vorba despre un copil, un copil fericit este egal sau ar trebui sa fie egal cu un parinte fericit.

    Fericirea este o emotie esentiala in dezvoltarea armonioasa a unui copil, un copil care primeste aproape zilnic cadouri din partea parintilor nu o sa fie copilul fericit, o sa fie copilul incantat, entuziasmat , vesel pentru o perioada scurta de timp. 

   Cadourile sunt lucruri materiale care se vor deteriora la un moment dat, insa atentia, grija, afectiunea, un cuvant de incurajare la momentul potrivit pot sa creasca "cantitatea" de dompamina din creier si astfel sa ajungem la emotia pozitiva numita fericire, care este reprezentata de un raspuns psihic de o intensitate si durata mai mare decat cele enumerate mai sus (incantare, entuziasm, veselie).

   Stefan Klein, autorul cartii "Formula fericirii- minunatele descoperiri ale neuropsihologiei  din ziua de azi", releva in cartea sa , un caz al unei persoana in varsta de 47 de ani care a suferit o interventie chirugicala prin extirparea unei tumori aparuta in zona emotiilor din creier. Acest domn  dupa interventia realizata cu scucces a ramas cu aceleasi capacitati de atentie si concentrare, totuşi nu mai simţea pulsul lucrurilor, nu mai era conştient de simţămintele celor din jur astfel încât în puţină vreme dintr-un avocat de succes a ajuns într-un spital pe post de pacient de testări. Răspundea la teste precum un computer. A fost demonstrată prin asta că în alegerea acţiunilor noastre, raţiunea singură nu funcţionează fără sentimente. "Lipsa emoţiilor duce invariabil la ratare".

    Lipsa emotiilor pozitive din viata copiilor dezvolta mai tarziu nesiguranta, nemultumirea si intr-un final conduce la parintele care nu stie sa se bucure  de lucrurile marunte , transmitand aceeasi informatie si celor din jur.

Fericirea parintiilor nu o sa fie in permanenta si fericirea copilului tau, copilul tau atunci cand, se intoarce de la scoala nu asteapta sa fie intrebat "ce teme ai pentru astazi?", asteapta in schimb sa ii oferi atentie, un zambet, o imbratisare prin care ii arati ca ti-a fost dor si ca apreciezi faptul ca il ai langa tine, desigur dupa acest moment , poti linistit sa iti intrebi copilul de teme sau alte aspecte importante pentru tine legate de scoala.

     Comunicarea  poate conduce la fericire, comunicarea deschisa cu copilul tau , poate sa indrepte orice comportament mai putin placut al copilului tau.

     Daca tipi la copilul tau, nu te ajuta cu nimic, prima lectie pe care poti sa o predai copilului tau este aceea ca mama si tata il vor iubi si vor tine la el indiferent de comportamentele pe care le va avea, pentru ca intotdeauna vor exista solutii si o modalitate de rezolvare a dificultatilor.

      Atunci cand, un copil accepta imbratisari si contact fizic cand sunt mici si se lovesc sau sufara o mica dezamagire parintele este cel mai incatant ca poate sa isi ia copilul in brate si sa ii aline suferinta, in schimb cand copilul creste si se intampla sa aiba un mic accident sau un mic incident la scoala " se cearta cu un coleg", "ia o nota mai mica", temdinta parintelui este aceea de a-l certa sau ai tine morala, cand poate copilul lui are nevoie de o incurajare, de suport si clarificare a situatiei pe care tocmai a traversat-o. 

Cateva dileme ale fercirii : 

Fericirea poate fi mostenita? Conform studiilor stintifice contemporane si numai , raspunsul este unul afirmativ si anume faptul ca exista o predispozitie genetica a fericirii, ceea ce inseamna ca asa cum exista o predispozitie genetica a tristetii  si  un tip de personalitate predominant negativ asa exista si omul care gaseste partea pozitiva in majoritatea situatiilor dificile. Sunt oamenii aceea "enervant" de pozitivi . 😃

   Dispare furia  sau nervii produsi de o situatie sau comportamentul mai putin pozitiv al copilului tau?  Conform studiilor putem sa raspundem afirmativ, in anumite situatii ventilarea emotiilor negative poate sa te ajute  sa vezi situatia intr-o lumina mai buna, atata timp cat tu reusesti sa constientitezi ceea ce transmiti si ceea ce ti se intampla.

Banii aduc fericirea ? Aici raspunsul este cu siguranta unul negativ , cel putin nu s-a demostrat in nici un fel pana in prezent faptul ca ar exista un grad mai mare de fericire intre oamenii bogati in raport cu cei saraci ,si asta pentru ca fericirea e o emotie traita diferita , simtita si inteleasa diferit de fiecare om.

Sa nu uitati parintii ca fericirea nu consta intr-o jumatate de ora in plus pe telefon sau tableta, fericirea unui copil ar fi normal sa fie o jumatate de ora de joaca cu tatal sau mama, o iesire intr-un parc de distractie, o simpla imbratisare, un cuvant pozitiv spus la adresa copilului.

"Copilul de astazi  este adultul de maine, 

imbracat in emotiile pe care tu, ca parinte le-ai sadit in copilul tau."

Cu drag, Psih. Ababi Alexandra 

☺