joi, 10 august 2017

Efectele pozitive in recompensarea copilului tipic si atipic

"Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări.
 Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare”  Chris Simion


      
Recompensa numita si intaritor este practic ceea ce se ofera in urma unui comportament dorit prin care se creste posibilitatea ca acel comportament sa se repete.
    Cum vom reusi sa motivam indeajuns de puternic un copil astfel incat sa invete sau sa indplineasca o sarcina solicitata?
 Un factor important in cresterea motivatiei la copil il constituie  folosirea recompenselor sau a intaritorilor comportamentelor pozitive cat si a indeplinirii sarcinilor solicitate. 
    Exista multe feluri de a recompensa copiii, dar puterea recompensei trebuie stabilita in mod individual. Atunci cand ne gandim ca recompensam copilul nu inseamna neaparat ca ii oferim doar lucrurile placute de el (laude, jucarii sau in ultimul timp am intalnit parinti care ofera banuti pentru pusculita). Exista o multime de factori care pot sa influenteze eficenta recompenselor.
De exemplu , dupa ce se imbraca cu haina copilul are voie sa iasa afara la joaca , aceasta e doar un exemplu de recompensa si in acest caz recompensa consta in faptul ca, el o sa aiba voie sa iasa afara la joaca pentru ca s-a imbracat singur. Sunt multe activitati care pot sa fie folosite ca recompense este nevoie doar sa ne permitem sa fim putin creativi . 
Trebuie sa avem in vedere faptul ca fiecare copil este unic ceea ce inseamna ca modalitatea de recompensa pe care o folosim la un copil poate sa nu se aplice la un alt copil, chiar daca poate vorbim aici de recompensele aplicate fratilor. Pentru unii copii cu autism, cele mai eficente activitati sunt cele care stimuleaza vederea, pipaitul si mirosul .
Un aspect foarte important in ceea ce priveste timpul de recompensare a copilului si anume faptul ca , activitatea aleasa sa urmeze imediat si sa fie intr-o relatie evidenta cu disponibilitatea de a coopera si cu succesul copilului. Timpul de recompensa nu trebuie sa depaseasca timpul de indeplinire a sarcinii. Exemplu , daca in timpul sedintetei de terapie activitatea pe care imi doresc sa o indeplineasca copilul este intre 5-7 minute, dupa finalizarea ei copilul o sa primeasca o recompensa care sa dureze intre 1-2 minute, astfel incat copilul sa revina usor la sarcina si sa ramana focusat si pe ceea ce urmeaza sa indeplineasca pe mai departe. Un alt aspect important care trebuie retinut este faptul ca uneori este benefic ca obiectul folosit drept recompensa sa fie in aria vizuala a copilului alteori nu.
Cum stim care sunt cele mai potrivite recompense pentru copil? Foarte simplu, trebuie sa observam copilul si sa alcatuim o lista care sa cuprinda almimentele care ii plac, activitatile la care reactioneaza pozitiv sau pe care le cere si jucarile cu care se joaca de obicei. In cazul atat a copiilor tipici cat si atipici aceasta observatie naturala poate sa aiba la baza si "jurnalul de zi cu zi" al mamei, iar in cazu terapeutului toate aceste date le aflam din primele sedinte de evaluare cu parintii si copilul, din interviul clinic semi-structurat.
De asemenea in modalitatea de recompensare a unui copil nu trebuie sa lipseasca laudele numite si recompense sociale ("foarte bine!", "te descurci exclent!", "minunat!", "bravo!" sau sub forma de gadilit, pupici, imbratisari sau o magaire usoara pe spate ).
  De retinut in cazul copiilor atipici- cu autism trebuie sa urmarim procesul de recompensare mult mai atent pentru a putea trece la pasul urmator eliminarea treptata a recompenselor deoarece in cazul lor , recompensele fizice, materiale folosite o perioada lunga de timp pot creea dependnte si comportamente obsesive, in cazul acesta o data ce copilul stapaneste tot mai bine abilitatea tinta , trebuie sa incepem sa-l recompensam din ce in ce mai putin, de fiecare data cand demostreaza ablitatea respectiva - proces numit eliminarea treptata a recompenselor.

Exemple de activitati recompensatoare 
  •  Sa sara pe o saltea
  • Sa iasa  afara
  • Sa stinga si sa aprinda lumina
  • Sa stea in bratele adultului
  • Sa iasa la o plimbre in locul preferat cu adultul
  • Sa manance la restaurantul preferat sau sa manance mancarea preferata
  • Sa fie invaratit in cerc
  • Sa se joace cu apa
  • Sa se joac cu laterna
  • Sa invarte de rotita 
  • Sa faca baloane de sapun
  • Sa asculte un cantecl preferat
  • Sa vada un film la televizor sau calculator
  • Sa isi invite in vizita un prieten
  • Sa fie pupat sau imbratisat
  • Sa i se faca masaj
  • Sa cante la un instrument muzical etc  
 Activitatile recompensatori repet tin foarte mult de creativitatea parintelui si a terapeutului, dar si de ceea ce descoperim ca ii produce placere copilului in functie de capacitatile si nivelul de dezvoltare psiho-comportamental al fiecarui copil.

duminică, 2 aprilie 2017

Importanta implicarii parintilor in dezvoltarea si recuperarea armonioasa a copilului cu autism

"Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări. 
Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare”

  


Comunicare şi auti-comunicare

În relaţionarea  cu un copil cu autism, trebuie să ne adaptăm la modul lui de percepere, de gândire şi de comunicare. Utilizând cunoştinţele despre înţelegere acestui copil unic putem ajunge la stabilirea cu succes a unui contact cu ei.
Comunicarea naturală este o comunicare fără autism. De comunicarea normală nu suntem de cele mai multe ori, conştienţi. Vorbim cu celălalt, fără să ne gândim prea mult cum merge convorbirea.  În schimb creierul copilului cu autism percepe în piese de puzzle şi întâmpina dificultăţi în observarea întregului şi aici intervine auti-comunicarea pe care părinţii din cadrul grupului de suport au fost iniţiaţi să o folosească.
Copilul gândeşte în piese de puzzle şi răspunde tot în piese de puzzle, astfel ca părinţii în cadrul grupului de suport au fost sprijiniţi să se adapteze acestui tip de gândire care facilitează şi în acelaşi tip eficientizează comunicarea cu copilul cu autism.
Mulţi oameni au o agendă unde îşi scriu notiţele , uneori folosindu-se de informaţii suplimentare pentru a-şi aminti mai uşor, în schimb copiii cu autism din cauza deficentei lor, au mai multă nevoie de asemenea liste. Ei nu observa legăturile dintre zi sau săptămâna şi nu înţeleg paşii în care este împărţită piesa de puzzle. Din acest motiv părinţii au fost sprijiniţi şi iniţiaţi în cadrul grupului de suport cum să fragmentize sarcinile solicitate copilului cu autism folosindu-se de un “puzzle de 5”, care răspunde la următoarele 5 întrebări esenţiale pentru a eficientiza comunicarea cu un copil autist. Cele 5 întrebări esenţiale fiind : Unde- Cum- CE- Cine- Când, astfel că fiecare aspect din ordinea sa de zi este format dintr-un “puzzle de 5”. Aşa încât pentru el ziua este un lanţ neintrerup de sarcini, la care pentru fiecare sarcină este clarificat CE (ceea ce trebuie să facă) într-un “puzzle de 5”.
Pentru fiecare piesă a acestui puzzle este data explicaţia a ceea ce înseamnă. Piesele separate formează împreună suportul- piesa “CE” (sarcina).
·         CE.  Tot ce trebuie să facă un copil (sarcina).
·         CUM.  Modul în care trebuie să facă.
·         CÂND. Când începe o sarcină şi când se termină?
·         UNDE.  În ce loc trebuie să facă această sarcină?
·         CINE. Sarcina o va face el? Ce trebuie să facă celălalt?
Astfel li s-a explicat părinţilor acest puzzle folosind tehnici specifice psihodramei pund accent pe faptul că ele sunt de un real ajutor în comunicarea cu copilul cu autism pentru că relaţia părinte –copil să se dezvolte armonios şi pentru că el are nevoie de astfel de indicaţii pentru a porni în a realiza ceea ce i se solicita de către părinte.


Exemple simple de “CUM?”
·         CE: a spune “pa”. CUM se face? Te uiţi la celălalt şi spui “pa”.
·         CE: a sta pe scaun. CUM se face? Picioarele în faţă şi tălpile pe podea.
·         CE : a mânca cartofi parjiti. CUM se face? Înfigi furculiţa în cartofi, îl pui cu vârful în sos şi îl bagi în gură.

Efectele pozitive in dezvoltarea cognitiva si a comportamentului
 la copilul cu autism folosind o lista de sarcini
Găsiţi timp şi alegeţi un moment în care să informaţi copilul. Prezentaţi (CE) ca pe un lucru stabil de care nu poate scăpa. Din experienţa am observat că, copiii au nevoie de cel puţin o săptămână ca  informaţia primită să se automatizeze. Deci nu schimbaţi prea repede ceva când pare că nu se  automatizează.
Uneori există situaţii în care mai mulţi profesori predau copilului ( cum sunt copiii din clasele a V-a) sau o situaţie în care copilul trebuie să înveţe o sarcină mai complexă pentru el.
Ca părinte, dar şi ca diriginte sau educator al acestui copil , trebuie să încercăm să îi uşurăm ceea ce are de îndeplinit şi atunci apelăm la lista de sarcini.
Avantajul completării listei de sarcini este ca cele cinci puncte sunt descrise pas cu pas , la fiecare acţiune separată a sarcinii. Astfel şansa de claritate şi previzibilitate este cât mai mare posibilă. Pentru fiecare părinte, profesor sau educator este vizibil rolul în detalii.


CAND
CE
CUM
UNDE
CINE





7.00
Trezirea
Mama il striga, Alex se trezeste si ea se scoala
In dormitor
Alex si mama


 Importanţa grupului de suport  prin metoda psihodramei
în eficientizarea comunicării cu copilul cu autism

Părinţii în cadrul unui grup de suport îşi îmbogăţească metodele de comunicare şi adaptare la experienţa de a avea un copil cu autism prin tehnici specifice psihodramei, astfel încât  parintii au fost sustinuti prin tehnici specifice psihodramei (inversiunea de rol reciproca , tehnica oglinzii, lucrul ȋn semirealitate, solilocviu şi tele) sa dezvolte comunicarea cu copilul cu autism.
În ceea ce priveşte psihologia de grup, a început să apară o literatură care demonstrează că psihoterapia de grup constituie un cadru bogat pentru o mai bună individuare şi cultivare a eu-lui observator. Yalom (1985) descrie nevoia fundamentală de „încurajare a auto-observării" în membrii grupului.
 Betcher (1983) subliniază importanţa conducătorului de grup ca „Eu observator sănătos". Greenwald (1974) scrie despre cum umorul facilitează „procesul de separare a eu -lui observator de Eul actor" ajutând astfel membrul grupului să se privească cu o mai mare detaşare.
Activitatea acestui grup de suport pentru parintii copiilor cu autism s-a desfasurat in perioada iulie- august 2016 in cadrul centrului de recuperare Neuromotorie "Pruncul Isus" Medias.


 #2 Aprilie : Ziua internationala de Constientizare a Autismului
#Luna Aprilie- Luna de Constientizare a Autismului

duminică, 26 martie 2017

O Alta "Lume" Si Totusi Aceasi

"Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări.
 Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare” 



    Zi de zi, aproape zece ore pe zi am  placerea si onoarea sa cunosc oameni care vad dincolo de aparente si care traiesc cu speranta ca maine e o noua zi, o zi mai buna si mai frumoasa.  In fiecare zi ascult o alta poveste sau aceeasi poveste, dar spusa cu o durere accentuata sau cu o speranta in glasul parintelui copilului si/ sau a tanarului cu dizabilitati.
 
 Am  scris acum cativa ani intr-un articol despre faptul ca  sunt o persoana cu o dizabilitate fizica , desi ma comport si ma simt extrem de normala , pentru ca am fost crescuta in acest spirit,  de a face toate lucrurile normale pe care le face oricare alta persoana, am fost crescuta intr-un mediu suportiv, cu iubire, intelegere si acceptare dincolo de aparente.



Cu toate acestea, atunci cand observ nedreptatile facute in cazul persoanelor cu nevoi speciale,  ma simt dezamagita de modul in care  societatea , cei care conduc tara ofera "sprijin si suport" persoanelor cu dizabilitati.

 Dar, am intalnit si oameni calzi care stiu sa vada dincolo de deficenta fizica  si care sunt constienti ca astazi sunt eu  persoana cu o deficenta fizica insa,  maine ar putea sa fie el in aceasi situatie.
In luna decembrie al anului trecut am avut parte de o vacanta frumoasa, in unul dintre cele mai cosmopolite orase si anume Londra. Probabil va intrebati care e legatura dintre ce am scris mai sus si Londra.

Londra este cel mai important centru politic si financiar  si unul dintre cele mai importante orase ale lumii, am putea spune ca poate din acest motiv toate aceste aspecte legate de persoana cu dizabilitati sunt mult mai bine stabilite si respectate, dar eu imi permit sa spun ca drepturile persoanelor cu dizabilitati si persoana cu dizabilitati in sine este mai apreciata si acceptata ca facand parte din paleta larga a normalitatii pentru ca acolo,  vorbim si  despre o alta mentalitate. Despre o mentalitate  sanatoasa si pozitiva, optimista, deschisa la nou.


Intr-o zi am facut o calatorie cu renumitele autobuze londoneze acelea cu double decker ce le vedem in toate documentarele si filmele despre Londra,  nu era o zi tocmai grozava fizic vorbind.

 Soferul autobuzului londonez a stationat pana mi-am gasit un loc, la noi in tara cred ca mi s-a intamplat de vreo 2-3 ori ca o persoana sa imi cedeze locul sau soferul sa astepte sa imi gasesc un loc in autobuz.

 Acolo oamenii nu te privesc ca pe o "mascota urata", acolo fiecare copil indiferent de gradul de handicap sau tabloul clinic merge la scoala si acolo nu sunt proiecte despre incluzine, incluziunea si integrarea au loc zi de zi.

In schimb la noi in tara, in proiectul din care fac parte(Retea de servicii complexe pentru copii si tineri cu dizabilitati din mediul rural), prin care inca putem sa oferim servicii gratuite copiilor si tinerilor cu dizabilitati din mediul rural, am intalnit in anul 2014 la inceputul  proiectului  copiii cu varste cuprinse intre 6 si 12 ani care nu frecventatu nici o unitate de invatamant, cu atat mai putin copiii cu varsta cuprinsa intre 3-5 ani, nici macar o zi la gradinita din comuna sau la o gradinita din Medias.
Si lucrul acesta se intampla  pentru ca aveau tulburari  de limbaj sau  un usor retard in dezvoltare psiho-comportamentala sau o deficenta locomotorie sau un climat socio-afectiv si social deficitar.

Nici o instututie pana in momentul in care am intrat noi in casele lor nu a incercat sa ii indrume pe parinti in acesti ani spre o integrare a copilului intr-o institutie de invatamant, nici macar un certificat care sa ii ateste gradul de handicap nu aveau o parte din  copiii la care noi am ajuns.

Dupa 10 ani, un copil  a reusit  datorita eforturilor noastre ca echipa mobila de recuperare complexa la domiciliu, sa mearga la o scoala speciala, cand am reusit sa il inscriem la scoala avea deja 12 ani,  in prezent este foarte bine integrat in clasa din care face parte, situatia lui fiind in continuare monitorizata de asistentul social de pe echipa mobila si in continuare beneficiaza de servicile noastre complexe de recuperare.
Tocmai din acest motiv sunt multi parinti ai copiilor cu nevoi speciale, care renunta a se mai lupta cu oamenii si mentalitatea de aici si desi nu le este deloc usor, aleg sa mearga cu copilul cu dizabilitati intr-o alta tara unde sansele lui sunt fructificate.

Destinul a facut ca si in Anglia sa am preieteni care au copii minunati cu nevoi speciale, a caror posibilitate de recuperare la noi in tara era redusa, dar o data ajunsi acolo, copiii care la noi in tara nu se puteau integra intr-o institutie de invatamant fie ca nu avem posibilitatea sa le oferim  sansa de a beneficia de o educatie conform nevoilor lor , fie ca parintii au fost refuzati cand au spus gradinitei care sunt nevoile copilului.

In Anglia copiii,  beneficiaza de o educatie conform nevoilor lor speciale si chiar mai mult, acolo ca exemplu, un copil cu autism ajunge sa fie integrat intr-o scoala de masa si chiar reuseste sa se adapteze clasei  cu suport, specialisti si incredere ca si acel copil poate sa fie ca ceilalti.

 Suntem ceea ce gandim,  suntem un exemplu pentru copilul,  adultul de maine alegerea e la noi, daca vrem sa fim un exemplu pozitiv sau unul negativ.

duminică, 22 ianuarie 2017

Tulburarea de procesare senzoriala vs Copilul autist

 Autismul este o deficenta a creierului care este prezenta de la nastere (asa cum spun unii cercetatori), procesul perceptiv se realizeaza prin intermediul organelor de simt: ochii, urechile, pielea, gura si nasul (vaz, auz, simt tactil, gust, miros). Aceste informatii se duc la creier, acolo ele sunt prelucrate si apoi se reactioneaza la ceea ce a fost prelucrat.


Tulburarea de procesare senzoriala: 
Carol Stock Kranowitz sustine ca tulburarea de procesare senzoriala reprezinta dificultatea creierului de a absorbi, organiza si folosi informatiile senzoriale,  ceea ce face ca o persoana sa aiba probleme in interactiunile din viata de zi cu zi."



Stimularea senzoriala poate afecta miscarea , emotiile , atentia si reactiile de adaptare. Tulburarea de procesare senzoriala este un termen generic , care acopera mai multe tulburari si care se refera la modul defectuos in care copilul isi foloseste simturile. Doctorul Ayres, numea tulburarea de procesare senzoriala ca fiind asemenea unui "ambuteiaj in creier", deoarece se pot intampla urmatoarele : sistemul nervos central al copilului poate sa nu receptioneze sau sa detecteze senzatile senzoriale sau creierul copilului nu integreaza, nu organizeaza, nu moduleaza mesajele seznoriale din mediu . Exista mai multe tipuri de hiperactivitate  specifice  tulburarii de procesare senzoriala, o sa prezint o parte din ele .



Hiperactivitatea Tactila : copilul care este hiperactiv la atingere (defensiv tactil), are tendinta de a raspunde prin retragere sau respingere  la senzatiile de atingere usoara sau neasteptata. Copilul poate sa reactioneze astfel nu doar la atingerea reala ci chiar si la simpla anticipare a unei atingeri (copilul poate sa vi se zvarcoleasca in brate in timp ce incercati sa-l imbracati sau sa-l ridicati, poate sa refuze sa picteze cu degetele , sa atinga animalele sau oamenii. De asemenea poate sa fie speriat sau sa aveti un adevarat "razboi" atunci cand trebuie sa ii faceti baie).
De cele mai multe ori parintii pe care ii intalnesc in terapie la intrebarea "cunoasteti sa aiba dificultati la atingere?" imi raspund cu " Nu, ii place sa fie mangaiat si imbratisat, ne da obrazul sa ii dam pupic."Diferenta consta in faptul ca , desi evita atingerile usoare , copilul are o alta reactie fata de atingerile ferme ( o imbratisare stransa pe care o accepta deoarece imbratisarea inseamna apasare si presiune ferma care ii dau o senzatie de bine si care il ajuta sa isi suprime sensibilitatea la atingerile usoare).



Hiperactivitatea Vestibulara : miscarile energice (sau simpla posibilitate de a fi miscat din loc) il fac pe copilul care este hiperactiv vestibular sa riposteze printr-un comportament negativ , devine extrem de agitat, plans necontrolat. Copilul care prezinta hiperactivitate fata de senzatiile vestibulare este intolerant la miscare : "Ah, nu, nu ma obliga sa ma misc!". In schimb copiii care sunt in cautarea senzatiilor vestibulare sunt copiii care par ca nu se satura niciodata de miscarile repetitive de exemplu: sta in diverse pozitii in care isi tine capul in jos, atarna de marginea patului, alearga continuu chiar si atunci cand trebuie sa mearga la pas, ii place sa se dea in leagan sau sa se roteasca / sa se balanseze pentru perioade lungi.




Hiperactivitatea Proprioceptiva :  copilul care este hiperactiv la prooprioceptie evita sa-si intinda si sa-si contracte muschii. Nu constientizeaza in permanenta prezenta propriului corp, este rigid, incordat si necoordonat. Evita activitatile din parc care produc multe informatii senzoriale (sa sara, sa alerge, sa se tarasca sau sa se rostogoleasca). Atat miscarea activa cat si ceea pasiva ii poate provoca anxietate crescuta (atunci cand este imbratisat foarte strans sau atunci cand cineva ii misca mainile si picioarele). Important de stiut, tot din cauza hiperactivitatii proprioceptive copilul poate sa refuze un anumit tip de mancare.


Explicatia este urmatoarea : anumite texturi alimentare trebuie sa fie mestecate cu putere si in mod coordonat , dar muschii gurii nu primesc informatia senzoriala necesara.


Hiperactivitatea  Vizuala : copilul defensiv vizual reactioneaza intr-un mod negativ la stimuli des intalniti in mediul inconjurator (contraste, reflexii, suprafete stralucitoare si lumini puternice.) Comportamentele evitante constau in : intoarce ochii de la lumini care se aprind brusc , care sunt puternice sau care palpaie - isi pune mana la ochii, isi trage sapca pe ochii, cere ochelari de protectie. De asemenea il deranjeaza clopotetii de vant, oamenii care stau inghesuiti, se apleaca atunci cand vine o minge spre el pentru a se apara. De aici si dificultatea de a folosi mijlocul de transport in comun, in special daca este aglomerat. Copilul cu hiperactivitate senzoriala vizuala evita contactul vizual direct dar, isi cauta stimularea vizuala (isi flutura degetele , se invarteste sau studiaza diverse modele si contururi cum ar fi tavanul si gardurile). De asemenea printre elementele dificultatii vizuale se regaseste nevoia de a se misca in mod excesiv (se fataie) in timpul sarcinilor vizuale atunci cand are de rezolvat activitatii la masa de lucru stand pe scaun.




Hiperactivitatea Auditiva: prezenta hiperactivitatii auditive o putem observa la multi dintre noi , atunci cand auzim zgomote puternice, un muschi din urechea mijlocie se contacta pentru a inabusii vibratiile. Acest mecanism ne protejeaza si ne impoedica sa nu fim coplesiti sau asurziti , in schimb copilul cu autism reactioneaza negativ la zgomotele puternice si neasteptate. Il deranjeaza aproape toate sunetele , chiar si acelea care sunt prea slabe pentru a fi auzite: (ticaitul ceasului, auzul sirenelor, a unei persoane care mesteca mancare langa el, sunetul baloanelor sparte, etc).



Copilul cu autism : inainte de orice am citii sau scrie despre un copil cu autism trebuie sa nu pierdem din vedere ca el inainte de toate tipurile de terapie de recuperare , are nevoie de afectiunea ta , de atentie, de rabdare, are nevoie sa ai incredere in el, sa crezi ca el poate desi posibil nu in ritmul in care iti doresti tu ca parinte.
Copilul cu autism : inainte de a avea nevoie de un terapeut, are nevoie de tine , parintele lui, are nevoie ca tu , parintele lui sa fi bine, daca tu esti bine si el o sa fie bine, el o sa se dezvolte, o sa creasca, o sa iti inteleaga emotiile, trairile, experientele, daca tu, parintele lui nu o sa reununti la lupta.