"Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte"- Kirkergaard
Istoria schizoida a personalitatii este strans corelata cu istoria schizofreniei si timp de aproape un secol relatia dintre cele cele doua conditii a fost perceputa in mod asemanator de catre diferiti clinicieni. Pentru ei tulburarea schizoida constituie fundalul/ terenul pe care se dezvolta schizofrenia.
Tabloul clinic a fost completat de E. Bleuler (1911), care a pus accentul pe slaba rezonanata afectiva fata de cei din jur sau situatii pe incapacitatea de a se bucura , de a trai satisfactia sau succesul.
La randul sau E. Kraepelin(1919), descrie in acelasi mod conditia pe care o denumeste insa personalitate autista, in sensul de inchidere, repliere asupra propriului eu.
Spre deosebire de alte boli ale personalitatii al caror debut este la varsta adulta tanara, debutul tulburari de personalitate schizoida este situat de obicei in prima copilarie.
Trasaturile psihologice si psihopatologice releva urmatoarele, o sa specific cateva dintre trasaturi : introversie marcata( la prima vedere linistiti, flegmatici, acesti oameni sunt de fapt reci, retrasi, distanti , inchisi, nesociabili.). Detasare de realitate : considerati de catre ceilati ca "nu stiu pe ce lume traiesc", ei par "rupti de realitate", in sensul ca nu sunt intreprinzatori, implicati, angajati, fiind indiferenti, chiar fata de proprile interese. Sociofobie : Persoana nu este numai retrasa si nesociabila , dar grupul si viata sociala o perturba , tocmai de aceea evita oameni, aglomeratile si desigur profesile care implica relatii cu altii.
Neimplicare in activitati, rezonanta afectiva redusa, slaba posibilitate de a trai esecul, pierderea, fustratia, preferinta pentru activitati solitare, conduita nonconformitsta sau bizara.
Intrucat este o structura particulara a personalitatii, evolutia tulburarii schizoide este indelungata de cele mai multe ori fiind esalonata pe parcursul intregii existente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu