Un oras care merita vizitat...Brasov:)

Nu stiu cu ce as putea sa incep... poate printr-un "indemn", daca nu ati vizitat inca Brasovul , trebuie sa il vizitati imediat ce vi se ofera aceasta oportunitate!:)...Stiam din povesti de la o buna prietena care locuieste acolo ca e frumos , dar e altceva atunci cand vezi si nu iti este povestit....
Am avut parte de un "ghid turistic" foarte deosebit... de fapt este vorba despre o persoana de gen feminin... nu am sa va dezvalui cine e, dar se subintelege din ceea ce am scris mai sus :) caruia trebuie sa ii multumesc mult :)
Aaa... ar mai fi ceva... daca ajungeti in Brasov trebuie sa ajungeti sa vedeti Brasovul de "sus", e o senzatie placuta... si ... trebuie sa vizitati "Biserica Neagra"... sa aveti ocazia sa asistati la un concert de muzica instrumentala in incinta bisericii... frumos :)

"Una calda, una rece"

Asa incep majoritatea saptamanilor mele sau asa se incheie marea majoritate dintre ele cu o veste "calda",una "rece".. nimic deosebit ar spune unii dintre voi deoarece si voua vi se intampla...

Doar ca am cam inceput sa ajung la limitele pe care mi le-am impus, iar incepand din aceasta noapte m-am hotarat: nu le mai dau voie vestilor sa isi puna amprenta atat de puternic pe ceea ce simt :)

In acest weekend am fost la pescuit (la peste cum ar spune alte persoane), a fost interesant ptr ca a fost o alta experienta si cand spun o alta experienta , ma refer la faptul ca am stat peste noapte , dar pentru ca nu am vrut sa dorm in cort, am dormit in masina, poate unii dintre voi ar spune ca nici nu stiu ce am ratat, ptr ca nu am dormit in cort.

Am incercat sa prind si eu un peste , dar nu a vrut nici unul sa se lase prins de mine :) data viitoare cu siguranta o sa am mai mult noroc, trebuie sa gandesc pozitiv nu?

Asta e partea frumoasa ("ceea calda") sa ii spunem asa... inceputul saptamanii a fost binisor, dar acum spre sfarsit lucrurile nu mai sunt "calde" sunt chiar  "reci" din toate punctele de vedere , chiar si din punct de vedere al  vremii, a mai aparut cate un strop de ploaie...

Asa e in viata una "calda" , una "rece", am sa le iau asa cum vin... poate o sa analizez mai serios de acum in colo in fata carei persoane e mai bine sa ma deschid, mult mai mult decat analizam pana acum si cine ma cunoaste catusi de putin, intelege ceea ce vreau sa spun...

"Inima are ratiunile ei, pe care ratiunea nu le cunoaste" -Blaise Pascal

Masca...?

Dacă preţuieşti libertatea, ai grijă, căci chipul meu este o închisoare a iubirii; pe foaia unde sunt scrise aceste rânduri se află o mască de femeie. Cel care ar iubi acel chip rămâne captiv unei aparenţe, adevărata fiinţă fiind inaccesibilă, ascunsă după mască.

Leonardo da Vinci

Astept sa imi spuneti si voi, ati intalnit astfel de persoane al carui chip sa fie o inchisoare a iubirii?

Conversatia

"Conversaţia este arta în care un om are drept competitori întreaga omenire, pentru că este ceea ce practică toţi în fiecare zi."

In articolele anterioare am mai adus în discutie notiunile de “conversatie “si “comunicare”, însa acum o sa vorbesc despre conversatia care are loc prima oara când ne întâlnim cu un presupus partener sau partenera.
Atât barbatii cât si femeile îsi fac deseori griji în legatura cu ce îsi vor spune când se vor întâlni pentru prima data, fiindca stiu ca acest lucru poate avea un impact foarte puternic asupra evenimentelor care vor urma. Barbatii se straduiesc sa gaseasca formule de început pentru o conversatie. Dar pentru ca femeile au mai auzit deja o parte dintre ele si nu sunt foarte impresionate nici de formulele noi, gambitul masculin pentru începerea conversatiei deseori esueaza. Barbatii fac eforturi mari si în alte privinte – coboara tonul vocii pentru ca acesta sa sune mai masculin si vorbesc mai încet ca discutia sa fie mai intima. Femeile sunt atrase de vocile mai profunde si de aceea coborârea tonului este o idee buna - acest fenomen a fost observat în conversatiile telefonice, când femeile îsi imagineaza ca posesorul unei astfel de voci este înalt si musculos. Din acest punct de vedere calitatea vocii este de fapt un semnal nesincer, pentru ca nu indica foarte corect dimensiunile corporale si poate fi foarte usor falsificata. Totusi este un indicator destul de bun al dominantei si apetitului sexual, pentru ca barbatii cu voci profunde au un nivel mai înalt de testosteron. Prin urmare, daca o femeie crede ca un barbat cu o voce profunda este înalt si musculos va fi probabil dezamagita, în timp ce daca îsi imagineaza ca este dominant si sexy e probabil ca asteptarile ei se vor confirma.
În primele stadii ale curtarii barbatii tind sa copleseasca femeile în complimente. Joan Manes si Nessa Wolfson, care au analizat complimentele în amanunt, au descoperit ca trei sferturi din ele contin cuvântul « tu » si un sfert contin cuvântul « frumos ». Complimentele sunt usor de compus si la fel de usor de înteles datorita faptului ca se înscriu în anumite sabloane. Majoritatea oamenilor sunt sceptici în privinta complimentelor, dar acest lucru nu îi împiedica sa le foloseasca si nici nu reduce eficienta acestora.
Un alt lucru care pare sa dea rezultate bune este deschiderea. Relatiile între femei sunt adesa caracterizate de o deschidere intensa – prietenele stiu de multe ori tot ce se poate sti despre trecutul celeilalte ca sa nu mai vorbim despre detaliile intime ale vietii sexuale. Un barbat stie unde lucreaza prietenul sau cel mai bun, cu ce echipa de fotbal tine si cu cine se culca, dar viata sa emotionala ramâne un mister. Multe femei traiesc cu speranta ca vor gasi un barbat care sa aprecieze deschiderea la fel de mult ca si ele, unul care sa doreasca sa se ghemuiasca lânga ele pe canapea si sa vorbeasca despre emotiile sale. Stiind acest lucru, (sau poate nu, si îl afla acum) J un barbat adopta uneori un stil mai feminin de a interactiona cu partenera sa în primele stadii ale curtarii – vorbeste cu ea despre grijile si preocuparile lui, o întreaba care sunt sentimentele ei. Dar acest lucru fetelor îmi pare rau sa va dezamagesc, nu dureaza în general foarte mult. Din pacate sau din fericire dupa ce se simt în siguranta în relatie barbatii revin la vechile obiceiuri – vorbesc din nou despre ei însisi si prefera faptele în locul sentimentelor.
Pentru ca limbajul este trasatura care ne plaseaza deasupra lumii animale avem toate motivele sa credem ca aceasta capacitate de a se exprima clar va ocupa unele din primele locuri pe lista lucrurilor pe care barbatii si femeile le cauta la un partener.
Va recomand cu mare caldura sa cititi "Cartea gesturilor ", daca va simtiti atrasi de astfel de articole.

E mai bine sa fii nefericit singur, decat sa fii nefericit cu cineva?

E un citat transformat intr-o intrebare.... Oare chiar asa sa fie "e mai bine sa fi nefericit singur decat sa fii nefericit cu cineva- Marilyn Monroe" ? Ce inseamna de fapt fericirea si ce e de fapt nefericirea...? de unde provine tristetea?
Acestea sunt intrebari care probabil se regasesc si in gandurile voastre....despre fericire si nefericire am postat un articol chiar pe prima pagina a blogului... un articol care contine parerea unui neuropsiholog german Stefan Klein, insa pot sa va spun ca avea dreptate el... totul tine numai de noi, suntem singuri care ne construim fericirea dar, in acelas timp si nefericirea. Desi suntem putin ajutati de anumiti transmitatori din creiere in ceea ce priveste fericirea si acesti neurotransmitatori poarta numele de endorfine si opioide care provoaca placere, entuziasm , andrenalina... acestea si multe altele formeaza ceea ce noi numim fericire. Desigur ceea ce ne provoaca aceasta stare tine de fiecare in parte. Spre exemplu o mama poate fi extrem de fericita ca i s-a nascut copilasul pe care atat de mult si-l dorea, sau un elev poate fi fericit ca a luat o nota mare la scoala si exemplele pot continua. In esenta noi suntem singuri care putem sa conducem, care putem sa modelam ceea ce ne trasmite creierul nostru.
In ceea ce priveste tistetea... Omul (obisnuit), care se intristeaza, se intristeaza pentru ca este contrariat in aspiratia lui spre fericire. Tristetea lui (tristetea lui “empirica”) decurge din faptul ca, in elanul sau spre fericire, el intampina opozitia unei forte exterioare. Din aceasta tensiune si lupta intre contrarii nu rezulta neaparat un vid sufletesc, un “neant” psihic. Daca nu va cunoaste ceea ce s-ar numi mortificarea sufletului, persoana dominata de sentimentul tristetii “empirice” va cunoaste, totusi, variatul registru al regretelor si, pentru o anumita perioada de timp, va intra chiar intr-o stare de inactivitate, de imobilism si se va lasa patrunsa de perfidia otravita a oboselii psihice. Aceasta fiind o parere mai psihologica ar spune unii, insa tristetea e inainte de toate o emotie negativa care se instaleaza o data ce omul intamplina durerea sufleteasca, pierderea unei persoane dragi, esecul, dezamagirea.... tot ce am enumerat e nagativ...tristetea este opusul fericirii.
Insa nu trebuie sa uitam  : "Daca plangi ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele"- Rabindranath

Placerea...

"Cand cauti placerea, aminteste-ti ca aceasta e insotita de regrete si suferinta. In fundul cupei placerilor gasesti oboseala si supararea, iar baza supararii e formata din voluptatile placerii."- Leonardo da Vinci

Nu am scris la intamplare acest citat , l-am scris pentru ca am observat ca este foarte adevarat , daca o sa incercati sa cautati un pic mai profund in sentimentele voastre veti observa ca exista posibilitatea ca si unii dintre voi sa va puteti mula pe acest citat a lui Leonardo da Vinci.
Probabil , daca am face in fiecare zi cate o introspectie am observa ca multe lucruri pe care ni le amintim pur si simplu din intamplare o sa se potriveasca cu situatia pe care o traversam la un moment dat.
O definitie exacta a placerii: stare fundamentala afectiva determinata de satisfacerea unor tendinte ; a unor cerinte vitale; sentimente , senzatia de bucurie sau multumire....
In sens larg oare cum am putea definii placerea , fara insa a face o comparatie intre placere si fericire....credeti ca se poate?
Insa in antichitate , ideea ca fericirea e placere a fost sustinuta de cirenaici si epicurei, tot in antichitate se spunea ca placerile sensibile erau cele mai intense si ca ele ar fi producatoare de fericire....

....Placerea....este cel mai raspandit criteriu pe care avem tendinta sa il comparam cu fericirea , confundand fericirea cu un singur element al ei...(am scris tot aici pe blog un articol despre nefericire). Optimismul care deduce fericirea din placere e cunoscut sub numele de eudemonism. Aceasta conceptie face din placere scopul vietii.
Inteligenta umana e un bun,dar ea nu da fericire sau placere, ci arata numai o cale pe care se poate ajunge la fericire respectiv placere impreuna cu alte fenomene psiho-sociale.
... Ma gandesc oare putem spune ca o persoana care simte placere este in acelas timp si fericita???Din punctul meu de vedere e putin cam mult sa spunem ca o persoana care simte placere ptr "X" lucru sau pentru persoana "y" este in acelas timp si fericita.... Placrea poate fi cum spuneam cateva randuri mai sus si o simpla stare de multumire... dar aceeas simpla stare de multumire nu sunt de acord sa o includ in categoria fericirii....
Probabil se intampla sa vi se spuna "mi-a facut placere sa te vad"... care este prima voastra reactie "si mie mi-a facut placere sa te vad"... dar totusi pentru ca aceasta placere sa se formeze, sa prinda contur, cum vreti voi sa ii spuneti... trebuie sa existe un motiv nu?....dar probabil la fel se intampla sa va raspunda persoana respectiva in felul urmator "pur si simplu mi-a facut sau imi face placere, fara un motiv anume"....
Mie mi se intampla destul de frecvent sa ma intreb oare de ce i-a facut placere sau cum poate sa iti faca placere ceva si sa nu ai un motiv ptr aceasta placere...Astazi , am observat ca am o gandire critica bine conturata:)
In concluzie... spuneti-mi si voi ce credeti ca este placerea, de ce ne face placere ceva ce la un moment data ne poate dezamagii???...

Cupa iubirii...

Adevarul doare…

Minciuna doare si ea….

Placerea doare…

Sa simti fericirea, trebuie sa traversezi suferinta…

Pentru a simti bucuria, trebuie sa gusti lacrima…

Pentru a putea zambii, trebuie sa inveti sa fi trist…

Pentru a vedea soarele, trebuie sa stii sa vezi intunericul….

Pentru a simti caldura, trebuie ca inima sa-ti fie inghetata…

Toate le regasim in cupa iubirii….

Somnul...

"Omul rationeaza astazi in vis precum rationa omenirea in stare de veghe acum mai multe mii de ani . Visul ne duce inapoi catre stadiile indepartate ale civilizatiei ,si ne ofera un mijloc pentru a le intelege mai bine"
Nitzsche

La fel de necesar ca si aerul : Somnul este o necesitate primordiala chiar daca ne rapeste o treime din viata . El se dovedeste tot atat de neinlocuit ca aerul , ca apa si ca hrana. Lipsa de somn ucide chiar mai repede decat lipsa hranei . Daca un caine moare dupa 14 zile de stare treaza continua , experientele au demostrat ca dupa 100 pana la 200 de ore de lipsa de somn, omul prezinta dereglari importante la nivelul intregului organism . Astfel, se fac simtite modificari ale tensiuni arteriale, respiratiei atentiei, batailor inimii. In ceea ce priveste durata somnului, ea difera de la o varsta la alta . Daca la noul-nascut este de douazeci de ore , la adult se ajunge la 7-8 ore . De asemenea se schimba si ritmul somnului, se trece de la ritmul polifazic al sugarului la firescul somn de noapte a celor mari.
Exista insa si exceptii Victor Hugo dormea doar 2-3 ore pe noapte :) Aceasta demostreaza in ultima instanta ca nu toti oamenii au un somn egal . Unii dintre noi avem insomnii mari cu componenete psihopatice sau organice pe cand alti au insomnii simple cu nopti "bune", nopti "rele".
Tulburarile somnului pot aprea si sub forma unor hipersomnii , adica a unei tendinte irezistibile de a dormi. Este cazul nacrolepsiei, caracterizata prin crize bruste de somn cand bolnavul pierde complet notiunea timpului . Mai grav se dovedeste cataplexia , o alta forma de hipersomnie , care se caracterizeaza prin halucinatii hipnogene frecvente . Desigur sa nu uitam somnambulismul , aceasta manifestare paradoxal nocturana , asupra caruia nu s-a format inca o conceptie unanim admisa . Printre altele se pune in discutie si eventualitatea unor baze genetice ale somnambulismului.
Sa vedem deocamdata ce este somnul :)
Trecerea de la o stare de veghe la o stare de somn este prefatata de un adevarat ritual , de un ceremonial , care e diferit de la om la om. Este vorba despre asternutul patului, de lectura unei carti de fumatul unei tigari etc. Modificarea acestor obiceiuri reflexe conduce nu de putine ori la aparitia insomniilor , care nu trebuie confundate cu lipsa totala de somn , incompatibila cu viata ci dereglarea calitatii somnului si a duratei normale a lui.
Cu alte cuvinte somnul poate fi considerat ca un dezinteres interminent fata de mediul extern , dezinteres produs in mod treptat de o serie de modificari ale ritmului biologic.
Apare nu numai in urma uzurii functionale si a oboselii , ci si in raport de ciclul zi-noapte . Trebuie precizat insa ca acest fenomen fiziologic reprezinta expresia unui proces de refacere activa a creierului , fapt demostrat si prin constatarea ca debitul circular cerebral nu scade in timp ce noi dormim .
Posibil ca multi dintre noi sa ne intrebam ...datorita caror factori dormim??...In legatura cu aceasta au fost vehiculate multe teorii ... prin 1929 psihofiziologul Hess atribuie alternatia veghe-somn antagonismului dintre doi centri aflati unul in hipotalamusul posterior. Acest punct de vedere este insa combatut de Pavlov, care sustine ca somnul este o inhibitie a centrilor nervosi superiori.

"Inchide ochiul trupului ca sa vezi mai intai tabloul cu ochii mintii . Apoi , fa sa ajunga la lumina zilei ceea ce ai vazut in bezna"- Albert Beguin

Cand

Cand iubirea este acoperita de praf, de la prea multa amanare...

Atunci, cand iubirea e inecata intr-un pahar cu vin...

Cand iubirea e ascunsa de prea multe pretexte si complexe...

Atunci, cand iubirea pare prea departe, pentru a o putea atinge...

Cand iubirea pare a te cauta...

Atunci , cand iubirea iti acopera ratiunea,

Cand iubirea te pune sa alegi,

Atunci, cand iubirea iti arata esecul si riscul deopotriva...

Atunci, e momentul sa dai crezare unui singur amanunt...

Glasul inimii.

De ce ne inselam partenera/ partenerul?

"Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt in varful pomului. Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune fiindca se tem sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb, merele cazute pe jos,
care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat. Merele din varful pomului se gandesc ca este ceva in neregula cu ele, cand,
de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai sa astepte sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient de curajos sa urce pana in varful pomului."-Sigmund Freud

Nu am inceput intamplator cu acest citat a lui Freud...ma documentam pentru un studiu de caz despre cupluri pe care trebuie sa-l realizez pana dupa vacanta... asta e o alta problema de a mea si nu vreau sa va plictisesc...:) insa am dat peste acest citat si ... mi-am amintit ca acum cateva saptamani cineva ma intreba "De ce ne insealam partenerii?" ...Consider ca citatul lui Freud raspunde intr-o mica masura la aceasta intrebare, desigur depinde si de modul in care vedem fiecare dintre noi aceasta "problema" sa ii spunem asa.
Ar putea fi un raspuns , ptr ca in citat Freud spune "femeile sunt precum merele neculese, cele bune sunt in varful pomului. Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune ,fiindca se tem sa nu cada si sa nu se raneasca..."eu consider ca aceasta parte din citat este valabila si invers si femeilor le este teama sa aspire prea sus pentru ca nu vor sa mai fie ranite inca o data , daca din nefericire au mai fost ranite.
De aici se poate ajunge pana la a ne insela partenerul sau partenera , ptr ca la un moment dat simtim ca vrem ceva mai mult si ca meritam ceva mai mult, dar suntem lasi si in acelas timp orgoliosi si nu vrem sa renuntam si la celalalt partener cu, care suntem deja intr-o relatie. Vrem ceva mai bun ... am putea spune ca ne facem curaj sa ne intindem "la merele neculese" ...atunci apare infidelitatea.
Insa consider ca daca am comunica aceste aspecte cu partenerul sau partenera nu ar mai fi nevoie sa inselam pentru a ajunge la "merele neculese".
Probabil multi dintre voi veti spune ca infidelitatea a fost si este de foarte mult timp, si ca nu ar ajuta nici comunicarea... ceea ce am scris e doar parerea mea, insa eu merg pe principiul ca daca stii ce iti doresti, atunci intelegi si ce inseamna responsabilitatea , comunicarea , increderea intr-o relatie.
Nu e suficienta pasiunea intr-o relatie... pasiunea e impreuna cu ceea ce numim dragoste, emotii, iubire... aici ma refer la o relatie de lunga durata, ptr ca am mai intalnit persoane care mi-au spus ca nu a fost decat o aventura in care au pus pasiune si atat....
Se pot spune mult mai multe despre infidelitate... insa prefer sa ma opresc aici pentru moment....

"Nimic nu este mai nobil, nimic nu este mai venerabil decat fidelitatea. Fidelitatea si adevarul sunt cele mai sacre dotari ale mintii umane"-Cicero

Incredere/ Increderea in cuplu

"A invata sa ai incredere este una dintre cele mai dificile sarcini ale vietii"
Isaac Watts.

ÎNCRÉDERE s.f. Acţiunea de a (se) încrede şi rezultatul ei; sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritate a cuiva; credinţă. ♢ Expr. Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredinţa orice secret, orice misiune.
Probabil va intrebati de ce am copiat aceasta definitie din Dex...am vrut sa incep cu o definitie clara pe care o gasim dupa cum se poate observa fie intr-un Dex online, fie intr-un Dex pe care il aveti acasa, insa asa cum v-am obijnuit de fiecare data am inceput cu un citat a lui Isaac Watts, care spune ca "a invata sa ai incredere este una dintre cele mai dificile sarcini ale vietii", desigur putem sa subscriem la ceea ce spune el sau nu...de aceasta data am sa subscriu dar, asta nu inseamna ca o consider ceea mai dificila sarcina a vietii, ci este doar una dintre cele mai dificile sarcini ale vietii.
Pentru mine increderea este asemenea unui test pe care mi-l aplic intodeauna atunci cand in anturajul meu sau nu numai, intalnesc o persoana noua sa ii spunem asa... un personaj nou din povestea numita viata. Increderea pentru mine mai inseamna si autocunoastere, autoanaliza, rabdare, altruism...
De foarte multe ori atunci cand intalnesc o persoana pe care nu o cunoscusem pana la momentul respectiv si care incearca sa lege o relatie cu mine , indiferent de natura relatiei, imi apar in minte o multime de intrebari de genul : "De ce ar trebui sa am incredere in aceasta persoana, ce imi poate oferi ea pentru ai acorda incredere, pana la ce punct ar trebui sa am incredere in ea, ar trebui sa existe un punct care sa limiteze increderea pe care incercam sa o oferim celeilate persoane ?"... etc..(.exemplele de intrebari care imi apar in gand pot continua... ptr ca am multe ganduri si multe intrebari..) insa ceea ce vroiam sa subliniez este faptul ca increderea se castiga nu se cumpara de la colt de strada, nu se invata asa cum invatam o poezie sau asa cum retinem versurile unei melodii care ne plac foarte mult....cum spuneam cu riscul de a ma repeta INCREDEREA SE CASTIGA.
Poate unii trebuie sa avem mai multa rabdare pentru a castiga increderea cuiva, poate trebuie sa facem anumite compromisuri, sa renutam la ceva , pana la urma reusim si o castigam , dar daca nu avem grija sa o pretuim o putem pierde foarte usor... mult mai usor decat am castigat-o.
Dar, inainte de toate nu trebuie sa uitam un amanunt spun eu extrem de important... nu putem castiga increderea unei persoane daca nu avem incredere in sine. Goethe spunea astfel "Daca ai incredere in tine insuti, inspiri incredere altora"...e un pas in a castiga increderea unei persoane.

O sa ma opresc putin si asupra increderii in cuplu, increderea in cuplu se invata dragii mei , dupa cum spune si citatul cu, care am deschis aceast eseu.
Avem tendinta sa spunem "in cazul meu nu o sa fie asa, noi o sa avem incredere unul in celalalt", astfel am putea spune ca nu ar mai trebui sa apara probleme in cuplu daca exista incredere, insa astfel de probleme sunt frecvente in cuplu si de multe ori ele pornesc de la lipsa de comunicare si aici e nevoie de ambii parteneri ptr ca asta inseamna comunicarea in cuplu (1+1 fac intodeauna 2)
De fapt de unde apare aceasta lipsa de incredere...sa incepm de la asteptarile pe care le are fiecare unul de la celalalt, sa incepem de la lucrurile nespuse de nici unul dintre parteneri inainte de a incepe o relatie....am putea incepe cu orice , insa inainte de toate trebuie sa fim deschisi cu partenerul/ partenera dar si cu sine , ar trebui sa nu ne fie teama sa stabilim anumite limite si reguli pe care sa le respecte fiecare in parte, ar trebui poate sa ii comunicam inca de la inceput partenerului asteptarile de care vorbeam la inceput.
Eu doar am venit cu anumite idei de a incerca ca, increderea in cuplu sa nu lipseasca, restul o sa le gasiti fiecare dintre voi.

"Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o"

Henry David Thoreau

Pentru a asculta trebuie mai intai sa stii sa taci...

"Tacerea ta poate vorbi mai mult decat glasul tau."

Intentia mea era sa va povestesc putin despre cum ar trebui sa ascultam, ce ce ar trebui sa ascultam, insa mi-am amintit ca pentru a putea spune cu adevarat ca asculti trebuie mai intai sa stii sa taci.
Asa cum spune si citatul de inceput "tacerea ta poate vorbi mai mult decat glasul tau", acest aspect poate fi chiar si verificat printr-un simplu exercitiu... de exemplu atunci cand se intampla sa vina la voi o persoana care a trecut printr-o problema mai mult sau mai putin dificila si care vine cu intentia de a va povestii pur si simplu ca vrea sa se simta ascultata, atunci nu e cazul sa interveniti cu sfaturi sau sa va intrerupeti interolcutorul, atunci e momentul sa aratati ca stiti sa taceti.
Putem vorbii de ascultarea activa:
Ascultarea activă este un mod deosebit de a reacţiona, pentru că îl încurajează pe celălalt să continue să vorbească şi ne permite, în acelaşi timp, să avem certitudinea că înţelegem ceea ce ni se spune. Pentru a folosi această deprindere cu eficacitate, trebuie mai întâi să înţelegem ce se întâmplă când cineva ni se adresează.
Sa asculti activ înseamna sa adopti o atitudine întelegatoare: sa nu interpretezi, sa nu judeci, sa nu acuzi, sa nu critici, sa nu devalorizezi, sa nu denigrezi, sa nu insulti, sa nu vorbesti despre tine însuti, sa nu schimbi subiectul, sa nu dai sfaturi care nu au fost cerute, sa nu te gândesti înainte la ceea ce vei spune în timp ce interlocutorul îsi prezinta problema, ci sa te concentrezi asupra lui, încercând sa-l întelegi.
De asemenea sa asculti inseamna sa privesti , nu exista ascultare activa fara contact vizual, mai mult daca acel contact vizual este insotit de comunicarea non verbala si aici ma refer la aprobarea cu ochii cu capul chiar si un simplu "imhm"... sau un zambet , reprezinta faptul ca esti acolo langa interolcutorul tau nu doar fizic dar si psihic.
Ascultarea activa mai inseamna empatie (am mai spus ce inseamna aceasta empatie si in alte articole), interlocutorul tau trebuie sa simta ca il intelegi, are nevoie de un feedback , chiar daca el este redat prin tacere folosind doar comunicarea corporala.
Prima tehnica utilizata pentru ascultarea activa este tacerea: Sa stii sa taci pentru ai permite interolcutorului tau sa se exprime sa isi adune ideile, nu trebuie sa ne ferim de tacere pentru ca de cele mai multe ori ceea mai buna empatie se realizeaza in liniste.
Desigur intalnim mai multe tehnici ale ascultarii active, dar am sa ma opresc la aceasta pentru ca e strict legata de modul in care putem sa ii ascultam pe ceilalti chiar daca nu spunem nimic, adica prin tacere.
"Este placuta compania oamenilor care stiu ca
si tacerea e o forma de conversatie"-Paul Louis Lampert

Psihologie

Nu am mai avut timp sa intru sa imi mai astern cateva ganduri aici, insa in aceasta noapte ptr ca inca nu imi este somn o sa incerc sa va povestesc putin ce este psihologia, ptr cei care poate va intrebati acest lucru, atunci cand auziti pe cineva ca studiaza psihologia sau este viitor psiholog ..etc.
Probabil va intrebati ce m-a determinat sa scriu tocmai acum despre acest aspect avand in vedere ca o parte din "articolele" mele au legatura cu psihologia (din pricina viitoarei mele profesii) ... sa nu o mai lungesc "vorba multa , saracia omului" nu?
Astazi, cand ma intorceam acasa cu autocarul de la Sibiu , langa mine s-a asezat un tanar de la teologie...nu va mai spun cum am ajuns sa povestim , insa ideea e ca, a aflat ca sunt studenta la psihologie si au urmat mai multe intrebari...
Una dintre intrebari era: "Ce este psihologia, cum definesc eu psihologia?

Pot sa va spun ca au fost multe incercari de a definii psihologia ca stiinta , dintre aceste incercari am sa citez doar cateva :
M. Zlate (2000) identifică în istoria psihologiei o serie de modalităţi de definire a ei: definiţiile tip butadă, tip metaforă, etimologice, comprehensive etc. Surprinzând specificul fiecăreia, autorul menţionat le relevă contribuţia la precizarea caracterului de ştiinţă (frecvent contestat) al psihologiei. Definirea psihologiei prin expresii tip butadă exprimă cel mai accentuat dificultatea de a-i afirma caracterul de ştiinţă.
De exemplu, Max Mayer afirmă că psihologia este „ştiinţa studiată de psihologi”, McNemar că este „ştiinţa comportamentului studenţilor din primul ciclu”. O definiţie precum aceea că psihologia este ”Ştiinţa comportamentului şobolanului alb” ridică şi mai multe probleme în înţelegere a specificului acestei ştiinţe.
Dupa cum am precizat ,exista si definitii metaforice in ceea ce priveste definirea psihologiei ca stiinta cum ar fi " este o ştiinţă a inimii” (Kirk J. Schneider, 1998). "
Pavelcu , vine cu o negare si el spunea in felul urmator "Psihologia nu-i fizica, Psihologia nu-i fiziologie, Psihologia nu-i sociologie", astfel stabileste mult mai clar ceea ce este si ce ar trebui sa fie pentru a putea spune ca este stiinta.
Desigur, intalnim si definitiile etimologice "în greacă ,,psyche” = psihic şi ,,logos” = ştiinţă) şi afirmă că ,,psihologia este ştiinţa psihi­cului” si aici eu am adus o completare si anume ca, M.Zlate spunea un pic mai clar ca psihologia este stiinta care studiaza psihicul (procese, însuşiri, mecanisme psihice)
Acesta din urma fiind si definitia pe care mi-a dat-o baiatul cu, care am stat de vorba, fiind la teologie a tradus cuvantul care provenea din limba greaca.
Aceasta definitie a fost contestata , dar e una dintre definitiile care explica putin mai clar ce este psihologia, desigur pentru a putea fi mult mai explicita ar trebuie sa definim acum psihicul, in momentul in care vom aduce argumente concludente la ceea ce insemana psihic se contureaza clar si domeniul de investigare a psihologiei.Dificultăţile de definire a psihologiei ca ştiinţă provin din dificultăţile de a soluţiona nenumărate probleme îndelung controversate pe tot parcursul dezvoltării cunoaşterii psihologice.
O alta intrebare care imi este adresata frecvent si de care nu am "scapat" nici de aceasta data a fost : " Daca te uiti in ochii mei si eu te mint acum, poti sa iti dai seama ca mint?"
E un mit pe care cred ca multi dintre voi il cunoasteati , un psiholog nu se uita in ochii tai si iti spune "ma minti", desigur daca e sa vorbim despre o consiliere, o psihoterapie, o testare et.,, acolo poti sa observi cand o persoana disimuleaza , insa nu si la un simplu om pe care il intalnesti in autobuz sau pe strada si brusc ma ult in ochii lui sau ai ei , imi spune o fraza si eu ii spun ca minte... gresit !
O sa ma opresc aici deocamdata, dar daca aveti intrebari, curiozitati, va astept ...

Indiferenta sau falsitate?

Ce este oare mai trist in aceasta viata, indiferenta sau falsitatea... sau putem include in aceeas categorie indiferenta cu falsitatea ? Eu cred ca nu..si mai cred ca amandoua provoaca o emotie negativa puternica daca provin din partea persoanelor de la care nu te astepti. Multe lucruri in aceasta viata ne provoaca emotii negative puternice incat uneori avem senzatia ca am ajuns la captul puterilor...dar oare unde este acest capat? Uneori avem tendinta sa spunem ca acel capat al puterilor este moartea poate e un pic prea dur... sau poate acel capat al puterilor este atunci cand avem tendinta sa spunem "gata, ajunge ! "

Voi cand puteti sa spuneti sau cand spuneti "am ajuns la capatul puterilor"??

Oare...?

iubesc ceea ce imi soptesti...

Iubesc atunci cand taci...

Iubesc fericirea pe care o emani,

Iubesc ceea ce imi reprosezi ,

Iubesc caldura din privirea ta,

Iubesc ceea ce imi daruiesti...

Iubesc in tacere.

De ce ne place masajul?

"Creierul ne evalueaza toate trairile cu ajutorul opioidelor , asa cum procedeaza si cu hrana . Cand ni se intampla ceva bun , el elibereaza endorfine . In cazul intamplarilor neplacute semnalul este dat de dinorfine . In felul acesta evolutia determina fiintele sa faca ceea ce trebuie - si de bunavoie. Mamiferele trebuie sa se ocupe de pui : ptr ca se afla sub influenta opioidelor , mamele indeplinesc cu entuziasm aceasta sarcina . Endorfinele si encefalinele le fac eforturile agreabile , in plus rasplata si placerea au fost dintodeauna mai motivate decat obligatia sau teama de pedeapsa . Tocamai lucrurile necesare pentru perpetuarea speciei sunt mai placute decat orice altceva . Oamenii multumiti au mai putina nevoie de incurajare decat cei nefericiti . Si invers , un masaj poate fi miraculos atunci cand ne simtim singuri sau tristi" Stefan Klein - Formula fericirii (minunatele descoperii ale neuropsihologiei de azi)

Sentimente

Soare fara margini,

Mare infinita…

Du-ma departe…

Du-ma sa fim doar tu si eu…

Lacrima mea transform-o in ploaie,

Furia mea transform-o in vant,

Timiditatea mea transform-o in pamant.

Un gand...

Cand soarele va rasari ,
Va fi zambetul persoanei la care te vei gandii...
Cand o floare vei zarii,
Va fi parfumul persoanei la care cu gandul ai vrea sa ajungi...
Iar cand noaptea se va asterne,
O stea puternic va lumina...
Aceea stea e ingerul...
Care in umbra ta va sta