Un cuvant poate instiga la violenta... un cuvant poate sa aduca alinare...

Spune NU violentei!

Sofocle spunea : "Multe lucruri sunt violente, dar nimic  mai violent ca omul"... violenta o intalnim pretutindeni, violenta o emottie, o stare negativa care se regaseste in noi toti, chiar mai mult se regaseste si la animale, numai de noi (oamenii) depinde daca ea se va dezvolta sau nu pe parcursul formarii noastre. Violenta o intalnim la televizor, la omul de pe strada de langa noi, in desenele animate ( legat de  violenta produsa  de desenele animate o sa fie un articol aparte... curand).

 O sa abordez violenta avand la baza teorile psihologice dupa cum urmeaza, analiza actelor agresive, ca si a celor violente, arata ca aceste comportamente obisnuite ofensive-verbale sau motorii se declanseaza ori de cate ori individul se confrunta cu un obstacol sau o bariera sociala (un alt individ - rival, un obiect, un animal, o institutie, o idee), care il impiedica sa-si satisfaca interesele si scopurile personale.

Pavelescu in 1969 spunea ca, aparitia neastepata a unui obstacol real sau imaginar intrerupe fluxul normal al actiunii, creeaza o dificultate majora, dezorganizeaza stereotipurile motorii, aduce individul (animal, dar mai ales uman) intr-o stare de criza.

O asemenea stare de criza se numeste ,,frustratie'', stare in care la cei mai multi indivizi se declanseaza mecanisme agresive. La unii oameni insa reactia poate fi regresiva sau represiva - refulatoare. 

  Fie ca i se ia biberonul unui sugar, fie ca pleaca in ultima secunda tramvaiul pe care vrem sa-l luam ori ni se refuza o gratificatie pe care o consideram ca ni se cuvine de drept, ne simtim frustrati, adica intr-o stare de surescitare subcorticala (emotia de manie), instantele superioare corticale isi pierd pentru moment comanda, dand loc unor actiuni haotice, nestructurate, inconsistente. In starea de frustratie, oamenii nu se comporta dupa legile ratiunii, caile obisnuite ale derularilor comportamentale le sunt dezorganizate, apare o tensiune interioara. Tensiunea interioara este potentata de fenomene fiziologice vegetative care apar in momente critice. Pulsul se accelereaza si se ridica tensiunea arteriala, creste glucoza in sange si nivelul andrelaninei, in schimb descreste capacitatea normala de percepere senzoriala.

Studile arata ca starea de frustrare duce la comportamente agresive intelegand aici atat de factorii frustranti  de ordin biologic dar si sociali (de exemplu : se poate constata ca orice infractor este un frustat, dar nu orice frustrat devine logic si infractor) dupa cum  ne arata si experienta cotidiana un copil caruia i se smulge jucaria raspunde agresiv ostil, dar exista sanse egale ca el sa fuga la parinti sa se planga de agresori ( de persoana care i-a smuls jucaria).

Daca ne referim la violenta sociala cred ca,  trebuie sa ne fie limpede ca nu numai familia sau scoala, cat mai ales cercul de prieteni si colegi pot intari sau inhiba pornirile agresive ale individului. Traiul in mediul violent (subculturi violente), comunicarea frecventa cu indivizi violenti isi pune amprenta pe comportamentul celor din jur, mai ales cand acestia sunt usor influentabili si apartin categoriei de dependenti .

Invatarea sociala pare a avea pe agresivitatea oamenilor o ifluenta foarte importanta. Se utilizeaza agresiunea si pentru obtinerea recompenselor sau pentru evitarea pedepselor. A utiliza pedeapsa pentru reducerea agresiunii, o poate diminua doar temporar, dupa care poate stimula aparitia sa ulterioara. Invatarea agresiunii poate, deasemenea sa se faca prin observarea modelelor agresive.Parintii care-si pedepsesc copiii pentru comportamentul lor agresiv le poate servi ca modele de agresiune si de crestere a agresiunii copiilor lor.

De asemenea cum spuneam mai sus mass-media constituie intr-o anumita acceptiune unul din factorii favorizanti in acest sens.

 Violenta in familie se vorbeste mult pe aceasta tema, este dezbatuta din multe puncte de vedere la televizor, in presa scrisa , dar de putine ori se vorbeste despre aparitia violentei in perioada din mica copilarie , in acesta perioada violenta odata cultivata , ramane acolo si la perioada de puber, adolescent si adult. Un exemplu daca exista un patern in mica copilarie , el se va dezvolta in perioada adulta , in multe cazuri in mod inconstient punandu-ne intrebarea "cum am putut sa reactionez asa, eu nu sunt asa", ei bine... cu siguranta acum la perioada adulta aceea persoana nu se comporta frecvent asa, dar la fel de sigur e ca a avut un patern comportamental de asa natura in familie restransa sau extinsa, Cu cat modelele de comportament agresiv  au loc mai timpuriu in etapele dominant afectogene, cu atat eul de baza se incarca si invata inconstient raspunsul negativ.

Violenta in familie poate sa aiba la baza si o problema patologica a persoanei care are acest comportament agresiv  cum ar fi violenta datortata consumului de alcool. Consumul de alcool este unanim recunoscut ca toxicul cel mai virulent in declansarea comportamentelor agresive atat in sens autodestructiv cat si in cel heterodistructiv.

 Alcoolismul reprezinta un pericol social prin potentialul sau agresiv in special in cazul formei cronice fiind recunoscut ca toxic asociat si declansator al comportamentelor agresive. Alcoolul afecteaza in mod egal indivizii care dispun de o personalitate in mod corect structurata si pe cei a caror personalitate este labila. Ambele categorii pot manifesta comportamente agresive in situatia consumului de alcool. 

Violenta impotriva femeilor in familie este in primul rand o modalitate de a controla femeia iar pentru a recunoaste acest control sunt extrem de utili termenii in care violenta este exprimata: a-i „arata cine e seful”, „a-i inchide gura”, a o pune/tine la locul ei. Care este acest locul si rolul femeii, nu exista nici o indoiala, in subordinea barbatului, tacuta, obedienta, pasiva. Barbatii care nu stiu sa se impuna astfel sunt, la cele mai mici semne de sovaiala, sanctionati social prin etichete de genul „tinut sub papuc”, „casa in care canta gaina”,

etichete ce ii ataca masculinitatea in incercarea de a o revigora. Chiar daca violenta impotriva femeilor este respinsa principial de oricine este adera la un standard de dezirabilitate sociala sau a fost expus la mesaje care sanctioneaza aceasta violenta, mostenirile care trebuie contracarate sunt foarte puternice si adanc inradacinate in subconstientul colectiv.impotriva femeilor reprezinta numai varful icebergului. Violenta de acasa isi are originea in intreg contextul social, abuzarea femeilor reflectand structurile mai largi ale inegalitatilor economice si sexuale existente in societate. Actele violente sunt alimentate de cultura in care traim si perpetuate cu ajutorul structurilor sociale, putand astfel vorbi si de violenta culturala si structurala impotriva femeilor.

 Ina Curic spunea ca, multe din valorile care structureaza viata sociala romaneasca au un puternic substrat patriarhal indreptat impotriva femeilor. Abuzurile impotriva drepturilor femeilor in diferite domenii nu sunt foarte adesea concepute ca o incalcare a drepturilor omului, ci – mai degraba – ca aspecte "normale" ale vietii de zi cu zi. Romania ramane o societate patriarhala, in care femeile sunt privite – in principal – ca mame si sotii si detin pozitii mai putin puternice in societate. Traficul cu femei, prostitutia, violenta domestica si hartuirea sexualasunt privite ca defecte ale femeii.

Echilibrarea relatiilor de putere intre femei si barbati este un efort pe care il putem incepe cu totii in

relatiile noastre personale, examinand modurile in care comportamentele fiecaruia contribuie la perpetuarea acestor relatii de putere inegale. Ceea ce ne sta la indemana tuturor este sa deconstruim legatura dintre masculinitate si violenta, sa ne impotrivim limbajulul sexist si glumelor misogine care inferiorizeaza femeile,

Valorizarea barbatilor cu principii echitabile in relatii personale, atent, sensibil in detrimentul barbatului dur,care stie sa se impuna ar putea fi un inceput. Educarea tinerilor in spiritul non-violentei, este un prim pas spre o psiho-educatie care se poate realiza usor la orele de dirigentie, worksopuri care pot fi sustinute in cadrul cursurilor de la scoala prin care sa fie  sanctionata violenta ca o modalitate inacceptabila de a rezolva probleme si conflicte.

Fiecare dintre noi este un actor complice la perpetuarea unui sistem social pe care il recunoastem ca

incorect, nedrept, abuziv pentru o parte din membrii sai. Nu exista martori inocenti vizavi de abuzuri, violenta si agresiune. Fiecare dintre noi are datoria de a se informa si actiona vizavi de aceasta problema.   
Inchei acest articol cu urmatorul gand :" Facem cu toţii parte din aceeaşi existenţă. Indiferent pe cine răneşti, în cele din urmă te răneşti pe tine însuţi. Poate că acum nu îţi dai seama de acest lucru, însă într-o bună zi vei înţelege şi îţi vei spune: "Dumnezeule! Acest lucru mi l-am făcut cu mâna mea." Ai rănit pe cineva, crezând că este vorba de un altul. Nu este altcineva. Existenţa este una singură, este o unitate cosmică. Din această înţelegere se iveşte non-violenţa."(Osho) 

Sursa de informare : Ina Curic " Violenta impotriva femeilor.

Relatii de putere femei-barbati si forme de manifestare"

Viata pe un peron...

"Noi sîntem ca un cîntec, nu credeti? Un cîntec nu se poate cînta niciodata de la sfîrsit spre început. Trebuie sa-l cînti totdeauna îndreptîndu-te spre sfîrsit. Pe parcurs, în timp ce cînti înca si muzica te îmbata, îti dai seama ca sfîrsitul se apropie totusi, oricît l-ai amîna. Încerci sa lungesti putin notele, dar asta nu da cîntecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzica între timp. Amîni doar sfîrsitul. Te încapatînezi sa nu recunosti o
evidenta. Ca orice cîntec are un sfîrsit. Oricît ar fi de frumoasa o melodie, vine o clipa cînd ea e acoperita de tacere. Cînd tacerea e mai puternica decît muzica. Astfel ca orice cîntec, orice concert mi se parea ca nu este decît un continuu avertisment. Mi se repeta mereu ca frumusetea, vraja sînt provizorii. Ca dupa ele va
urma tacerea. Ca sunetele acelea minunate pe care le ascultam se vor preface în tacere, în cenusa. Muzica va muri. Nu putem în timpul concertului sa fugim înapoi prin desisul sunetelor spre clipa cînd, îmbatati de muzica, am deschis buzele si am început sa murmuram. Pe masura ce înaintezi în emotie, te apropii si de sfîrsitul ei. Nimic nu te poate salva. Nu exista decît frumuseti trecatoare. Eterna e doar tacerea. Concertele care întrerup tacerea nu fac decît s-o tulbure cîteva clipe ca o piatra care loveste suprafata încremenita a unui lac. Atît dureaza muzica. Atît dureaza cît si cercurile concentrice de pe luciul unui lac. Restul, da, restul e tacere. Orice am face. Concertele sînt ca si noi. Accidente ale tacerii. O, daca am putea sa ne întoarcem de
la jumatatea unui concert înapoi spre începutul lui! Dar nu se poate. Un cîntec îmbatrîneste în timpul cît îl cîntam. El începe tînar, luminos, plin de încredere si de speranta. Se maturizeaza, continua îngîndurat, apoi deodata îmbâtrîneste. Uneori îmbatrîneste solemn, alteori îmbatrîneste melancolic. Asta n-are
importanta. Ceea ce conteaza e ca se apropie de sfîrsit si de moarte. O moarte somptuoasa nu e mai putin moarte... Daca am încerca sa ne întoarcem... dar nu, nu se poate. Nici sa ne oprim.
Stiti cum se aude un cîntec atunci cînd acul care se roteste pe disc nu mai înainteaza...O puneti ca un concert se poate relua de la capat le cîte ori vrei. Nu e adevarat. De fiecare data nu e întocmai acelasi concert. E ceva schimbat. Ceva, infim poate, schimbat în tine însuti. Discul e acelasi, dar tu nu mai esti
acelasi dinainte. Esti altul, mereu altul. Si astfel, daca asculti toata viata acelasi concert, de fapt asculti mereu alte concerte. Asa cum nu putem citi aceeasi carte oricît am vrea. Nu, asta e o himera. Chiar daca citim aceeasi carte va trebui sa recunoastem la sfîrsit ca am citit nenumarate carti." Octavian Paler

Priveste in tine...

"Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea. Apoi, dupa o mica pauza, adauga:- Daca m-ai putea ajuta tu pe mine poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.- Bine, incuviinta batranul intelept.Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ.. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa  ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
… Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la a deva rata valoare a inelului.- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.- Cuuum, 58 de bani de aur?!? – exclama naucit tanarul.- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.- Ia loc, te rog – ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze."

Emeli Sandé - Read All About It http://youtu.be/vaAVByGaON0

Vis de toamna...

Un suflet gri este acoperit de frunzele ruginii…

Un zambet tomnatic iti incalzeste a ta privire…

Un gand razlet , iti mangaie inima…

Un suflet temator iti vorbeste de-a lui iubire…

Un suflet  si o toamna…

O toamna tarzie cu raze schimbatoare

Un suflet si o toamna...

Merg pas la pas...

Un suflet si o toamna...

Pierduti in magia noptilor ruginii...

Fobii

"Dominarea fricii reprezinta inceputul intelepciunii."

  Frica sociala (de a vorbi in public, de a fi singur, de a fi luat in ras, de a nu fi la inaltime, de a fi umilit, de a pierde controlul, de autoritate, de esec, de a fi judecat)
    Frica de separare (de lipsa, de moarte, de a fi furat, de a fi respins, de a fi abandonat, de a fi renegat, de a fi tradat)
    Frica de mutilare (frica de dentist, de medic, de sange, de taieturi, de obiecte ascutite, de accident, de a cadea, de foc, de a fi atacat)
     Frica de animale (de caini, de paianjeni, de serpi, de soareci/sobolani, de insecte, de viermi, de tantari/capuse, de cai, de vipere)
   Frica de factori de mediu (de furtuni, de vant puternic, de foc, de inaltime, de spatii largi, de poduri, de avioane, de vapoare, de lipsa de spatiu, de prapastii/adancimi)
    Frica de separare (de lipsa, de moarte, de a fi furat, de a fi respins, de a fi abandonat, de a fi renegat, de a fi tradat)    Frica de mutilare (frica de dentist, de medic, de sange, de taieturi, de obiecte ascutite, de accident, de a cadea, de foc, de a fi atacat)     Frica de animale (de caini, de paianjeni, de serpi, de soareci/sobolani, de insecte, de viermi, de tantari/capuse, de cai, de vipere)   Frica de factori de mediu (de furtuni, de vant puternic, de foc, de inaltime, de spatii largi, de poduri, de avioane, de vapoare, de lipsa de spatiu, de prapastii/adancimi)     Alte frici (frica de microbi, frica de necunoscut, frica de a actiona)

Fobiile animale (zoofobiile) sunt printre cele mai comune si reprezinta 36% dintre fobiile pentru care pacientii cauta tratament. Varsta de debut al fobiilor animale este in copilarie, intre 5 – 9 ani. Fobiile sunt mai comune la femei decat la barbati. Exista trei conditii in care se dezvolta frica. Acestea cuprind experienta personala directa, experienta observationala si experienta informationala. Cel mai comun tratament pentru fobii astazi este terapia cognitiv-comportamentala. Tehnici precum expunerea si desensitizarea sistematica pot fi folosite pentru a ajuta pacientul sa se simta confortabil cu obiectul fricii. Totusi, in cadrul acestor tehnici pacientul detine controlul.

Cinofobia (gr. kion=caine) reprezinta frica anormala de caini. Este clasificata drept o fobie specifica, la tipul fobiilor animale. Desi fobiile fata de serpi si paianjeni sunt mai comune, cinofobia este in special debilitanta datorita prevalentei ridicate a cainilor in lume.  Ca si in alte fobii specifice, pacientii care sufera de cinofobie pot prezenta o gama larga a acestor reactii cand sunt confruntati cu un caine viu sau cand se gandesc sau vad o imagine statica a unui caine. Mai mult, comportamentul clasic de evitare este comun si poate include traversarea strazii pentru a evita un caine sau evitarea caselor prietenilor care au caine. Poate fi cauzata de intilnirea personala, cu sfirsit negativ, a persoanei cu un caine sau de o experienta observationala (starea de martor la accidentul unui prieten)

Terapia de expunere este considerata cel mai eficient tratament pentru cinofobie si implica expunere sistematica si prelungita la caini a pacientului pana cand acesta va experimenta o situatie fara raspuns advers. Aceasta terapie poate fi condusa pe parcursul a catorva sedinte sau intr-o singura sedinta in mai multe ore. Pacientul va fi incurajat sa abordeze si in final sa interactioneze cu obiectul fricii.
Auto-tratamentul este facut cu ajutorul unui specialist intr-un mediu profesional. Mai intai pacientul va scrie o lista a evenimentelor inspaimantatoare alaturi de un caine. O ierarhie a fricii provocate de situatii in functie de anxietatea acordata fiecareia. Lista de situatii este pusa in ordine de la cea mai putin infricosatoare situatie pana la cea mai terifianta, iar terapeutul il ajuta sa identifice elementele comune care contribuie la frica. Apoi terapeutul il ajuta sa recreeze ultima si cea mai infricosatoare situatie, intr-un mediu sigur, controlat, continuand pana cand pacientul a avut oportunitatea sa permita fricii sa se diminueze, realizand ca este nefondata. Odata ce s-a stapanit o situatie, urmatoarea frica de pe lista este recreata si repetata pana cand toata lista a fost experimentatacat de un caine).

Tulburarea disociala a personalitatii

   Intr-o zi mohorata de august, sfarsit de august inceput de septembire, cand picurii de ploaie imi bat la fereastra mi-am zis ca se potriveste aceasta vreme cu ceea ce aveam de gand sa va prezint astazi,  si anume tulburarea disociala a personalitatii. Daca stam sa privim oamenii din jurul nostru cu siguranta am intalnit si ati intalnit cazuri de  astfel de persoane , care sa sufere de acest tip de tulburare de personalitate.

Conform supselor lui J.G. Guderson Katharine tulburarea de tip disocial este definita printr-un pattern pervaziv de indiferenta, desconsiderare sau (chiar) violare a depturilor celoralati .
In ceea ce priveste debutul acestei tulburarii de personalitate  apare inaintea varstei de 15 ani , iar la fete primele trasaturi sunt schitate inaintea pubertatii. Totusi datorita caracterului procesual al formarii personalitatii diagnosticul poate avea certitudinea numai dupa cristalizarea (formarea) acestui proces, adica la varsta adulta tanara.

Probabil de aceea intalnim precizandu-se in DSM IV, ca diagnosticul de tulburare disociala nu poate fi pus inaintea varstei de 18 ani.


 Trasaturi psihologice 

• Sfidarea si violarea normelor, regulilor si obligatilor sociale;
• Conduita insensibila , aroganta, dispretuitoare, la drepturile, sentimentele si suferintele celorlalti;
• Lipsa de regret de remuscare sau a sentimentelor de culpabilitate referitoare la actele sale responsabile sau condamnabile;
• Disponsibilitatea de continua reiterarea actelor sale indezirabile;
• Ignorarea ecpectantelor nagative si a consecintelor;
• Incapacitatea de a invata din experientele negative;
• Incapacitatea de a mentine relatii autentice si durbaile desi le poate initia cu usurinta.

  Se considera ca evolutia tulburarii disociale este continua urmand o linie ascendenta care atinge un maximum in adolescenta tarzie. Ulterior se poate inregistra o reducere a manifestarilor pe masura avansarii in varsta .

Conform altor observatii avansarea in varsta poate aduce remisiunea , desi este posibil ca reducerea elanului vital prin imbatranire se puna in surdina manifestarile disociale.

Ca si in celelate tipuri de tulburari de personalitate sau oricare alte situatii dificile care tin de partea de psihopatologie sau psihologie, intalnim si aici abordarea acestei tulburarii din punct de vedere psihoterapeutic.

Un aspect important de mentionat aici ar fi ca tratamentul de electie in cazul tulburarii disociala apersonalitatii este psihoterapia care aici va trebui sa tina seama de anumite reguli , care de altfel se regaesc si in celelalte problematici.

Stabilirea unei alinte terapeutice se impune aici in mai mare masura decat in cazul altor conditii;

Un obiectiv initial primordial al psihoterapeutului este acela al constientizarii refuzului pacientului de a stabili relatii umane oneste.

Tulburarea emotional- instabila a personalitatii

"Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont."- Konrad Adenouer

 Nu scriu intamplator acest articol, in ultimul timp am intalnite persoane tinere in mod special care prezinta simptome ale acestei tulburari de personalitate.

Tulburare de personalitate instabil- emotionala- in definitia tulburarii de personalitate instabil- emotionala sunt implicate trasaturile cardinale ale acesteia si anume " instabilitate afectiva, tendinta marcata de a actiona impulsiv, fara luarea in considerare a consecintelor " (ICD-X).

Tulburarea de personalitate instabil- emotionala este sinonima cu psihopatia impulsiva si include si psihopatia exploziva ca si personalitatea agresiva.

Trasaturi psihologice si psihopatologice

Tabloul clinic al acestei tulburari : manifestari impulsive nondeliberative , explozii comportamentale, cu manifestari clasice care uneori pot avea si implicatii medico- juridice, minimalizarea sau ignorarea de catre persoana in cauza a consecintelor nagative ce apar in urma actelor si manifestarilor impulsive; aprecierea retrospectiva , realista si critica , deseori urmata de scuze si regrete. De asemnea  se mai intalneste si instabilitate si versalitate dispozitionala , independente de conditile in care se afla persoana in cauza.

In functie de aspectul clinic si trasaturile psihopatologice a  acestei tulburari ale personalitatii instabil- emotionala  s-au descris doua forme clinice si anume : 

• Tulburarea de personalitate instabil- emotionala de tip impulsiv
• Tulburarea de personalitate instabil- emotionala de tip borderline (vezi articolul cu tulburare de personalitate borderline)

Ca si in cazul altor tulburari de personalitate evolutia este constanta si relativ continua pe parcursul vietii adulte , inregsistrand o oarecare aplatizare odata cu inaintarea in varsta. In evolutia acestei tulburaru o influenta semnificativa o exercita situatile psihostresante si mai ales frustrante care determina o exacerbare a manifestarilor clinice  sau decompensari de tipul  depresiv- anxioase, care impun un tratament specific si psihoterapie.

Psihoterapia  constituie abordarea terapeutica majora pentru tulburarea de personalitate emotional-instabila , dintre numeroasele metode se poate parcurge la psihoterapia cognitiva, psihoterapia individuala in psihodrama calsica sau psihoterapia suportiva

Logopedie- parte practica pentru copii si adulti cu dizabilitati

Exercitii de gimnastica respiratorie (educarea echilibrului dintre inspir si expir)

Respiratie nonverbala 

- inspiratie : miroase florile  

- expiratie : sufla nasul in batista, sufla aerul pe dosul mainii - inspiratie diferentiata: inspir alternativ pe o nara si pe cealalata, expir pe gura, inspir pe gura, expir pe nas.

Respiratie verbala :

Exercitii de pronuntare a vocalelor prelung, rar, fara efort in timpul unei expiratii: a consoanelor insotite de vocale (ba, be, bi, ale, ele, stra, stri...)

Exercitii ritmice de respiratie insotie de miscare si cantec, cu poezie , ghicitori, proverbe etc.

Exercitii de gimnastica faciala si linguala

• Aplecarea capului in fata si in spate (bing- bangul)
• Aplecarea capului in dreapta si in stanga (tic- tacul)
• Rotirea usoara a capului (se roteste mingea)
• Deschiderea si inchiderea alternativa a gurii
• Umflarea obrajilor (balonul si spargerea lui cu un pocnet)
• Ranjetul si tuguirea buzelor sau zambetul si pupicul
• Prinderea buzei inferioare cu dintii superiori ( fasaitul frunzelor: "fff"; apoi "vvv"!)
• Cu gura larg deschisa , limba se misca sus-jos in spatele incisivilor
• Limba se misca alternativ in dreapta si in stanga la colturile buzelor
• Ridicarea si cobaorarea limbii peste buze
• Lipirea limbii de palat astfel ca la dezlipire sa se auda un pocnet
• Limba latita si tuguita (lopata si sageata)
• Santul lingual
• Cupa sau cescuta linguala

Sursa : Minighid logopedic - Soimita Anca Gherle

Acceptarea neconditionata de sine- poveste terapeutica

“Când eşti diferit, uneori nu poţi vedea milioanele de oameni care te acceptă aşa cum eşti. Observi doar persoana care nu te acceptă” ~ Jodi Picoult

Sa citim povestea zilei de miercuri "Pstruiatul" .

Ce este tulburarea schizoida a personalitatii.

"Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte"- Kirkergaard

Istoria schizoida a personalitatii este strans corelata cu istoria schizofreniei si timp de aproape un secol relatia dintre cele cele doua conditii a fost perceputa in mod asemanator de catre diferiti clinicieni. Pentru ei tulburarea schizoida constituie fundalul/ terenul pe care se dezvolta schizofrenia.

 Tabloul clinic a fost completat de E. Bleuler (1911), care a pus accentul pe slaba rezonanata afectiva fata de cei din jur sau situatii pe incapacitatea de a se bucura , de a trai satisfactia sau succesul.

La randul sau E. Kraepelin(1919), descrie in acelasi mod conditia pe care o denumeste insa personalitate autista, in sensul de inchidere, repliere asupra propriului eu.

Spre deosebire de alte boli ale personalitatii al caror debut este la varsta adulta tanara, debutul tulburari de personalitate schizoida este situat de obicei in prima copilarie.

 Trasaturile psihologice si psihopatologice releva urmatoarele, o sa specific cateva dintre trasaturi : introversie marcata( la prima vedere linistiti, flegmatici, acesti oameni sunt de fapt reci, retrasi, distanti , inchisi, nesociabili.). Detasare de realitate : considerati de catre ceilati ca "nu stiu pe ce lume traiesc", ei par "rupti de realitate", in sensul ca nu sunt intreprinzatori, implicati, angajati, fiind indiferenti, chiar fata de proprile interese. Sociofobie :  Persoana nu este numai retrasa si nesociabila , dar grupul si viata sociala o perturba , tocmai de aceea evita oameni, aglomeratile si desigur profesile care implica relatii cu altii.

Neimplicare in activitati, rezonanta afectiva redusa, slaba posibilitate de a trai esecul, pierderea, fustratia, preferinta  pentru activitati solitare, conduita nonconformitsta sau bizara.

Intrucat este o structura particulara a personalitatii, evolutia tulburarii schizoide este indelungata de cele mai multe ori fiind esalonata  pe parcursul intregii existente.

Sindromul Rett

 

Este o tulburare de cauza necunoscuta , prezente de regula numai la fetite, fiind diferentiata pe baza debutului evolutiei si simptopatologiei carcateristice. In mod tipic, este o dezvoltare precoce normala sau aparent normala este urmata de o pierdere partiala sau completa a abilitatilor vorbirii si manuale, concomitent cu incetinirea cresterii copilului, ce apare deobicei intre varsta de 7-24 de luni. Miscarile steriotipe de rasucit al mainilor, hiperventilatia si pierderea miscarilor  cu scop al mainilor sunt extrem de caracteristice. Dezvoltarea sociala si a capacaitatii de a se juca este intarziata, in primii 2-3 ani, dar interesul social se mentine. In timpul perioadei mijlocii a copilariei tind sa se dezvolte apraxia si ataxia asociate cu scolioza sau cifoscolioza.
 Debutul apare cel mai frecvent la varsta de 7-24 de luni. Cea mai cartectistica trasatura clinica este pierderea motricitatii a mainilor si a performantelor dobandite in domeniul manipularii motorii fine.
  In mod tipic copilul pastreaza un fel de "zambet social" privind la sau "prin" oameni, dar in mica copilarie cum am mai spus intercatiunea sociala lipseste , chiar daca ulterior se dezvolta.
  Crizele epileptice ( in speta atacuri minore -petit mal), cu debut deobicei inainte de varsta de 8 ani, apare in majoritatea cazurilor. In contrast cu autismul ( subiect despre care gasiti articole pe blog), atat autovatamarea deliberata cat si preocuparile si rutinele complexe si steriotipia sunt rare.
   In primele faze sindromul Rett trebuie diferentiat  pe baza lipsei miscarilor cu scop ale mainilor, incetinirea dezvoltarii capului, ataxiei (Imposibilitatea de a coordona grupele musculare in cursul miscarilor voluntare - apar miscari imprecise, ezitante - apare in leziuni cerebeloase sau ale maduvei spinarii.), miscarilor steriotipe de "spalare" ale mainilor si lipsei masticatiei adecvate . Evolutia tulburarii, cu deteriorarea motorie progresiva , confirma diagnosticul.

Relatiile poliamoroase

"Dorinţele nesatisfăcute sunt izvoarele din care se alimentează fantasmele, iar fiecare fantasmă reprezintă împlinirea unei dorinţe, o corectare a realităţii nesatisfăcătoare." Sigmund Freud

Am pornit de la acest citat a lui Sigmund Freud, deloc intamplator, pentru ca in acest articol vreau sa aborez putin ce inseamna o relatie deschisa, atunci cand vorbim despre relatiile de cuplu.Cu siguranta ati intalnit si voi persoane care sustineau ca sunt intr-o relatie deschisa, ce inseamna sa fim intr-o relatie deschisa, de ce sunt persoane care aleg acest tip de relatie?

 O sa incep cu o definitie care vorbeste de poliamorul,(engl.: polyamory) care , în sensul cel mai des utilizat, reprezintă practica sau stilul de viață ce implică a fi deschis(ă) către mai multe relații intime de iubire concomitente, în care toți partenerii sunt în cunoștință de cauză și își exprimă acceptul. Persoanele care consideră că acest tip de relații li se potrivesc se pot autodefini drept persoane poliamoroase (engl.: polyamorous)sau polisexuale (termen general); este des întâlnită prescurtarea poly.
 Dorinta nesatisfacuta de care vorbea Freud in citatul lui, poate sa stea la baza acestor relatii deschise, deoarece partenerii pot avea dorinte care nu pot  sa fie satisfacute in relatia de cuplu si atunci se apeleze la asa numita relatie deschisa. Dar oare in acest caz mai putem vorbi de o relatie de cuplu in adevaratul sens al cuvantului?
O relatie de cuplu dupa cum spun specialistii este ceea ce numim ca:  fiind „o structura bipolara, de tip biopsihosocial, bazata pe interdeterminism mutual (partenerii se satisfac, se stimuleaza, se dezvolta si se realizeaza ca individualitati biologice, afective si sociale, unul prin intermediul celuilalt).

Ramane la latitudinea fiecaruia atunci cand alege sa se implice sau nu intr-o asemenea relatie. Dar, ar fi bine  sa nu uitam ca pana la urma nu suntem doar niste persoane care cautam sa ne satisfacem anumite nevoi de ordin psiho-fiziologic, avem si suflet , sentimente si emotii, nu doar dorinte si exista posibilitatea ca prin alegerile pe care le facem sa indepartam, sa deranjam, chiar sa si ranim sufleteste partenerul, in cazul in care nu  stim sa ii comunicam ce ne dorim cu adevarat.

"You want to come in my life, the door is open, You want to get out of my life, the door is open. Just one request. Don't stand at the door, you're blocking the traffic."

You're Not From Here - Lara Fabian

Ai sau nu o personalitate narcisica...?

Narcisistul: "Acum să vorbim puţin despre tine, mă iubeşti?"

Astazi, intr-o zi frumoasa de duminica , m-am gandit sa va invit sa cititi un articol despre ceea ce inseamna tulburarea de personalitate narcisica din punct de vedere psihanalitic. Cu siguranta intalnim in cercul nostru de prieteni, cunostinte, persoane  care mai in gluma mai in serios au o anumita tendinta spre acest tip de personalitate.

Ce spun psihanalisti despre narcisism si care sunt indicatori personalitati narcisiste o sa cititi in randurile de mai jos.

Psihanaliza ne invata ca suntem cu totii narcisici intr-o perioada foarte timpurie a vietii noastre.

Sigmund Freud este creditat pentru prima teorie coerenta despre narcisism. El descrie tranzitii de la libidoul (energie instinctuala) orientat catre subiect la cel orientat catre obiecte (ceilalti) care se produc prin intermediul parintilor. Pentru a fi sanatoase si functionale, tranzitiile trebuie sa fie line si neperturbate, altfel apar nevrozele. Astfel, daca un copil nu reuseste sa atraga dragostea si atentia obiectelor sale dorite (parintii) el va regresa in faza narcisica.
Prima manifestare a narcisismului este adaptativa pentru ca invata copilul sa iubeasca un obiect disponibil (selful sau) si sa se simta gratificat, satisfacut, multumit. Dar regresia de la o etapa mai tarzie catre narcisismul secundar este dezadaptativa, este o indicatie a faptului ca directionarea libidoului catre o “tinta corecta” a esuat. Daca acest model de regresie persista se formeaza o nevroza narcisica.

Narcisicul isi stimuleaza selful in mod obisnuit pentru a obtine placere si gratificare. El prefera fantasmele in locul realitatii, o conceptie de sine grandioasa in locul unei autoaprecieri realiste, masturbarea si fanteziile sexuale in locul unor relatii sexuale adulte si visul diurn in locul unor realizari reale in viata sa.
C. Jung a descris psihicul ca pe un depozit al arhetipurilor care sunt modele primitive, forme simbolice, imagini sau scheme innascute, exprimate in cultura popoarelor si a caror totalitate defineste inconstientul colectiv (P. Popescu Neveanu). Fantasmele sunt o cale de acces la arhetipuri si de eliberare a lor. In psihologia jungiana, regresiile sunt procese compensatorii care au scopul de a imbunatati adaptarea si nu cai de a obtine sau de a stabiliza un nivel de gratificare.
Freud si Jung nu au fost de acord nici in privinta introversiei. Introversia este indispensabila narcisismului, in timp ce extroversia este o conditie necesara pentru orientarea catre un obiect libidinal. Freud a privit introversia ca pe un instrument in serviciul patologiei. Prin contrast, Jung considera introversia ca pe un instrument util aflat in serviciul cautarii nesfarsite de strategii adaptative ale psihicului (narcisismul fiind pentru el o astfel de strategie).

Cu toate acestea, chiar si Jung admite ca nevoia foarte mare de o noua strategie de adaptare inseamna ca a avut loc un esec al adaptarii si desi introversia prin definitie nu este patologica, felul in care ea este utilizata poate fi patologic.

Jung distinge introvertii (cei care de regula se concentreaza pe sine mai degraba decat pe altii) de extroverti (opusul Introversia este considerata o functie normala, naturala, in copilarie si ramane asa (normala si naturala) chiar daca va domina ulterior viata mentala a individului. Pentru Jung narcisismul patologic este o problema de grad, este exclusiv si pervaziv.

Narcisismul primar este in psihologie un mecanism de aparare comun in primii ani de viata (de la sase luni la sase ani) si are scopul de a proteja copilul de inevitabilele raniri si temeri care sunt implicate in procesul de separare-individuatie (procesul prin care bebelusul devine o entitate separata si individuala) al dezvoltarii.

Narcisismul secundar sau patologic este un mod de a gandi si a se comporta in perioada de adolescent sau de adult care implica infatuare, obsesia de sine si excluderea celorlalti. Narcisismul se manifesta prin urmarirea permanenta a gratificarii personale, a obtinerii atentiei, prin dominanta sociala si ambitia personala, laudarosenie, lipsa sensibilitatii fata de ceilalti, lipsa empatiei si/sau dependenta excesiva de ceilalti in viata de zi cu zi.

Indicatori ai tulburarii de personalitate narcisica:
- persoana isi exercita fortat atributii de lider
- nu recunoaste superioritatea celui care il conduce
- manifesta tendinte manipulative exacerbate
- manifesta invidie fara discernamant
- are toleranta scazuta la frustrare
- intra in competitie foarte des si nu are scrupule in „lupta” sa
- are intotdeauna certitudinea ca este cel mai bun dintre toti
- se imbata cu propria adulatie avand fantezii despre succes, atractivitate si putere
- se lauda pe sine si isi exagereaza realizarile si talentele proprii
- se afla intr-o continua vanatoare de lauda si admiratie si uneori poate provoca suferinte tertilor, doar ca sa se evidentieze
- se crede extraordinar/-a si special/-a
- nu este interesat/-a de emotiile celorlalti si nu le recunoste
- considera ca ceilalti trebuie sa fie de acord cu ideile si cu planurile sale si sa se ghideze cu sfintenie dupa ele ca si cand ar fi cele mai extraordinare
- profita de bunavointa celorlati si, astfel, ii exploateaza fara regrete
- dispretuieste persoanele pe care le considera inferioare, conform grilei sale de ierarhizare a valorilor
- este invidios si gelos pe alte persoane
- considera ca ceilalti sunt gelosi si invidiosi pentru realizarile sale
- nu poate mentine o relatie serioasa
- isi stabileste de cele mai multe ori scopuri nerealiste
-dincolo de superioritatea afisata, se simte rapid respins si ranit
- are stima de sine scazuta

Ca si in alte tulburari de personalitate individul trebuie sa aiba cel putin 18 ani inainte de a fi diagnosticat. Personalitatea narcisista apare mai ales la barbati decit la femei si este calculata a se dezvolta la 1% din populatie. Ca si alte tulburari de personalitate narcisismul se va diminua ca intensitate cu virsta, multi indivizi experimentind putine dintre cele mai extreme simptome pina la 40 - 50 de ani.
Tratamentul narcisismului implica tipic psihoterapia de lunga durata cu un psihoterapeut care are experienta in acest tip de tulburare de personalitate. Medicatia poate fi deasemeni prescrisa pentru a ajuta cu unele simptome debilitante.

Tulburarile afective bipolare

Intr-unul din articolele precedente am vorbit de tulburarea de personalitate multipla, am revenit cu acest articol , care vorbeste despre o alta tulburare  si anume tulburarea afectiva bipolara,  acestea  fiind intalnite frecvent, chiar si in randul oamenilor care nu au fost diagnosticati de un medic psihiatric.

As mai vrea sa precizez un aspect inainte de sa cititi acest articol , psihologul  nu este egal cu psihiatru, am vrut sa precizez acest lucru pentru ca mi s-a intamplat saptamana aceasta sa ma intalnesc cu persoane care, inca mai fac confuzie intre ceea ce este un psiholog si rolul pe care il indeplineste el si ceea ce este un psihiatru si rolul lui in medicina.

Pentru aceste lamuriri, puteti sa reveniti la un articol de pe blog, care vorbeste de diferentele dintre psiholog, consilier si psihiatru. 

In epoca moderna, mania, melancolia si relatia dintre ele isi gasesc corespondent in conceptul de tulburare maniaco-depresiva. Tulburarea maniaco-depresiva sau bipolara, cum a mai fost ea numita, face parte din grupul tulburarilor afective, caracterizate prin faptul ca deformeaza afectivitatea persoanei, fie spre polul negativ (melancolie, depresie), fie spre cel pozitiv (excitatie maniacala).
Orice analiza a tulburarilor maniaco-depresive se axeaza pe cele doua componente ale acestui tip de tulburare, si anume pe episoadele maniacale si pe cele depresive.
Tulburarile bipolare constau de fapt in alternarea episoadelor maniacale si a celor depresive, aceasta alternanta fiind intrerupta de perioade de normalitate.

Episoadele maniacale

Episoadele maniacale se caracterizeaza printr-o exaltare generala ce cuprinde mai multe sectoare ale vietii psihice si afective a individului astfel:
Mimica mobila, privire stralucitoare, expresie joviala si euforica, atitudie amicala; Comportamentul se remarca printr-o mare labilitate motorie; Limbajul este logoreic, insotit adesea de o gestica larga si dezordonata; Atentia nu poate fi fixata pe ceva anume, imaginatia este suprasolicitata, memoria la fel.
Persoanele aflate intr-o criza de tip maniacal rad intotdeauna zgomotos, gesticuleaza mult, miscarile lor expresive fiind perfect in concordanta cu trairea afectiva interioara. Tendinta lor de a face glume, de a dansa si canta, chiar si fara ca mediul ambiant sa fie potrivit pentru asemenea manifestari, constituie de asemenea expresia dispozitiei lor subiective, euforice.

Episoadele depresive

Episoadele depresive se caracterizeaza prin: activitate redusa, inexpresivitate a starilor afective; mimica trista, gesturi limitate si putine; stare de oboseala generala, inexplicabila, insomnii; scaderea eficientei intelectuale; atentie slaba si subsolicitata, dificultati de reamintire a unor situatii, evenimente etc; dispozitie trista, senzatie de apasare sufleteasca, o atitudine de pesimism si deznadejde legata de viitor. Persoanele afectate de un episod depresiv prezinta pe langa intreaga gama a tulburarilor de afectivitate si o inhibitie a proceselor intelectuale. Ei inteleg cu dificultate, isi amintesc greu, li se pare ca au uitat tot ce stiau, ca nu mai pot face nimic bine sau eficient. Le vine greu sa execute orice miscare, sunt chinuiti de idei autoacuzatoare, cele mai mici greseli comise in trecut devin acum, pentru individul aflat in criza depresiva, adevarate crime.
Persoanele depresive inteleg cu dificultate, isi amintesc greu, li se pare ca au uitat tot ce stiau, ca nu mai pot face nimic bine sau eficient.

Tipologia maniaco-depresivului

De regula tulburarea maniaco-depresiva apare cu o frecventa mai mare in cazul persoanelor cu temperament ciclotimic, caracterizat de treceri relativ bruste de la o stare emotionala la alta. De asemenea, exista si o corespondenta intre maniaco-depresie si tipul corporal picnic, corespunzator temperamentului ciclotimic. Tipul picnic se remarca printr-o constitutie robusta, cu o dezvoltare mai degraba pe orizontala decat pe verticala. Sunt persoane cu o aparenta joviala, robuste, de inaltime medie, cu fata rotunda, deseori puternic vascularizata.
Frecventa aparitiei maniaco-depresiei este de aprox. 2%, procentul de femei afectate de tulburari biploare fiind mai mare decat cel al barbatilor.