Îmbrățișarea proprilor defecte si calitați...

”Cel mai omenesc fel de a zbura e îmbrăţişarea.” Escandar Algeet

Imbratisarea atat prin gestul corporal cat si din punct de vedere emotional inseamna in acelasi timp, acceptare , deschidere si iubire fata de sine. A imbratisa tot ceea ce tu reprezinti cu bune si cu mai putin bune , aduce beneficii atat din punct de vedere emotinal, cat si din punct de vedere a atomului social si familial din care tu faci parte sau in care incerci sa te integrezi atat cu defectele cat si cu calitatile tale.

Noi , oamenii suntem suma gandurilor si a faptelor noastre, astfel incat , daca reusesti sa ajungi sa iti imbratisezi atat defectele (fizice, comportamentale, emotionale), cat si calitatile (acele lucruri frumoase pe care le vezi la tine), pe parcursul timpului o sa iti fie tot mai usor sa gasesti solutii la toate dificultatile pe care le vei intampina , iar pe de alta parte vei descoperii frumusetea vietii in lucruri simple.

In schimb daca, o sa te gandesti mereu ca esti intr-un fel sau altul, iar dimineata in oglinda nu reusesti sa vezi si frumusetea din ceea ce se vede in oglinda, nu o sa reusesti sa accepti ca frumusetea se afla si in ochii privitorului de langa tine, daca ii transmiti frumusete prin tot ceea ce reprezinti tu ca un tot unitar.

Atunci cand , trebuie sa te iubesti pe tine pentru a continua un drum se intampla sa simti ca acel drum este cel mai anevoios drum pe care l-ai parcurs vreodata. Oare de ce se intampla asa... e simplu iubirea de sine nu ti-a fost dezvoltata sau nu i-ai permis pe parcursul anilor sa se dezvolte o data cu dezvoltarea ta fizica si intelectuala.

Iubirea de sine nu e un gest de egoism, e un gest de apreciere, acceptare si intelegere a propriilor tale trairi, experiente si valori. Sunt mult prea putine momentele in care femeia reuseste sa se aprecieze la adevaratul ei potential si se intampla acest lucru pentru ca nu de putine ori ceea ce spune ”lumea” e mult mai important pentru ea decat ceea ce ii spune interiorul.

Cum ar fi ca pentru o zi sa acorzi atentie sporita defectelor tale pentru a le putea transforma in atuuri si cum ar fi ca pentru o zi sa iti iubesti cu adevarat calitatile pentru ca mai tarziu sa te poarte pe culmile inalte pe care le poti atinge cu gandul, cu sufletul cu fapta.

In ultima perioada am facut lucruri pe care nu ma gandeam foarte des ca le voi face intr-un viitor apropriat, dat nu e intotdeauna cum ne dorim ci de multe ori e cum trebuie sa fie. Astfel ca, a trebuit sa imi ”imbratisez”puternic atat calitatile dar, in mod special defectele fizice si/sau emotionale.

Ceea ce am redescoperit sau poate doar mi-am amintit este faptul ca, in cazul meu nu exista ”nu pot”, exista acum nu pot , dar o sa mai incerc si cu siguranta voi reusi, daca nu voi reusi singura , o sa reusesc pentru ca voi cere si voi accepta ajutorul cuiva atunci cand o sa am nevoie.

Indiferent de statutul pe care il ai, o dizabilitate fizica o sa te faca remarcat si prin faptul ca ea este vizibila dar, daca o accepti ca fiind partea ta frumoasa si partea ta care te-a ajutat sa te dezvolti frumos, dizabilitatea ta fizica se poate transforma in autuul tau. Asa a fost si este in cazul meu, chiar daca din punct de vedere motric atunci cand ai o dizabilitate fizica ajutorul din partea unei alte persoane uneori este vital.

Dizabilitatea ta, de cele mai multe ori e sansa celuilalt de a-si exersa bunatatea fata de semenii lui. Gandeste-te ca datorita dizabilitati tale fizice astazi un om a invatat ca poate sa fie mai bun printr-un gest pe care l-a facut pentru tine (fie ca a fost un telefon catre un alt coleg pentru ca tu sa ai prioritate intr-un anumit loc, fie ca ti-a facut un serviciu pentru ca a dus in locul tau un document, fie ca pur si simplu te-a insotit intr-un loc anume).

Recunosc si mie mi-a fost dificil ca sa nu spun greu sa accept ca oamenii pot sa faca lucurui pentru tine pentru ca sunt buni si nu pentru ca le este mila de tine, dar in timp vei reusi sa te lasi ajutata/ajutat si in acelasi timp apreciata pentru tot ceea ce reprezinti tu cu defecte si calitati.

”Nu poți răsplăti bunătatea. Poți doar, la rându-ți să fii bun cândva, undeva pe parcursul vieții." Anne Morrow Lindbergh