Gandirea... partea a doua...

Ideea delirantă constă în judecăţi şi raţionamente care reflectă în mod eronat realitatea în ciuda evidenţei incontestabile de contrariu. Nu este o idee acceptată în mod uzual de ceilalţi membri ai grupului socio-cultural căruia îi aparţine pacientul. Spre deosebire de eroarea de judecată, ideea delirantă are următoarele caracteristici:

a.       este o judecată eronată care stăpâneşte conştiinţa persoanei, şi-i modifică în sens patologic comportamentul

b.      este impenetrabilă la contraargumente în ciuda contradicţiilor evidente cu realitatea

c.       este incompatibilă cu existenţa atitudinii critice, pacientul fiind lipsit de capacitatea de  a-i sesiza esenţa patologică

Ideile delirante pot avea un conţinut verosimil, sau din contră neverosimil, absurd, fantastic.

Ideile delirante sunt deosebit de variate sub aspectul conţinutului tematic. Se descriu astfel :

Ø      Ideile delirante de grandoare al căror conţinut comportă un simţ exagerat al propriei importanţe, bogăţii, puteri, cunoştinţe sau identităţi (convingerea pacientului că posedă averi, sau că are puteri supranaturale sau că este Dumnezeu).

Ø      Ideile delirante de invenţie ce constau în elaborarea unor planuri sau încercări de realizare a unor dispozitive sau aparate de interes major, ce preocupă în general pe oamenii de ştiinţă în perioada respectivă, convingerea pacientului că este posesorul unei descoperiri sau invenţii epocale.

Ø      Ideile delirante de reformă ce constau în convingerea pacientului de a fi elaborat un nou sistem filozofic sau politic.

Ø      Ideile delirante de filiaţie ce constau în convingerea pacientului de a fi descendent al unor familii renumite sau moştenitorul unor persoane cu situaţie economică şi socială înaltă.

Ø      Ideile delirante erotomane ce constau în convingerea pacientului că este iubit de către o persoană de obicei cu statut socio-cultural superior lui şi căreia îi atribuie sentimente de dragoste faţă de el, interpretând în acest sens orice act sau manifestare întâmplătoare a acesteia.

Ø      Ideile delirante mistice ce constau în convingerea pacientului că este purtătorul unei misiuni, al unui mesaj transcedental în virtutea căruia el este menit să instaureze pacea în lume, să împartă dreptatea pe Pământ.

Ø      Ideile delirante de persecuţie ce constau în convingerea pacientului că este urmărit, că se complotează împotriva lui, că se urmăreşte defăimarea, deposedarea lui de bunuri, prejudicierea sa morală sau materială.

Ø      Ideile delirante de revendicare ce izvorăsc din convingerea pacientului că a fost victima unei nedreptăţi, motiv pentru care îşi canalizează întreaga activitate spre recunoaşterea drepturilor lui. Ca atare intentează procese, face sacrificii economice mai mari decât drepturile şi proprietăţile pe care le revendică. Uneori lupta lui este îndreptată spre obţinerea unui beneficiu moral ,,să iasă adevărul la lumină”, ,,să i se facă dreptate”.

Ø      Ideile delirante de gelozie ce constau în convingerea pacientului că partenerul sexual este infidel. Ele se traduc clinic prin suspectarea gesturilor, expresiei mimice, intonaţiei, atitudinii şi dispoziţiei afective ale partenerului, pe care pacientul le interpretează drept probe de adulter. Uneori aceste idei se deosebesc greu de gelozia fondată, situaţie în care se ţine seama de amplitudinea ideilor, de aspectul incredibil, puţin verosimil al acuzaţiilor, de conduita generală a persoanei în cauză.

Ø      Ideile delirante de relaţie sau de referinţă ce constau în convingerea pacientului că evenimentele, obiectele, comportamentul oamenilor din imediata apropiere au o semnificaţie particulară şi neobişnuită cu referire la sine. Ex. Pacientul are impresia că la radio, la TV, se vorbeşte despre el, sau că anumite pasaje dintr-o carte au o anumită semnificaţie pentru el, de ex. arată că va muri.

Ø      Ideile delirante de vinovăţie. Pacientul se consideră vinovat pentru situaţia grea în care se află, de nereuşita copiilor, de nenorocirile prietenilor, se poate considera cel mai mare păcătos din lume, vinovat de iminente catastrofe. Aceste idei pot duce nu numai la suicid, ci şi la omucidere, situaţie cunoscută în psihopatologie sub denumirea de homicid altruist.

Ø      Ideile delirante hipocondriace. Pacientul are convingerea că suferă de o boală incurabilă (cancer, SIDA).

Ø      Ideile delirante de negaţie (nihiliste), implică tema nonexistenţei parţiale sau totale a persoanei respective, a altora sau a întregii lumi. Pacientul neagă realitatea funcţiilor vitale, existenţa unor organe, a unui proces psihic. Spre exemplu nu mai mănâncă pentru că organele sale sunt atrofiate, au putrezit, sau afirmă că nu mai respiră.

Ø      Ideile delirante somatice, al căror conţinut principal se referă la funcţionarea propriului corp. Spre exemplu pacienta are convingerea că i-a putrezit creierul sau că este gravidă deşi se află de mult la menopauză. O idee delirantă somatică poate fi de asemenea o idee delirantă nihilistă dacă accentul este pus pe nonexistenţa corpului sau a unei părţi a corpului.

Ø      Ideile delirante de ruină, sau sărăcie, constau în convingerea persoanei că şi-a pierdut sau îşi va pierde toate sau aproape toate posesiunile materiale (pacientul este îngrijorat că nu poate plăti spitalizarea deşi este asigurat că nu trebuie să plătească, sau că el şi familia lui vor ajunge să cerşească).

Ø      Ideile delirante de transformare, constau în convingerea pacientului că a suferit o metamorfoză fizică, parţială sau totală, sau că a fost transformat în animal.

Ø      Ideile delirante de influenţă sau de control exprimă convingerea pacientului de a se afla sub imperiul unei forţe xenopatice. Această forţă exterioară, îi influenţează gândurile, sentimentele, acţiunile care sunt trăite ca nefiind ale sale (proprii). Această forţă xenopatică poate fi reprezentată de : diavol, ocultism, sugestie, hipnoză, unde electromagnetice, raze cosmice, laser.

Ø      Ideile delirante bizare, sunt acele idei al căror conţinut este total implauzibil şi de neînţeles. Altfel spus ele nu derivă din experienţe obişnuite de viaţă, (ex. Un pacient crede că cineva i-a înlocuit un anumit organ intern cu un aparat, fără să lase nici o cicatrice sau un semn cât de mic). Ideile delirante de influenţă sunt considerate şi ele a avea un caracter bizar.

            Ideile delirante apar în :

Ø      schizofrenie 

Ø      alte tulburări psihotice primare (tulburarea schizoafectivă, tulburarea psihotică acută, tulburarea delirantă) ;

Ø      în tulburări psihotice determinate de o condiţie medicală generală sau induse de o substanţă psihoactivă ;

Ø      în anumite tulburări cognitive ;

Ø      în unele tulburări de dispoziţie.

 

 

Imi doresc ca prin aceste articole sa putem face diferenta clara intre a juca un rol ,a fi un personaj si a avea cu adevarat nevoie de ajutor.

Urmatorul articol o sa fie din categoria semiologia proceselor afective (depresie, anxietate, atacul de panica, fobia, dipozitia )