Tulburarea disociala a personalitatii

   Intr-o zi mohorata de august, sfarsit de august inceput de septembire, cand picurii de ploaie imi bat la fereastra mi-am zis ca se potriveste aceasta vreme cu ceea ce aveam de gand sa va prezint astazi,  si anume tulburarea disociala a personalitatii. Daca stam sa privim oamenii din jurul nostru cu siguranta am intalnit si ati intalnit cazuri de  astfel de persoane , care sa sufere de acest tip de tulburare de personalitate.

Conform supselor lui J.G. Guderson Katharine tulburarea de tip disocial este definita printr-un pattern pervaziv de indiferenta, desconsiderare sau (chiar) violare a depturilor celoralati .
In ceea ce priveste debutul acestei tulburarii de personalitate  apare inaintea varstei de 15 ani , iar la fete primele trasaturi sunt schitate inaintea pubertatii. Totusi datorita caracterului procesual al formarii personalitatii diagnosticul poate avea certitudinea numai dupa cristalizarea (formarea) acestui proces, adica la varsta adulta tanara.

Probabil de aceea intalnim precizandu-se in DSM IV, ca diagnosticul de tulburare disociala nu poate fi pus inaintea varstei de 18 ani.


 Trasaturi psihologice 

• Sfidarea si violarea normelor, regulilor si obligatilor sociale;
• Conduita insensibila , aroganta, dispretuitoare, la drepturile, sentimentele si suferintele celorlalti;
• Lipsa de regret de remuscare sau a sentimentelor de culpabilitate referitoare la actele sale responsabile sau condamnabile;
• Disponsibilitatea de continua reiterarea actelor sale indezirabile;
• Ignorarea ecpectantelor nagative si a consecintelor;
• Incapacitatea de a invata din experientele negative;
• Incapacitatea de a mentine relatii autentice si durbaile desi le poate initia cu usurinta.

  Se considera ca evolutia tulburarii disociale este continua urmand o linie ascendenta care atinge un maximum in adolescenta tarzie. Ulterior se poate inregistra o reducere a manifestarilor pe masura avansarii in varsta .

Conform altor observatii avansarea in varsta poate aduce remisiunea , desi este posibil ca reducerea elanului vital prin imbatranire se puna in surdina manifestarile disociale.

Ca si in celelate tipuri de tulburari de personalitate sau oricare alte situatii dificile care tin de partea de psihopatologie sau psihologie, intalnim si aici abordarea acestei tulburarii din punct de vedere psihoterapeutic.

Un aspect important de mentionat aici ar fi ca tratamentul de electie in cazul tulburarii disociala apersonalitatii este psihoterapia care aici va trebui sa tina seama de anumite reguli , care de altfel se regaesc si in celelalte problematici.

Stabilirea unei alinte terapeutice se impune aici in mai mare masura decat in cazul altor conditii;

Un obiectiv initial primordial al psihoterapeutului este acela al constientizarii refuzului pacientului de a stabili relatii umane oneste.

Tulburarea emotional- instabila a personalitatii

"Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont."- Konrad Adenouer

 Nu scriu intamplator acest articol, in ultimul timp am intalnite persoane tinere in mod special care prezinta simptome ale acestei tulburari de personalitate.

Tulburare de personalitate instabil- emotionala- in definitia tulburarii de personalitate instabil- emotionala sunt implicate trasaturile cardinale ale acesteia si anume " instabilitate afectiva, tendinta marcata de a actiona impulsiv, fara luarea in considerare a consecintelor " (ICD-X).

Tulburarea de personalitate instabil- emotionala este sinonima cu psihopatia impulsiva si include si psihopatia exploziva ca si personalitatea agresiva.

Trasaturi psihologice si psihopatologice

Tabloul clinic al acestei tulburari : manifestari impulsive nondeliberative , explozii comportamentale, cu manifestari clasice care uneori pot avea si implicatii medico- juridice, minimalizarea sau ignorarea de catre persoana in cauza a consecintelor nagative ce apar in urma actelor si manifestarilor impulsive; aprecierea retrospectiva , realista si critica , deseori urmata de scuze si regrete. De asemnea  se mai intalneste si instabilitate si versalitate dispozitionala , independente de conditile in care se afla persoana in cauza.

In functie de aspectul clinic si trasaturile psihopatologice a  acestei tulburari ale personalitatii instabil- emotionala  s-au descris doua forme clinice si anume : 

• Tulburarea de personalitate instabil- emotionala de tip impulsiv
• Tulburarea de personalitate instabil- emotionala de tip borderline (vezi articolul cu tulburare de personalitate borderline)

Ca si in cazul altor tulburari de personalitate evolutia este constanta si relativ continua pe parcursul vietii adulte , inregsistrand o oarecare aplatizare odata cu inaintarea in varsta. In evolutia acestei tulburaru o influenta semnificativa o exercita situatile psihostresante si mai ales frustrante care determina o exacerbare a manifestarilor clinice  sau decompensari de tipul  depresiv- anxioase, care impun un tratament specific si psihoterapie.

Psihoterapia  constituie abordarea terapeutica majora pentru tulburarea de personalitate emotional-instabila , dintre numeroasele metode se poate parcurge la psihoterapia cognitiva, psihoterapia individuala in psihodrama calsica sau psihoterapia suportiva