Schizofrenie

Termen creat de E. Breuler (1911) pentru a desemna un grup de psihoze a caror unitate fusese deja aratata de Kraepelin, care le subsumase categoriei "dementei precoce", deosebind trei forme ramase clasice: hebefrenica, catatonica si paranoida. Introducand termenul schizofrenie, Breuler vrea sa puna in evidenta ceea ce constituie in opinia sa simptomul fundamental al acestor psihoze: Spaltung ("disociere"). Termenul s-a impus in psihiatrie si psihanaliza in pofida divergentelor dintre diferitii autori asupra aspectului care asigura schizofreniei specificitatea si, implicit, asupra extensiunii acestui cadru nosografic.
Schizofrenia este una dintre cele mai grave psihoze . Ea impresioneaza prin caracterul dramnatic al manifestarilor clinice , alienatie mentala, infirmizanta si evolutie cronica . Debutul este mai frecvent la tineri intre 15 si 35 de ani .
Etiologia bolii pana in prezent nu a putut fi precizata . Exista mai multe teorii si ipoteze priviind etiologia bolii . Teorile genetice pledeaza pentru teoria genetica a transmiterii bolii . Teoriile biochimice sustin ipoteza tulburarilor la nivelul neurotransmitatorilor care ar sta la baza producerii bolii (teoria hiperdopaminergica etc.).

Cateva teorii etiologice sunt prezentate mai jos :

Teoriile genetice : incrimineaza teoria genetica printr-o singura gena sau prin poligene . Studii genetice comparative pe monozigoti , dizigoti si studii de adoptiune vin in sprijinul acestei teorii.
Teoriile biochimice : incrimineaza anumite tulburari ale unor neurotransmitatori in schizofrenie . Teoria hiperdopaminergica coreleaza simptomele schizofreniei (halucinatii, deliruri) cu hiperproductia dopaminergica . Si alete teorii biochimice incrimineaza disfunctia altor substante in producere bolii (norepinefrina , serotonina, neuropeptide , enzime, virusuri).
Teoriile neurofiziologice ce vizeaza modificari ale fluxului sanghin cerebral sau electrodermale, vin sa presupuna implicari ale acestora in producerea bolii.
Teoriile neuropatologice , vizeaza modificari histologice constand in scaderea numarului de neuroni , fata de celulele gliale constante la bolnavii schizofreni.
Teoriile psihologice si teoriile ce privesc interactiunea familiala cauta originea in dificultati psihologice de procesare a informatiei , dificultati de atentie , concetrare . Atitudinea critica a familiei fata de boala pacientului este nedorita si cauzeaza agravarea.

Date clinice orientative in diagnosticul schizofreniei :

De obicei schizofrenia debuteaza lent la persoane tinere sau chiar la adolescenti in special prin tulburari de comportament sesizate de anturaj.
O sa mentionez unele dintre acestea : apartinatori observa in general in ultimile luni o schimbare a comportamentului bolnavului. El poate fii irascibil poate avea reactii violente nemotivate, frecvent sta retras , se inchide in camera . Uneori refuza sa vorbeasca, sa se alimenteze fara motiv . Refuza sa isi faca igiena corporala si nu are grija de tinuta lui.
In comportamentul scolar daca este vorba de un elev sau student apar schimbari importante . Randamentul la invatat scade foarte mult . Apre dezinteresul pentru studiu, de unde un elev sau un student care a avut preocupari pentru studiu, el devine dezinteresat cu totul altul. Cadrele didactice sau colegii de facultate observa comportametul schimbat ciudat, apar absente nemotivate repetate.
Uneori ni se relateaza ca bolnavul a avut o tenativa de suicide a este de cele mai multe ori insuficient de comprehensibila motivata sau chiar nemotivata . Bolnavul nu explica sau ofera explicatii ilogice actului suicidar.
Putem fii informati de plecari spontane nemotivate ale bolnavului de la domiciliu . El poate lipsii zile sau saptamani de acasa si de la serviciul, la intoarcere nu motiveaza suficient plecarea.
Tinuta : Bolnavii cu schizofrenie au de obicei o tinuta dezordonata , neingrijita . Imbracamintea poate fi in stare igenica precara , parul neingrijit . Apartinatorii sesizeaza lipsa de interes a bolnavului fata de aspectul sau exterior , comportament cu totul diferit de cel avut anterior imbolnavirii.
Faciesul Mimica : Privindu-l faciesul bolnavului pare indiferent inexpresiv, mimica este cu mobilitate diminuata . In anumite cazuri (stari catatonice ) bolnavul pastreaza o mimica imobila timp indelungat . Aspectul pielii fetei este palid prin refuz alimentar. Pielea este ridata , neingrijita.
Privirea: La schizofreni privirea este cel mai adesea detasata , rupata de realitate, pierduta . Discutand cu schizofrenul observam ca el evita sa ne priveasca . El priveste undeva in spatiu . Ateori privirea poate fi suspicioasa , tematoare sau speriata din cauza trailor halucinatorii.
Gestica : Schizofrenul face gesturi nefiresti lipsite de naturalete , de coordonare, de cooerenta de scop . De aceea pentru un om normal ele par anormale . Bolnavii pot repeta la infinit anumite miscari ciudate ale membrelor capului sau corpului in general.
Dialogul : Bolnavul schizofren nu comunica spontan intodeauna, intrebarea examinatorului ramane fara raspuns . Alteori raspunsurile par cu intraziere . Bolnavii par indiferenti la dialog sau vorbesc singuri.
Perceptia : In schizofrenie tulburarile de perceptie sunt frecvente . Blonavii aud voci care ii critica , le adreseaza injurii sau ii indeamna sa se sinucida . Observand bolnavul vom vedea ca el priveste mult timp intr-un punct fix pe perete sau in tavan . E posibil sa aiba halucinatii vizuale. Cand aud zgomote puternice ei isi astupa urechile cu palmele, unii schizofreni simt gustul alimentelor schimbat, ciudat , interpretandu-le ca fiind otravite.
Gandirea : Discutand cu bolnavul putem constata ca exista uneori o lentoare a ritmului ideativ cu perioade mai lungi intre intrebare si raspuns sau chiar situatii in care bolnavul desi intrebat nu raspunde la intrebare . Rar ritmul ideilor este rapid . Fercvent bolnavii delireaza . ei se cred urmariti, persecutati, influentati de persoane cu puteri speciale . Ideiile lor nu au o baza reala sunt in contradictie cu realitatea. Ceea ce frapeaza si este foarte important pentru diagnostic este incoerenta gandirii. Ei incep o ideea dupa care trec la alta , fara nici o legatura logica.
Afectivitatea : Bolnavii schizofreni sunt indiferenti afectivi si detasati de realitate si participarea lor la discutie nu denota o implicare afectiva. Uneori bolnavul vorbeste despre evenimente sau lucruri tragice, serioase afisind o expresie de indiferenta sau veselie. Schizofrenii pot manifesta sentimente de ura fata de membrii familiei , mai ales fata de mama (inversiune afectiva). De aceea ei sunt ostili si agresivi cu cei din familie.
Limbajul : Putem constata ca schizofrenii se exprima printr-un limbaj aparte . Fie ca utilizeaza cuvintele intr-o acceptiune proprie ca sens , fie ca creaza cuvinte noi -paralogismul (folosirea unui cuvant intr-o acceptiune proprie ) si neologismul (cuvinte noi inventate de bolnav).
Tulburarile de memorie , vointa imaginatie, desi exista la schizofrenii nu sunt esentiale , primordiale in conturarea diagnosticului .

Clasificarea schizofrenilor 

Schizofrenie paranoida – este o forma clinca frecventa care corespunde descrierii prin simptome ale bolii. Este prezenta discocierea gandirii , ideiile delirante care frecvent sunt de influenta si persecutie . Sun prevazute halucinatii acustice verbale cu continut de critica , injurioase . Apar tulburari de gandire, limbaj si vointa.

Debutul bolii poate sa se produca dupa perioade de suprasolicitare , dupa boli organice, interventi chirugicale, endocrine sau dismetabolice . Adesea insa boala se instaleaza treptat insidios si uneori tulburarile de comportament apar in decurs de cateva luni.

Forma hebefrenica –debutul acestei forme este in adolescenta (15-25 de ani). Apar simptome ca gandirea dezorganizata ilogica , afect superficial inadecavat , coportament fara scop, natang.

Bolnavii cu hebefrenie sunt irascibili, euforici , au un comportament pueril grimaseaza . Sunt obraznici si adesea greu de stapanit . Aceasta forma de schizofrenie se confunda adesea cu o criza de pubertate , spre deosebire de aceasta , insa acesti bolnavi au o ganidire ilogica , delireaza frecvent pe teme de inventie, filiatie sau persecutie.

Forma catatonica – in aceasta forma apare o stare de stupoare , pastrarea indelungata a aceleasi pozitii, diminuarea miscarilor, posturi ciudate , bizare mentinute timp indelungat. Pot exista halucinatii si idei delirante de persecutie .

Starea de imobilitate cu pastrarea pozitii timp indelungat se asociaza adesea cu mutism (lipsa comunicarii verbale), refuz alimentar, refuzul raspunsului la comenzi . Bolnavii impresioneaza prin pastrarea indelungata a aceleiasi pozitii , iar refuzul alimentar de durata poate duce la slabirea si deshidratarea marcata a pacientilor . Aceste stari constituie urgente psihiatrice.

Forma simpla – in cazul acestei forma clinice apare diminuarea performantelor , pierderea interesului, initiativelor afective ambivalenta, comportamentul bizar, lipsesc halucinatiile,delirul.

Aceasta forma clinica debuteaza lent , insidios fata de activitaile scolare , profesionale. Anturajul sesiseaza dezinteresul bolnavului fata de activitatile scolare, profesionale. El are tendinta sa se izoleze . Gandirea devine incetinita, comportament ciudat de neinteles . Actiunile sunt fara scop, traile afective sunt de indiferenta sau de inversiune afectiva (ura fata de persoanele apropriate, fata de care in mod firesc manifesta iubire).

Forma nediferentiata –In aceasta forma clinica pot sa apara simptome caracteristice altor forme dar in combinatii diferite care nu permit diagnosticarea certa a vreunuia.