Tulburarea disociala a personalitatii

   Intr-o zi mohorata de august, sfarsit de august inceput de septembire, cand picurii de ploaie imi bat la fereastra mi-am zis ca se potriveste aceasta vreme cu ceea ce aveam de gand sa va prezint astazi,  si anume tulburarea disociala a personalitatii. Daca stam sa privim oamenii din jurul nostru cu siguranta am intalnit si ati intalnit cazuri de  astfel de persoane , care sa sufere de acest tip de tulburare de personalitate.

Conform supselor lui J.G. Guderson Katharine tulburarea de tip disocial este definita printr-un pattern pervaziv de indiferenta, desconsiderare sau (chiar) violare a depturilor celoralati .
In ceea ce priveste debutul acestei tulburarii de personalitate  apare inaintea varstei de 15 ani , iar la fete primele trasaturi sunt schitate inaintea pubertatii. Totusi datorita caracterului procesual al formarii personalitatii diagnosticul poate avea certitudinea numai dupa cristalizarea (formarea) acestui proces, adica la varsta adulta tanara.

Probabil de aceea intalnim precizandu-se in DSM IV, ca diagnosticul de tulburare disociala nu poate fi pus inaintea varstei de 18 ani.


 Trasaturi psihologice 

• Sfidarea si violarea normelor, regulilor si obligatilor sociale;
• Conduita insensibila , aroganta, dispretuitoare, la drepturile, sentimentele si suferintele celorlalti;
• Lipsa de regret de remuscare sau a sentimentelor de culpabilitate referitoare la actele sale responsabile sau condamnabile;
• Disponsibilitatea de continua reiterarea actelor sale indezirabile;
• Ignorarea ecpectantelor nagative si a consecintelor;
• Incapacitatea de a invata din experientele negative;
• Incapacitatea de a mentine relatii autentice si durbaile desi le poate initia cu usurinta.

  Se considera ca evolutia tulburarii disociale este continua urmand o linie ascendenta care atinge un maximum in adolescenta tarzie. Ulterior se poate inregistra o reducere a manifestarilor pe masura avansarii in varsta .

Conform altor observatii avansarea in varsta poate aduce remisiunea , desi este posibil ca reducerea elanului vital prin imbatranire se puna in surdina manifestarile disociale.

Ca si in celelate tipuri de tulburari de personalitate sau oricare alte situatii dificile care tin de partea de psihopatologie sau psihologie, intalnim si aici abordarea acestei tulburarii din punct de vedere psihoterapeutic.

Un aspect important de mentionat aici ar fi ca tratamentul de electie in cazul tulburarii disociala apersonalitatii este psihoterapia care aici va trebui sa tina seama de anumite reguli , care de altfel se regaesc si in celelalte problematici.

Stabilirea unei alinte terapeutice se impune aici in mai mare masura decat in cazul altor conditii;

Un obiectiv initial primordial al psihoterapeutului este acela al constientizarii refuzului pacientului de a stabili relatii umane oneste.