DELICVENTA JUVENILA II

      « Profil psihologic » al delicventului juvenil :

ü      Inclinatia catre agresivitate fie latenta , fie manifesta ce este bazata pe un fond de ostilitate , de negare a valorilor socialmente acceptate (munca de exemplu)

ü      Instabilitatea emotionala generata de carente educationale si in ultima instanta de fragilitatea eului ;

ü      Inadaptarea sociala provenita dein exacerbarea sentimenului de insecuritate, pe care minorul cauta sa-l suprime prin schimbarea frecventa a domiciliului, vagabondaj ori prin evitarea formelor de viata si munca ;

ü      Duplicitatea conduitei manifestata in discordanta dintre doua planuri : unul cel al comportamentului tainic , intim in care se pregateste infractiunea si celalalt, nivelul comportamental de relatie cu societatea prin care isi tradeaza de cele mai multe ori infractiunea ;

ü      Dezechilibrul existential exprimat prin patimi, vicii, perversiuni etc.

Factori implicati in determinarea comportamentului infractional la minori

Factorii implicati in determinarea deviantei comportamentale a minorilor pot fi sistematizati in doua categorii :

ü      Factori individuali de personalitate

ü      Factori externi sociali.

     Din prima categorie fac parte particularitatile si strucura somato-fiziologica si neuro-psihica , structura psihologica particulara a minorului , posibilitatile intelectuale , particularitatile afectiv-temperamentale.

     In a doua categorie se include factorii de ordin familial , socio- afectivi si educationali, socio-culturali, economici.

    Mitrofan si colab., 1992 spuneau ca devienta rezulta din « intalnirea » specifica a diferitilor factori pentru fiecare caz in parte. De asemenea studii efectuate de Dragomirescu , 1980 au stabilit ca factori implicati in aparitia deviantei comportamentale au urmatoarea pondere : 31,20% , cei de ordin individual , de personalitate 25% , cei de ordin extern, sociali si 43,8% combinatii care sublineaza caracterul de concurare si potentare reciproca a conditiilor care duc la decompensarea pe fondul evident al inadaptarii.

Sotii Sheldon si Eleonor Gluck , studiind cu ajutorul unei echipe interdisciplinare un lot de 500 de minori delicventi si un lot de 500 de nedelicvenyi (lot martor), care erau corespunzatori ca varsta , sex, statut socio-economic , aparenta etnica etc. au observat ca delicventii se deosebesc de nedelicventi prin urmaroarele trasaturi mai importante :

•     Din punct de vedere fizic, delicventi sunt cu precadere de constitutie mezomorfica (sunt solizi, au forta musculara mare, etc.) ;

•     Ca temeperament sunt energici , impulsivi, extraverti agresivi, distructivi (adesea sadici) ;

•     Au atitudini ostile, sfidatoare sunt plini de resentimente , de suspiciuni  sunt incapatatnati , dornici sa se afirme in grup , cu spirit de aventura neconventionali, nesupusi autoritatiilor ;

•     Din punct de vedere psihologic , tiind spre exprimari direct socio-culturale , provin in proportie mult mai mare decat cei din grupul de control , din familii neintelegatoare, neafective , instabile, lipsite de tinuta morala  etc.

J.S. Peters (1957) arata ca in urma efectuarii unor cercetarii empirice , ca nevarstnicii si tinerii care au venit in conflict cu normele legal-morale prezinta drept caracateristici distincte :atitunci nefavorabile fata de legi si fata de munca ; atitudini necorespunzatoare fata de ei insisi , fata de parinti si fata de alte prsoane. « Delicventuleste un individ care aparent are un surplus de experiente neplacute si care simte ca traieste intr-o lume disconforta amenintatoare . Sentimentul lui de autoaprecire pare sa fie subminat de aceea el nu pirede nimic daca este criticat sau chiar incarcerat. Neavand un statut de aparat , teama de a-l pierde nu-l motiveaza sa faca eforturi pentru a se conforma normelor sociale. Mai mult inca fie ca a avut prea multe contacte neplacute cu alti oameni , fie ca pe toti ii considera asemanatori – el nu ii precizeaza pe alti si din aceasta cauza nici nu pune prea mult pret pe opininea lor. Acest set de atitudini face sa fie extrem de dificila stabilirea de contacte cu el in vederea incercarii de al reeduca. »

    Influentele educative, reeducative si recuperative trebuie sa patrunda adanc in substructurile de personalitate ale minorului delicvent , depasindu-se aspectul pur formal prin utilizarea activa si adecvata a unor metode si procese eficente terapeutic-suportiv si constructiv comepensatorii.