Îmbrățișează și cu sufletul...vindecă...

E tarziu in noapte... e intuneric si e frig ...  O noapte in care va scriu despre imbratisare, pentru a aduce un strop de caldura in suflet , despre efectele unei imbratisari sincere, deosebite , acel gen de imbratisare pe care adesea o cere sufletul tau.
Ce spun psihologii despre imbratisare si ce spun anumiti scriitori despre imbratisare veti citii in acest articol.
Virginea Satir , psihoterapeut sustine ca avem nevoie de 4 imbratisari pe zi ca sa supravietuim, avem nevoie de 8 imbratisari pe zi ca sa ne mentinem si avem nevoie de 12 imbratisari pe zi ca sa crestem.
Desigur acum o sa va intrebati si ce se intampla cu persoanele care nu primesc nici macar o imbratisare pe zi, e simplu o persoana care nu a simtit imbratisarea , e rece, retrasa, tirista, melancolica, retrasa.
Medicii , psihologii, antripologi au ajuns la concluzia ca , contactele corporale sunt la fel de necesare a fi satisfacute precum foamea, setea, somnul. Cum de altfel studiile realizate pentru dezvoltarea armonioasa a copilului arata ca , lipsa de contacte corporale dauneaza grav sanatatii si dezvoltarii complete a copilului.

Osho spune astfel : "cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit." Aceea punte de legatura dintre mama si copiul , oadata ce el este in afara lumii sale intrautermine, trebuie pastrata prin contact corporal cu mama, pentru ca, copilul sa aiba o dezvoltare armonioasa, sa simta in continuare legatura creasta intre el si mama in perioada intrauterina prin cordonul ombilical.
Din punct de vedere a neuropsihofiziologiei imbratisarile au ca efect alinarea durerii sufletesti ( deseori cand suntem tristi, suparati, deprimati, avem tendinta de a cere la propriu o imbratisare) de ce oare se intampla sa simtim aceasta nevoie?
Raspunsul e urmatorul, in doar zece secunde de imbratisare se produce la nivel fizic o scadere a oxitocinei (hormonul stresului) in creier. Aceasta reactie chimica scade presiunea sangelui, lupta impotriva oboselii, a infectilor si amelioreaza simptomele depresiei usoare.
In concluzie imbratisarea aduce stimulari fiziologice si psihice pozitive , atat la cei care imbratiseaza cat si la cei care primesc o imbratisare, care conduce la cresterea sentimentului de protectie, siguranta, creste increderea in sine si in cei din jur, amelioreaza simptomele unei bolii ( asemenea efectului placebo).

Imbratisarea trebuie primita si daruita atunci cand simtim, e atingerea corpurilor care "comunica" dincolo de aparente.
Osho , a fost intrebat la una din intalnirile sale "De ce este imbratisarea un instrument videcator atat de eficient?", iar raspunsul a fost urmatorul : "Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi. De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea."

Subscriu intru-totul la ce spune Osho si as mai adauga faptul ca , trebuie sa lasam sufletul sa comunice mai des cu ratiunea, pentru ca ratiunea si sufletul aflate in echilibru conduc la starea de bine, de bucurie, de placere. Cere o imbratisare atunci cand ai nevoie, accepta o imbratisare atunci cand iti este oferita. Ofera o imbratisare pur si simplu , fara sa te gandesti la etichete , prejudecati.

“It is said that each time we embrace someone warmly, we gain an extra day of life. So please embrace me now.”― Paulo Coelho

Școala și apariția tulburărilor psihosomatice la copii...

"Îngrijorarea este o stare negativă a minţii care cauzează anxietate, suferinţă şi constrângere. Ea lucrează încet şi insistent până la distrugerea completă a iniţiativei, încrederii în sine şi a facultăţii raţiunii." Herbert Harris

Fiecare început de an școlar întîmpină copiii atât cu emoții pozitive cât și cu emoții negative. 

Dragi părinți, profesori și  educatori încercați să nu uitați că fiecare copil este unic și are la rândul lui nevoi și emoții,  chiar dacă e la începutul grădiniței  sau la polul opus clasa a -IX-a. Fiecare început e încărcat fie pozitiv fie negativ, să fim blânzi, înțelegători și buni unii cu alți e un exercițiu benefic și pentru adulți și pentru copii.
Am intalnit tot mai frecvent copii si tineri care se “plang” de dureri de cap, dureri de burta , stari de ameteala , inaintea unui eveniment mai important pentru ei sau in perioada desfasurari unor evenimente din viata lor care nu le fac mare placere si sunt un factor de stres. Parintii merg cu ei la diverse investigatii medicale si de cele mai multe ori li se spune “stiti analizele nu arata ca ar fi ceva probleme medicale”, atunci indrumati de cele mai multe ori de medicul specialist sau de medicul de familie ajung la un psiholog.

In multe dintre cazuri vorbim despre o reactie  la stres, care se manifesta ca fiind o reactie tranzitorie de severitate tranzitiva , ce se dezvolta la o persoana fara nici o alta tulburare mental aparenta, ca un raspuns la un stres fizic si/sau mental exceptional si care deobicei dispare dupa ore sau zile. Factorul stresant poate sa fie o experienta traumatic coplesitoare  fie experiente traumatice emotionale repetitive.

        Anxietatea si angoasa

      Anxietatea – asociata cu o atitudine de asteptare a unui eveniment ne mai vazut si ne mai intalnit dar trait ca dezagreabil;

      Angoasa – senzatia de rau extrem insotita de manifestari somatice (neurovegetative si/ sau viscerale);

      Teama legata de un obiect, o situatie precisa legata fie de experienta proprie , fie de educatie .

        
      Angoasa si anxietatea la sugar sau la copilul mic de grădiniță 

            Constatarea acestor manifestari depinde foarte mult de capacitatile de observatie si empatie ale adultului respective ale mamei, deoarece in mare parte din timp copilul si/sau sugarul il petrece impreuna cu mama. Fiecare mama cunoaste “registrul” de strigate al copilului ei care exprima furie , placerea leganatului, chemarea , dar si panica , toate acestea facand-o pe mama sa vina repede langa copilul ei.

            Tulburarile somatice sunt frecvente , anorexie, colici , dar in special tulburari de somn si in special dificultatile bebelusului și a copilului mic de a gasi un ritm somn- veghe regulat si satisfacator .

            
Anxietatea cronica sau hiperanxietatea

      Copilul hiperanxios are in peramenta un sentiment vag de teama , ca si cum ceva teribil urmeaza sa se intample . Aceasta manifestare anxioasa se prezinta in mod special prin urmatoarele :neliniste cu privire la viitor sau o sarcina noua pe care o are de indeplinit,   Iritabilitate, furie, refuzuri, capricii, nevoia de a fi aprobat si sustinut in permanenta de un adult pentru a se linisti, temeri privind atitudini trecute (am facut rau ca… sau daca o sa mi se intample ca data trecuta…) ganduri depresive (devalorizare, culpabilitate). 
 Pe acest “fond anxios”, pot aparea episoade acute – atacuri de angoasa, a caror declansare poate sa fie datorata factorilor externi (boala, intrarea la scoala, schimbarea clasei, schimbarea locuintei, tabara de vacant etc) sau factori interni. Comunicarea deschisa si asigurarea copilului de intelegere a factorilor care duc la declansarea acestor stari anxioase este extreme de importanta. In nici un caz atunci cand copilul acuza aceste stari nu trebuie sa il invinovatim  ci trebuie sa incercam sa gasim baza acestori stari .  
Eemplu : Copilul vine de la scoala cateva zile la rand cu dureri de cap si/ sau de burta , eliminam eventualele problem medicale si in acelasi timp incercam sa cautam o posibila cauza a acestor stari si in mediul in care isi petrece cea mai mare parte din timp.

Un inceput de an școlar în care să nu uităm că trebuie să încercăm să fim buni de câte ori se poate și întotdeauna se poate. 🍀♥️

Promisiuni după 30....

Planurile făcute cu prea multă migală și entuziasm pot să fie acelea care, nu se vor împlini sau se vor împlinite pe jumătate . A mai trecut un an din frumoasa mea viață și când spun că e frumoasă cred în ceea ce spun și în ceea ce simt .

Am o dizabilitate care m-a învățat că nimic din ceea ce primim sau avem impresia că ne oferă viața nu poate să fie întâmplator , totul este o lecție, care ia forma datorită propriilor noastre alegeri . 

Am ajuns la un număr frumos în ceea ce privește vârsta mea , da , consider că vârsta e un număr , deoarece vârsta sau o dizabilitate (cazul meu), nu au fost niciodată un impediment .Mi-am făcut câteva promisiuni ieri (6.05.2019) și anume :

1. Promit să îmi amintesc mereu că eu sunt ceea mai importantă ;
2. Promit să nu uit că, pentru ai ajuta pe ceilalți trebuie să fiu eu bine cu mine ;
3. Promit să nu uit că, oamenii nu sunt prefecți și astfel nici așteparile mele nu trebuie sa fie mari;
4. Promit să nu uit că , nu o să pot să ajut pe toti cei pe care as vrea să îi ajut, dar pot să fiu acolo cu o mângâiere și gata să ii ascult dacă au nevoie ;
5. Promit să nu uit că pană la urma sunt om ca ceilalți și trebuie să-mi permit să greșesc și să învăț din greșeli ;
6. Promit să nu uit că, atunci când , nu mai pot mai pot un pic.

Acestea au fost șase promisiuni făcute mie , în conversația pe care,  am avut-o cu interiorul meu, când oficial aveam deja de o zi, 32 de ani.

Sunt un om mic, dar căruia îi place să creadă că a reusit să faca lucuri mari în toti acești ani.

Ar trebui cât se poate de des să încercam să ne ascultăm interiorul și să ne stabilim promisiuni nouă pentru a fi bine noi cu propria persoana.

Am avut o zi încercată atât la interior cât și la exterior , dar o zi în care gandurile pozitive , dorințele pozitive și mesajele oamenilor din jurul meu, m-au făcut încă o dată să îmi intorc gândul spre recunoștință și iubire . Sunt recunoscătoare Divinității și părinților mei pentru tot ceea ce eu reprezint astăzi ca persoană, de asemenea sunt recunoscătoare că pot să spun cu inima împlinită că , de meserie sunt în primul rând OM. Apreciezi, ma hrănesc și mă vindec totodată cu iubirea care este pretutindeni în jurul meu indiferent de momente și circumstanțe .

Vă mulțumesc tuturor ! ☘️♥️🙏

Dizabilitatea nu e o alegere , dar sa fii bun e o alegere... Sindromul Down - 21 Martie

                                   

"Acceptarea unei persoane aşa cum e, fără să încerci s-o schimbi prin încurajări, manipulări sau coerciţie, este o formă superioară de iubire, dar aproape inaccesibilă multora dintre noi."Robin Norwood

21 Martie, marcam ziua Internațională a persoanelor cu Sindrom Down, dincolo de acestă anomalie cromozomiala întâlnesc mereu  sufletele deosebite, gingase, care dăruiesc iubire neconditionat, sufletele care au acel ceva în plus , un cromozom. Însă acest cromozom în plus îi fac pe ei sa fie persoane cu zambete si iubire necondiționată de oferit, dincolo de aparențe.

               In literatura de specialitate întâlnim deseori articole, povești despre copiii cu Sindrom Down, eu astazi  vreau sa îmi opresc privirea, gandurile spre acele persoane care sunt alaturi de persoanele cu Sindrom Down. 

O sa vă scriu din experiența părinților care au în familie un copil cu Sindromul Down și o sa expun cateva randuri din beneficile care survin o dată cu acceptarea iubirii transmisă de acesti copii, adulti cu Down.

În toate epocile copiii cu anomalii erau observaţi de cei din jur, căci aceşti copii au solicitat întotdeauna o atenţie sporită. Societatea nu a putut să nu-şi determine atitudinea faţă de aceste persoane. Pe parcursul secolelor, atitudinea societăţii faţă de aceste persoane cu anomalii  a fost în dependenţa directă de nivelul de dezvoltare al culturii învăţământului, medicinii.

Ian Amos Comenius este primul pedagog care vorbeşte despre necesitatea de a manifesta grijă fata  de acele persoane care au o dizabilitate pentru ai instrui şi educa. 
În cartea sa Didactică Magna” pedagogul scrie: "Cel care de la naştere e lipsit de minte are nevoie cu atât mai mult de ajutor, de instruire şi educaţie. Nu există o minte slabă, care nu ar putea fi cât de cât pe calea învăţăturii."

            În 1959 J. Lejeune, M. Gauthier şi R. Turpin au identificat prima anomalie cromozomială descrisă la om: trizomnia 21. De asemenea în 1938 J. Esquirol, în 1846 E. Seguin au realizat evoluţia clinică şi au precizat evoluţia trizomniei 21. În ţările anglo-saxone această anomalie este cunoscută datorită lucrarilor lui L. Down care, în 1866 a individualizat şi a descris minuţios simptomele specifice.

         În 1959 cercetătorii, francezi descopereau că celule subiectului mongoloid conţineau 47 de cromozomi în loc de 46. Responsabil pentru acest fapt era cromozomul 21, prezent în trei exemplare în loc de două, de unde şi denumirea de trizomnia 21.

      

 Ultimii 15 ani au adus schimbări majore în managementul diagnosticului prenatal, atât pentru Sindromul Down, cât şi pentru alte anomalii, cromozomiale, congenitale, teratogene. Dar, parcă nicăieri acest lucru nu este mai evident ca în cazul trisomiei 21.
 Nivelul cunoaşterii medicale s-a îmbunătăţit remarcabil odată cu asocierea puternică a markerului ecografic de trimestrul 1 numit „translucenţa nucală crescută” cu probabilitatea crescută ca fătul să aibă Sindrom Down. Mii de articole încearcă să spună care este rata de sensibilitate a tuturor screeningurilor: poate 90%, poate 98%? Un singur lucru este clar: nu este 100%. Doar diagnosticul prenatal este cert 100% şi acesta este amniocenteza.

Anunţul anomaliei cromozomiale marchează o ruptură bruscă între ceea ce este copilul în realitate de ceea ce era aşteptat de către părinţi. Totul se petrece ca şi cum copilului i-ar fi pusă o etichetă, făcând ca părinţii să se distanţeze de cel ce înainte era copilul lor, iar acum a devenit purtător de anomalie. Anunţul aduce cu sine o nuanţa de tristeţe a părinţilor asupra “copilului ideal”. Apar tot felul de întrebări privind viitorul persoanei cu sindrom Down: şcolarizare, profesie, viaţă afectivă, viata sociala, familial. 
Contează foarte mult modul în care un diagnostic de trisomie 21 este anunţat cuplului: neutralitatea comunicării (informaţie balansată, cu aspectele pozitive şi negative în egală măsură), tonul şi înţelegerea obstetricianului. Comunicarea trebuie să conţină şi îngrijorare pentru diagnostic, dar şi optimism pentru persoana cu Sindrom Down.

Între un copil cu Sindrom Down şi unul fără acest sindrom există mai multe asemănări decât diferenţe. Lucrurile importante în viaţă sunt aceleaşi atât pentru ei, ca şi pentru restul. Totuşi, un copil cu Sindrom Down are nevoi speciale şi creşterea lui implică o atenţie deosebită asupra stării de sănătate, a programelor de intervenţie timpurie şi a suportului educaţional.

 În acest sens, familia are nevoie de un suport informaţional si emotinal  care să sprijine dezvoltarea cât mai armonioasă a unui copil si mai departe a adultului cu Sindrom Down. Familia joacă un rol deosebit în susţinerea copilului si adultului cu Sindrom Down, în acelaşi timp există o legătură strânsă între familie şi societate, această din urmă chiar şi în ţările cele mai civilizate tinzând spre marginalizarea persoanelor  cu nevoi ceea ce conduce spre o instabilitate emoțională, frustrare, rușine, teamă.
Dar, acestea sunt stări emoționale, sentimente, emoții care pot să survina atât la copilul tipic cat si la copilul atipic . Indiferent de dizabilitatea copilului sau a persoanei adulte fie ca e Down, fie ca e TSA , paralizie cerebrala trebuie sa te gandesti inainte de a te raporta la persoana cu nevoi speciale, că dizabilitatea nu e o alegere. 

Alegerea de a te adresa frumos , de a ți face prieteni in randul persoanelor cu Down sau alte dizabilitati îți aparține si crede-mă că mereu o sa înveți ceva nou si o să descoperi ceva nou despre propria persoana în relația cu o persoana cu dizabilități.

Oferă-i răbdare, încredere, atenție , empatie si iubire unei persoane cu Sindrom Down si vei primi inapoi neconditionat înzecit ceea ce ai oferit.

      

" Vine cu mine prin curte, îşi face ocupaţie, merge la magazin, asta o deranjează că o trimit la magazin cu bilet şi îmi spune că ea nu e proastă .... Eu îi explic: nu îţi dau bilet că eşti proastă, dar doamna nu înţelege ce spui, acum mai acceptă să meargă şi cu bilet...  Face foarte multe lucruri, suntem foarte mulţumiţi de ea." (Mama unui copil cu S. Down)

Dacă gândurile tale s-ar reflecta în vestimentația pe care o porți ... oare cum ar fi?

“Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări. Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare” - Ce ne spunem cand nu ne vorbim”Chris Simion

Nimic nu este la voia întâmplări, am ascultat povești de viață frumoase pe parcursul timpului și formarii mele continue atât pe plan personal cât și profesional. Am încercat atunci când a fost posibil să îmbin utilul cu plăcutul . Am întâlnit copii care îi învațau pe cei mari că trebuie să zâmbească zilnic .
Uităm să zâmbim , uităm că viața aceasta nu înseamnă doar fuga după cumpărături , plăți sau întâlniri obligatorii . E adevărat jobul este necesar de cele mai multe ori să creionăm un zâmbet chiar și pe chipul unui copil , însă asta nu înseamnă că trebuie să uitam că viața fiecăruia dintre noi înseamnă și sănătate emoțională .

 Totul este o legatură strânsă între ceea ce facem la exterior și ceea ce avem în interior .
Să învățăm să citim omul dincolo de aparențe , avem nevoie de deschidere și acceptarea propriei persoane . Vrem să îi acceptăm pe ceilalți , ne dorin ca ceilalți să zâmbească și să fie fericiti în preajma noastră, dar noi atunci când suntem singuri cu noi înșine uităm să zâmbim și să fim fericiți cu propria persoană.
Nu trebuie să fim perfecți, avem dreptul să avem slăbiciuni , să avem zile mai puțin bune , să suferim așa cum avem dreptul și trebuie să ne acceptam slăbiciunile , să ne înțelegem fricile , să acceptam că există zile colorate și zile mai puțin colorate.
 Acceptarea de sine îți face viața mai frumoasă, acceptarea de sine te ajută să îți înțelegi anxietățile , iar odată înțelese și acceptate și tu o să simți diferențele în viața ta.
Dar, desigur dacă observi că stările mai puțin bune și anxietățile cresc și nu poți să le controlezi, dar ai voință, un psiholog poate să îți ofere suportul emoțional , obiectivitatea de a vedea situațiile care îți dezvoltă aceste stări. Împreună o să găsiți soluțiile care sunt la tine , dar nu reusesti să le vezi acum.
În interiorul tău sunt și părți frumoase , oferă-ți șansa de a te accepta și a te iubii cu tot ceea ce reprezinți tu ca om .
“Ești minunat așa “imperfect” cum obișnuiești să te vezi !”

Tu femeie... si când nu mai poți mai poți un pic ...

"Fiecare clipa de cautare este o clipa de regasire."Alchimistul- Paulo Coelho

Femeia este apusul si rasaritul in acelasi timp , depinde numai din ce perspectiva privesti si cat de multa intelegere, atentie si iubire ii acorzi.

Femeia nu e fiinta rationala si intransigenta, femeia este bunatatea si echilibrul de care ai nevoie in viata ta, dar pe care o sa inveti sa le apreciezi la adevarata intensitate si importanta atunci cand se vor pierde.

Femeia nu inseamna o persoana caruia trebuie sa îi faci toate capricile pentru ati oferi un zambet, ea ofera zambetul si imbratisarea ei fara sa astepte ceva in schimb. 

Ea chiar exista asa cum am descris-o eu in aceste randuri, tot ce trebuie sa faci e sa inveti sa o asculti si cand spun sa o inveti sa o asculti , ma refer la ai arata ca o iubesti nu doar in zilele de 1-8 Martie ci in fiecare zi, pentru ca fiecare zi aduce un suflu nou relatiei dintre tine si ea , daca iti doresti cu adevarat.

Iubirea , admirația și gândul pozitiv poți să le îndrepti către persoana iubita sau către persoana căruia îi spui mama și care ți-a creat acest Univers , in fiecare zi pentru că, nici o zi nu e la fel ca alta . 

Fiecare dimineață își are farmecul ei aparte magic , în care vechi universuri sunt distruse și se creează noi stele.

Un om , o femeie poate aduna durere dincolo de ceea ce o sa exprime la exterior , dar pentru că ea este puternica merge înainte chiar și atunci când nu mai poate . O femeie o sa poată întotdeauna pentru că știe că și atunci când nu mai poți , mai poți un pic .

Credeti ca o un om, o femei poate să uite durerea pierderii ? Nu, dar se poate bucura atunci când înfăptuiește ceva sau când cineva e bucuros , lăsând la o parte durerea proprie .

O femeie poate să fie empatică chiar și cu persoana care a rănit-o cel mai mult pe parcursul timpului , daca aceea persoana se află acum într-un impas ... oare cum și de ce e capabilă de empatie , chiar și în aceste momente ... Răspunsul e simplu , femeia poate să fie în același timp o fință rationala , dar si o fiinta care iubeste dincolo de durerea proprie.

Iubește femeia dincolo de aparențe și o să descoperi că o pereche de pantofi nu o pot bucura mai mult decât i-ar aduce bucurie un moment de atenție , o clipa de înțelegere din partea ta ... un telefon scurt în timpul zilei în care să o intrebi “cum te simți ...?”. O îmbrățișare uneori e tot ce are nevoie , trebuie doar să vrei să simți și să asculti .

E atât de simplu ... daca ai asculta-o ai înțelege femeia .

Restul sunt doar glume, clișee... nu trebuie să o pierzi pentru a înțelege că savoarea persoanelor recuperate, care reintra in viata ta este mierea cea mai dulce pe care o puteai gusta.

“Dacă cunoști iubirea cu adevărat, cunoști și sufletul lumii, care e făcut din iubire.”

Relatiile sociale si copilul cu TSA

Relatiile sociale sunt importante pentru toti oamenii , dar marea majoritate a persoanelor diagnosticate cu TSA prezinta dificultati majore in a stabili si a dezvolta relatii sociale. 

 Dezvoltarea unor relatii sociale presupune dobandirea unor abilitati sociale , cunoasterea unor reguli nescrise pe care persoanele tipice le preiau din comportamenul observat la alte persoane sau pur si simplu reprezinta un reflex. 

Insa , la copiii si persoanele cu TSA firescul sa zic asa, se invata si el, totul la ei e un comportament care trebuie invatat.

Din acest motiv nu trebuie sa ii grabim in a mastera , automatiza sau in a generaliza ceva. Fiecare persoana, copil are un mod propriu de achizitii si deprinderi a unor abilitati, insa cu toate acestea regasim si repere dupa care ne putem ghida sau ajuta un copil cu TSA in dezvoltarea relatiilor sociale.

Antrenamentul abilitatilor sociale – povestile sociale reprezinta o metoda prin care putem veni in sprijinul copiilor cu TSA , astfel incat ei sa fie pregatiti sa faca fata unei situatii sociale . Daca de exemplu ei trebuie sa participe la un eveniment vom prezenta acel eveniment cu ajutorul unei povesti sociale, fie ca folosim cartonase de strategie cu imagini , fie ca folosim jocul de rol, atunci cand vorbim de adultii cu TSA.

Povestile sociale , au deobicei propozitii descriptive despre contexte , personaje , emotiile si gandurile lor, astfel ca ii orienteaza catre comportamente si reactii adecvate.

Povestile sociale si conversatiile din benzile desenate pot sa fie adaptate la multe contexte si situatii care urmeaza sa fie experimentate de copii cu TSA.

O alta modalitate prin care putem consolida si dezvolta totodata relatiile sociale atunci cand ne referim la persoanele cu TSA , o reprezinta grupurile de dezvoltare personala, in mod special atunci cand este vorba despre un adolescent inalt functional, dar cu dificultati in aria relatiilor sociale. Un grup de dezvoltare persoanala cu adolescenti tipici, care pot sa fie exemple de „Asa Da” si „Asa Nu” din punct de vedere social, dar si din punct de vedere a gestionarii proprilor emotii din punct de vedere social.

Indiferent ca suntem tipici sau atipici atunci cand ne dorim sa construim, sa dezvoltam sau sa consolidam relatiile sociale, sa nu uitam de cateva incrediente cheie: intelegere, respect, claritate, iubire si acceptare.

Socializarea incepe din primii an de viata, de aceea atunci cand observati la copilul dumneavoastra aspecte care nu sunt tocmai cum ar trebui sa fie la o anumita etapa de varsta din punct de vedere al socializarii , nu evitati in a consulta si un specialist .

Socializarea  1-2 Ani

1.Imită adultul în diverse activități(aranjează îmbrăcămintea , întinde așternutul , manevrează vesela).

2.Se joacă cu alt copil fiecare făcând activități diferite.

3. Participă la jocuri cu un alt copil timp de 2-5 minute.

4. Acceptă absența părinților prin continuarea activității, exprimându-și eventual supărarea pentru moment.

5. Explorează activ mediul înconjurător .

6. Participă la jocuri de manipulare (trage sfoara, prinde cu ambele mâini o jucărie , o rotește ), împreună cu alte persoane.

7. Îmbrățișează și duce în brațe o jucărie de pluș.

8. Repetă acțiuni care produc zâmbete și atrag atenția.

9. Aduce cărți adultului pentru a-i “citi” sau să le “citească” împreună.

10. Trage o altă persoană pentru ai arăta o serie de acțiuni sau obiecte.

11. Își trage mâinile sau spune “nu-nu” când se afla în apropriere ce îi amintesc interdicția.

12. Așteaptă să fie schimbat, alimentat când este plasat în scaunul înalt sau pe masa de schimbat.

13. Se joacă cu alți 2-3 copii.

14. Își împarte jucăriile sau mancarea cu un alt copil atunci când i se cere .

15. Saluta pe copiii de vârsta sa și persoanele familiare când i se aduce aminte .

16. Îndeplinește ceea ce îi cer părinții 50% din timp. (Sursa : Test Portage)