Zeul a creat visele pentru a le
arăta oamenilor calea atunci cînd nu pot să-şi întrevadă viitorul.”Papirus Insinger.
Nitzsche
spunea ca "omul rationeaza astazi in vis precum rationa omenirea in stare
de veghe acum mai multe mii de ani . Visul ne duce inapoi catre stadiile
indepartate ale civilizatiei, si ne ofera un mijloc
pentru a le intelege mai bine"
In decursul timpului s-au realizat extreme de
multe studii in ceea ce priveste visul, asa cum ne-au aratat psihanalisti, cu
precadere parintele psihanalizei Sigmund
Freud, visul a debutat in timpuri imemoriale la hotarul dintre arta si superstite.
Acceptarea viselor in stiinta s-a produs tarziu si cu maxima circumspectie ,
caci trena obscuranista de care se acopaneau indeamna omul de stiinta la
sobritate , reticenta si mai ales la o doza substantiala de obiectivism.
La sfarsitul
secolului al XIX-lea , visele sunt aceeptate pe tarm experimental, datorita
unor stradanii fructoase , printre care se numera si efortul cercetatorului de
origine romana, N. Vaschide.
Revenind la
intrebarea noastra “de ce visam…?” ei, bine , visele sunt produsul
inconstientului nostru, parctic visam ceva e s-a intamplat in realitate, doar
ca datorita celor trei instante constient, inconstient si subconstinet nu
reusim intodeauna sau nu dorim intodeauna sa asociem visul cu ceva din
prezentul sau trecutul nostru.
Visele sunt produse de inconştient, care este mereu conectat la realitate,
chiar şi în timpul dormirii. Fiind reprezentat de imagini, el crează visele tot prin intermediul lor, iar
schimbările verbale (de care răspunde conştientul), apar secundare şi destul de
sărace.
Imaginile apărute reprezintă conţinuturile
dorinţelor şi temerile, traumatismele
refulate (experienţa pesonală, după Freud) plus simbolurile şi arhetipurile din istoria umanităţii
(reprezentări ale inconştientului colectiv, după Jung). În cazul insomniilor, persoana se ciocneşte cu refuzul inconştient al conştiinţei de
a-l abandona: fie pentru că persoana se simte ameninţată de lumea exterioară,
fie, mai frecvant, penru că îi este frică de propriul univers interior.
Astfel, partea conştientă a psihicului luptă împotriva detaşării şi
abandonului, indispensabile adormirii.
Daca e sa vorbesc
din punct de vedere al visului ca element patologic , vis care ia forma
unui cosmar atunci pot sa spun ca visul arata ce se intampla la nivel psihologic
oferindu-i evenimentului aparut diverse
forme simbolice de la cele mai simple pana la cele mai complexe si complicate (
ca exemplu soneria telefonului din realitate in vis poate sa primeasca forma
sunetului de ambulanta , care la randul lui in vis poate sa apara datorita unui
accident suferit de persoana care traieste visul). Visul poate sa fie invazia
situatiei traumatice si teoretic ar trebui sa fie inceputul perlaborarii (
prelucarii) eventimentului traumatic care apare sub forma de vis. Cosmarul si visul
nu vindeca ci iti / ne arata care ar putea sa fie posibilele conexiuni in
demersul perlaborarii.
In lucrarea sa, „Interpretarea viselor”, Freud prezintă pentru
prima dată importanţa studierii activităţii onirice ( a visului), care permite
înţelegerea globală a fiinţei umane. Freud vorbeste despre faptul ca visul este
ocrotitorul somnului. Dormind, noi permitem corpului să se relaxeze şi
sistemului conştient să se odihnească, fiind
induse de poziţia orizontală şi de imobilitatea corpului. Astfel se sitează
procesele de reflecţie şi de
raţionalizare, şi diminuarea aproape totală a pecepţiilor exterioare. Totuşi un
stimul prea violent sau o excitare endogenă prea puternică ne poate trezi,
fenomen ce dovedeşte că sistemul conştient nu este total absent sau adormit.(exemplu:
dacă am mîncat foarte condimentat
seara, putem visa că ne potolim setea la
un izvor, cu apă proaspătă.) Percepem de fapt senzaţia de sete, care ne
ameninţă somnul, şi atunci visul se ocupă de respectiva nevoie şi o alină în
mod halucinatoriu. Astfel, putem
continua să dormim. În schimb, dacă
senzaţia este prea puternică sau
persistă prea mult, visul nu o va putea compensa, iar iluzia fictivă a dorinţei
nu vor fi de-ajuns. Deci, ne trezim şi
ne ducem să bem apă.
Cum se construieşte un vis???
Elementele inconştiente ameninţătoare, deranjante şi dureroase, adesea
rezultînd din refulare, nu pot să
reapară brutal la nivelul conştiinţei, cu riscul de
a distruge persoana sa, sau de a-i ameninţa liniştea interioară. De
aceia, încă de la trezire
conştientul îşi reia activitatea şi începe să şteargă toate ameninţările deranjante sau compromiţătoare,
provocîndu-ne senzaţia că nu ţinem
minte nimic din vis. În plus, cenzura
continuă să vegheze chiar şi atunci cînd dormim, astfel continuînd să se opună fără întrerupere conştientizării conţinuturilor
refulate.
De ce visul dispare in momentul in care
este povestit ?
Visul dispare, se diluiază pe măsură ce încercăm să ni-l reamintim. De aceia, el
tebuie redat în scris sau măcar povestit cu voce tare. Greutatea: din cauza absurdităţii sale el se dovedeşte adesea
imposibil de povestit. Dificultatea este datorată formei viselor, construite
din imagini, sentimente şi emoţii, adică din elemente a căror verbalizare şi
raţionalizare este dificilă.
In concluzie ar trebui sa oferim o importanta un pic mai mare viselor
din timpul noptii, ele pot sa ne conduca spre raspunsuri pe
care le cautam de mult, spre traume in a caror vindecare nu mai credeam, spre o
cunoastere interioara benefica.
"Inchide ochiul trupului ca sa vezi mai intai
tabloul cu ochii mintii . Apoi , fa sa ajunga la lumina zilei ceea ce ai vazut
in bezna"- Albert Beguin
