Suflete speciale...

Persoanele cu dizabilitati, persoane speciale, suflete deosebite"... cred ca  auzim acest lucru din partea persoanelor care nu au nici o dizabilitate fizica sau psihica la fiecare pas,  dar oare e nevoie sa fii o persoana cu dizabilitati pentru a fii o persoana speciala , un suflet special?!
Probabil va intrebati de ce am ales sa scriu despre persoanele cu dizabilitati... raspunsul este unul cat se poate de simplu... se scriu despre aceste persoane multe lucruri prin ziare ,, platforme online, site-uri de socializare, dar putine din aceste lucruri sunt percepute asa cum ar trebui . Trebuie  sa vedem persoana si nu dizabilitatea, bunatatea pe care o emana si nu sa le aratam mila noastra, nu au nevoie de mila, au nevoie sa vedem dincolo de aparente.
Avem tendinta sa   spunem "sunt niste persoane deosebite, dar... "  Mereu  trebuie din nefericire sa apara  un dar...  continuam ... si spuneam "pacat ca sunt in situatia aceasta, uite la el/ ea cat de frumos/frumoasa este..." 
Cam aceste lucruri le auzim din partea unei persoane care nu are o dizabilitate( nu vreau sa generalizez, dar in cele mai multe cazuri asta se intampla).
Am sa va povestesc putin din experienta mea cu persoanele cu dizabilitati. Am facut voluntariat la un ONG pentru persoane cu dizabilitati psihice si fizice , e un ONG pentru integrarea persoanelor in societate (cu dizabilitati psihice si fizice ), insa si persoanele care aveau dizabilitati de gradul unu sau doi , puteau sa beneficieze de tot ceea ce detine acest ONG.
Timp de  cateva luni am lucrat la acest ONG impreuna cu un grup de adulti care mi-au demostrat inca o data ca si ei sunt oameni ca noi toti, eu stiam lucrul acesta si sunt constienta de el mereu, dar cred ca nu toti suntem pregatiti sa recunoastem si sa acceptam ca si ei fac parte din aceasi societate in  care noi zi de zi ne straduim sa ne integram, sa fim acceptati, iubiti ...  acelasi lucru si-l doresc si persoanele cu dizabilitati. 
E adevarat au anumite nevoi speciale, dar merita aceeasi dragoste, bunavointa , intelegere si rabdare, acceptare din partea noastra ca si ceilalti din jurul nostru.
In fiecare dimineata cand ajungam la centru o fata din grup ma primea cu o imbratisare si imi spunea in felul urmator: "Ce frumoasa esti astazi..." e doar unul din exemple.  Ea ne deemostreaza inca o data ca si ei au sentimente ca si noi... simt , zambesc, rad, se joaca, se plimba ca noi toti, poate uneori ei traiesc lucrurile si le apreciaza la o intensitate mult mai mare decat noi ceilalti si stiu sa aprecieze mult mai mult decat o facem noi ceilalti carora ne place sa credem ca facem parte din ceea ce se numeste normalitate.
Pentru ei un "bravo!"pentru un desen pe care l-au facut bine sau un "multumesc" inseamna mult... se simt apreciati si iubiti.
Nu as putea sa va povestesc in cuvinte  ce simti atunci cand cineva a facut un progres si ai avut si tu o mica contributie la acel progres.
Doar atat va mai spun... nu ar trebui sa refuzati daca vreo data vi se va propune sa faceti voluntariat la asemenea ONG-uri... puteti descoperi la voi lucruri pe care nu le-ati observat in viata voastra , pentru ca pur si simplu sunteti prea ocupat/a sa observati unele lucru mici , care uneori poti fi exrem de mari.
Eu pot sa spun deschis cu zambetul pe chip :sunt o persoana cu o anumita dizabilitate, dar nu m-a oprit sa fac ceea ce imi doresc si anume sa fiu un om care ajuta oameni, un psiholog, un om al sufletului.

Pe de alta parte cu totii suntem speciali, fie ca avem sau nu un handicap (o dizabilitate).
Am facut voluntariat si  la un centru de zi , aici lucruile erau putin altfel fata de ONG. Aici am intalnit copii mici de la varsta de 7 ani pana la 14-15 ani,  nu erau adulti  si nu aveau o problema psihica sau fizica. Era un centru care incearca sa previna spepararea copiilor de familie.
 Copii deosebiti, unii dintre ei cu rezultate scolare foarte bune, cu asiprati ridicate , vointa si dorinta de a merge mai departe. Nesansa lor, daca ii pot spune asa  este ca, provin din familii defavorizate din punct de vedere social, dar nu inseamna ca nu au si ei dreptul la o viata mai buna.
Prin prezenta mea acolo,  am incercat sa ii ajuta sa isi recapete increderea in ei, sa isi imbunatatieasca anumite deprinderi pe care le au, sa le ofer sprijin din punct de vedere emotional, moral. V-am spus putin din ceea ce am facut  eu acolo si din ceea ce se intampla acolo.

E un centru cu oameni minunati, care zi de zi incearca sa le faca viata mai frumoasa si mai usoara acelor copii.

In prezent lucrez ca psiholog la un cabinet individual de psihologie din Medias, aveti in descrierea blogului cam tot ceea ce fac acum la cabinet. 
Sunt bucuroasa sa va spun ca lucrez in continuare cu copii, asa cum mi-am inceput drumul in descoperirea , dezvoltarea si aprofundarea  minunatei stiinte numita psihologie.

Un zambet , un gand frumos spus la momentul potrivit poate sa aduca schimbarea in viata ta , dar si a persoanei cu o anumita dizabilitate. Incearca sa nu uiti viata e plina de lucruri, care ai impresia ca nu te vor atinge niciodata pe tine. Cu o dizabilitate poti sa te nasti, dar o poti si dobandi, asa ca ai grija de tine si de sufletele dragi de langa tine. 
Nu suntem noi care facem alegerile in acest caz, tot ce putem si trebuie sa facem e sa continuam sa zambim, viata e o artista fara teama , isi continua drumul, chiar daca tu vrei sa te impotrivesti.