duminică, 26 martie 2017

O Alta "Lume" Si Totusi Aceasi

"Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări.
 Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare” 



    Zi de zi, aproape zece ore pe zi am  placerea si onoarea sa cunosc oameni care vad dincolo de aparente si care traiesc cu speranta ca maine e o noua zi, o zi mai buna si mai frumoasa.  In fiecare zi ascult o alta poveste sau aceeasi poveste, dar spusa cu o durere accentuata sau cu o speranta in glasul parintelui copilului si/ sau a tanarului cu dizabilitati.
 
 Am  scris acum cativa ani intr-un articol despre faptul ca  sunt o persoana cu o dizabilitate fizica , desi ma comport si ma simt extrem de normala , pentru ca am fost crescuta in acest spirit,  de a face toate lucrurile normale pe care le face oricare alta persoana, am fost crescuta intr-un mediu suportiv, cu iubire, intelegere si acceptare dincolo de aparente.



Cu toate acestea, atunci cand observ nedreptatile facute in cazul persoanelor cu nevoi speciale,  ma simt dezamagita de modul in care  societatea , cei care conduc tara ofera "sprijin si suport" persoanelor cu dizabilitati.

 Dar, am intalnit si oameni calzi care stiu sa vada dincolo de deficenta fizica  si care sunt constienti ca astazi sunt eu  persoana cu o deficenta fizica insa,  maine ar putea sa fie el in aceasi situatie.
In luna decembrie al anului trecut am avut parte de o vacanta frumoasa, in unul dintre cele mai cosmopolite orase si anume Londra. Probabil va intrebati care e legatura dintre ce am scris mai sus si Londra.

Londra este cel mai important centru politic si financiar  si unul dintre cele mai importante orase ale lumii, am putea spune ca poate din acest motiv toate aceste aspecte legate de persoana cu dizabilitati sunt mult mai bine stabilite si respectate, dar eu imi permit sa spun ca drepturile persoanelor cu dizabilitati si persoana cu dizabilitati in sine este mai apreciata si acceptata ca facand parte din paleta larga a normalitatii pentru ca acolo,  vorbim si  despre o alta mentalitate. Despre o mentalitate  sanatoasa si pozitiva, optimista, deschisa la nou.


Intr-o zi am facut o calatorie cu renumitele autobuze londoneze acelea cu double decker ce le vedem in toate documentarele si filmele despre Londra,  nu era o zi tocmai grozava fizic vorbind.

 Soferul autobuzului londonez a stationat pana mi-am gasit un loc, la noi in tara cred ca mi s-a intamplat de vreo 2-3 ori ca o persoana sa imi cedeze locul sau soferul sa astepte sa imi gasesc un loc in autobuz.

 Acolo oamenii nu te privesc ca pe o "mascota urata", acolo fiecare copil indiferent de gradul de handicap sau tabloul clinic merge la scoala si acolo nu sunt proiecte despre incluzine, incluziunea si integrarea au loc zi de zi.

In schimb la noi in tara, in proiectul din care fac parte(Retea de servicii complexe pentru copii si tineri cu dizabilitati din mediul rural), prin care inca putem sa oferim servicii gratuite copiilor si tinerilor cu dizabilitati din mediul rural, am intalnit in anul 2014 la inceputul  proiectului  copiii cu varste cuprinse intre 6 si 12 ani care nu frecventatu nici o unitate de invatamant, cu atat mai putin copiii cu varsta cuprinsa intre 3-5 ani, nici macar o zi la gradinita din comuna sau la o gradinita din Medias.
Si lucrul acesta se intampla  pentru ca aveau tulburari  de limbaj sau  un usor retard in dezvoltare psiho-comportamentala sau o deficenta locomotorie sau un climat socio-afectiv si social deficitar.

Nici o instututie pana in momentul in care am intrat noi in casele lor nu a incercat sa ii indrume pe parinti in acesti ani spre o integrare a copilului intr-o institutie de invatamant, nici macar un certificat care sa ii ateste gradul de handicap nu aveau o parte din  copiii la care noi am ajuns.

Dupa 10 ani, un copil  a reusit  datorita eforturilor noastre ca echipa mobila de recuperare complexa la domiciliu, sa mearga la o scoala speciala, cand am reusit sa il inscriem la scoala avea deja 12 ani,  in prezent este foarte bine integrat in clasa din care face parte, situatia lui fiind in continuare monitorizata de asistentul social de pe echipa mobila si in continuare beneficiaza de servicile noastre complexe de recuperare.
Tocmai din acest motiv sunt multi parinti ai copiilor cu nevoi speciale, care renunta a se mai lupta cu oamenii si mentalitatea de aici si desi nu le este deloc usor, aleg sa mearga cu copilul cu dizabilitati intr-o alta tara unde sansele lui sunt fructificate.

Destinul a facut ca si in Anglia sa am preieteni care au copii minunati cu nevoi speciale, a caror posibilitate de recuperare la noi in tara era redusa, dar o data ajunsi acolo, copiii care la noi in tara nu se puteau integra intr-o institutie de invatamant fie ca nu avem posibilitatea sa le oferim  sansa de a beneficia de o educatie conform nevoilor lor , fie ca parintii au fost refuzati cand au spus gradinitei care sunt nevoile copilului.

In Anglia copiii,  beneficiaza de o educatie conform nevoilor lor speciale si chiar mai mult, acolo ca exemplu, un copil cu autism ajunge sa fie integrat intr-o scoala de masa si chiar reuseste sa se adapteze clasei  cu suport, specialisti si incredere ca si acel copil poate sa fie ca ceilalti.

 Suntem ceea ce gandim,  suntem un exemplu pentru copilul,  adultul de maine alegerea e la noi, daca vrem sa fim un exemplu pozitiv sau unul negativ.

Un comentariu:

  1. Bravo pentru postare. Si eu sunt o persoana cu handicap si sunt de acord cu tine, drepturile persoanelor cu handicap, la noi in tara, sunt ingradite, limitate si cu multe obstacole pentru obtinerea lor. Este adevarat ca in alte tari persoanele cu dizabilitati au mult mai multe drepturi,sunt incadrati in societate mult mai usor si viata lor este mai usoara, dar la noi nu exista sustinere, de multe ori sustinerea celor din jur pentru a progresa. Poate ca ar trebui sa fim mai uniti ca sa fim auziti.

    RăspundețiȘtergere