Tulburarea de procesare senzoriala vs Copilul autist

 Autismul este o deficenta a creierului care este prezenta de la nastere (asa cum spun unii cercetatori), procesul perceptiv se realizeaza prin intermediul organelor de simt: ochii, urechile, pielea, gura si nasul (vaz, auz, simt tactil, gust, miros). Aceste informatii se duc la creier, acolo ele sunt prelucrate si apoi se reactioneaza la ceea ce a fost prelucrat.

Tulburarea de procesare senzoriala: 
Carol Stock Kranowitz sustine ca tulburarea de procesare senzoriala reprezinta dificultatea creierului de a absorbi, organiza si folosi informatiile senzoriale,  ceea ce face ca o persoana sa aiba probleme in interactiunile din viata de zi cu zi."



Stimularea senzoriala poate afecta miscarea , emotiile , atentia si reactiile de adaptare. Tulburarea de procesare senzoriala este un termen generic , care acopera mai multe tulburari si care se refera la modul defectuos in care copilul isi foloseste simturile. Doctorul Ayres, numea tulburarea de procesare senzoriala ca fiind asemenea unui "ambuteiaj in creier", deoarece se pot intampla urmatoarele : sistemul nervos central al copilului poate sa nu receptioneze sau sa detecteze senzatile senzoriale sau creierul copilului nu integreaza, nu organizeaza, nu moduleaza mesajele seznoriale din mediu . Exista mai multe tipuri de hiperactivitate  specifice  tulburarii de procesare senzoriala, o sa prezint o parte din ele .

Hiperactivitatea Tactila : copilul care este hiperactiv la atingere (defensiv tactil), are tendinta de a raspunde prin retragere sau respingere  la senzatiile de atingere usoara sau neasteptata. Copilul poate sa reactioneze astfel nu doar la atingerea reala ci chiar si la simpla anticipare a unei atingeri (copilul poate sa vi se zvarcoleasca in brate in timp ce incercati sa-l imbracati sau sa-l ridicati, poate sa refuze sa picteze cu degetele , sa atinga animalele sau oamenii. De asemenea poate sa fie speriat sau sa aveti un adevarat "razboi" atunci cand trebuie sa ii faceti baie).
De cele mai multe ori parintii pe care ii intalnesc in terapie la intrebarea "cunoasteti sa aiba dificultati la atingere?" imi raspund cu " Nu, ii place sa fie mangaiat si imbratisat, ne da obrazul sa ii dam pupic."Diferenta consta in faptul ca , desi evita atingerile usoare , copilul are o alta reactie fata de atingerile ferme ( o imbratisare stransa pe care o accepta deoarece imbratisarea inseamna apasare si presiune ferma care ii dau o senzatie de bine si care il ajuta sa isi suprime sensibilitatea la atingerile usoare).

Hiperactivitatea Vestibulara : miscarile energice (sau simpla posibilitate de a fi miscat din loc) il fac pe copilul care este hiperactiv vestibular sa riposteze printr-un comportament negativ , devine extrem de agitat, plans necontrolat. Copilul care prezinta hiperactivitate fata de senzatiile vestibulare este intolerant la miscare : "Ah, nu, nu ma obliga sa ma misc!". In schimb copiii care sunt in cautarea senzatiilor vestibulare sunt copiii care par ca nu se satura niciodata de miscarile repetitive de exemplu: sta in diverse pozitii in care isi tine capul in jos, atarna de marginea patului, alearga continuu chiar si atunci cand trebuie sa mearga la pas, ii place sa se dea in leagan sau sa se roteasca / sa se balanseze pentru perioade lungi.

Hiperactivitatea Proprioceptiva :  copilul care este hiperactiv la prooprioceptie evita sa-si intinda si sa-si contracte muschii. Nu constientizeaza in permanenta prezenta propriului corp, este rigid, incordat si necoordonat. Evita activitatile din parc care produc multe informatii senzoriale (sa sara, sa alerge, sa se tarasca sau sa se rostogoleasca). Atat miscarea activa cat si ceea pasiva ii poate provoca anxietate crescuta (atunci cand este imbratisat foarte strans sau atunci cand cineva ii misca mainile si picioarele). Important de stiut, tot din cauza hiperactivitatii proprioceptive copilul poate sa refuze un anumit tip de mancare.


Explicatia este urmatoarea : anumite texturi alimentare trebuie sa fie mestecate cu putere si in mod coordonat , dar muschii gurii nu primesc informatia senzoriala necesara.

Hiperactivitatea  Vizuala : copilul defensiv vizual reactioneaza intr-un mod negativ la stimuli des intalniti in mediul inconjurator (contraste, reflexii, suprafete stralucitoare si lumini puternice.) Comportamentele evitante constau in : intoarce ochii de la lumini care se aprind brusc , care sunt puternice sau care palpaie - isi pune mana la ochii, isi trage sapca pe ochii, cere ochelari de protectie. De asemenea il deranjeaza clopotetii de vant, oamenii care stau inghesuiti, se apleaca atunci cand vine o minge spre el pentru a se apara. De aici si dificultatea de a folosi mijlocul de transport in comun, in special daca este aglomerat. Copilul cu hiperactivitate senzoriala vizuala evita contactul vizual direct dar, isi cauta stimularea vizuala (isi flutura degetele , se invarteste sau studiaza diverse modele si contururi cum ar fi tavanul si gardurile). De asemenea printre elementele dificultatii vizuale se regaseste nevoia de a se misca in mod excesiv (se fataie) in timpul sarcinilor vizuale atunci cand are de rezolvat activitatii la masa de lucru stand pe scaun.

Hiperactivitatea Auditiva: prezenta hiperactivitatii auditive o putem observa la multi dintre noi , atunci cand auzim zgomote puternice, un muschi din urechea mijlocie se contacta pentru a inabusii vibratiile. Acest mecanism ne protejeaza si ne impoedica sa nu fim coplesiti sau asurziti , in schimb copilul cu autism reactioneaza negativ la zgomotele puternice si neasteptate. Il deranjeaza aproape toate sunetele , chiar si acelea care sunt prea slabe pentru a fi auzite: (ticaitul ceasului, auzul sirenelor, a unei persoane care mesteca mancare langa el, sunetul baloanelor sparte, etc).



Copilul cu autism : inainte de orice am citii sau scrie despre un copil cu autism trebuie sa nu pierdem din vedere ca el inainte de toate tipurile de terapie de recuperare , are nevoie de afectiunea ta , de atentie, de rabdare, are nevoie sa ai incredere in el, sa crezi ca el poate desi posibil nu in ritmul in care iti doresti tu ca parinte.
Copilul cu autism : inainte de a avea nevoie de un terapeut, are nevoie de tine , parintele lui, are nevoie ca tu , parintele lui sa fi bine, daca tu esti bine si el o sa fie bine, el o sa se dezvolte, o sa creasca, o sa iti inteleaga emotiile, trairile, experientele, daca tu, parintele lui nu o sa reununti la lupta.