Să fim oameni...în fiecare zi!

Să fim oamenii care primesc si dăruiesc iubire și atentie, să fim oamenii care îi acceptă pe cei lângă care își petrec timpul și își împart spațiul de la școala, spațiul de joacă, spațiul de la muncă, să fim oameni. 

Acesta a fost gândul meu când m-am trezit astăzi de dimineață și acest gând m-a însoțit pe tot parcursul zilei de 3 Decembrie- Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități.

Sa fim oameni uneori din exterior pare a fi ceva simplu pentru că în definitiv asta și suntem oameni, doar că eu aici vorbesc despre tot ceea ce înseamnă cu adevărat să fim oameni, mă gandesc la a răspunde la salut, a lăsa spatiul liber de parcare al unei persoane cu dizabilități, ai acorda prioritate nu doar atunci când ești ”obligat” prin lege ci oricând te întalnești cu o persoană cu dizabilități și exemplele pot continua.

Povestea mea, dacă mi-ați m-ai citit blogul probabil ați reușit să o deslușiți :  astăzi în fața laptopului vă scriu în calitate persoanei cu dizabilități care a reușit să depășească ”eticheta” pusă de societate unei persoane cu dizabilități. Pe parcursul formarii mele profesionale ca psiholog si psihoterapeut am întalnit oameni care au cuprins toată paleta de tipuri/genuri de oameni.  Acest aspect m-a ajutat astăzi să fiu unde sunt în prezent. De asemenea m-a determinat să îmi doresc să mă formez și să mă dezvolt în continuare atat ca om cât și ca profesionist.

Au trecut 12 ani de când sunt psiholog- psihoterapeut cu o dizabilitate, timp în care am întalnit oameni care au crezut în dorințele mele, în capacitățile mele, în proiectele mele, am întalnit acei oameni care au reușit să privească dincolo de dizabilitatea mea.  În acești 12 ani am încercat mereu să amintesc prin munca mea cu copiii cu dizabilități, prin proiectele pe care le-am desfășurat , prin seminarii pentru specialiști și părinți faptul că: o persoană cu nevoi speciale este în primul rând un om dincolo de orice dizabilitate.

 Omul care își dorește să fie acceptat, apreciat, înțeles, inclus în proiecte și în grup.  Oricât de puține lucruri pare că ar putea să facă o persoană cu dizabilități niciodată să nu o subestimați. Dincolo de dizabilitatea fizică sau psihică a unei persoane există o personă care are același dorințe,  aceași determinare, voință și aceleaș așteptări ca și tine care nu ai o dizabilitate.

Vorbim foarte mult în această zi despre incluziune, acceptare și toleranță, însă din păcate de cele mai multe ori aici se și opresc toate lucrurile la” a vorbi”.  Am scris ”de cele mai multe ori” pentru că mai sunt situații în care am fost plăcut surprinsă să constat că se fac pași mici  dar siguri în ceea ce privește acceptarea, incluziunea persoanelor cu nevoi speciale.

”Fii recunoscător persoanelor dificile din viața ta învață de la ele: ți-au arătat exact persoana care nu vrei să devii.”Oprah Winfrey

Cu drag,

Psih. Alexandra Rusu-Ababi

💖

                   

                                                             

Uităm să fim fericiți atunci când uităm de noi !

                                                                                   

                                                                     

   "Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări. 

Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare”Chris Simion

Întâlnim oameni zilnic, învățăm zilnic și îi iubim pe ceilalti zilnic . 

Acestea ar trebui să fie gândurile noastre în fiecare dimineață la fiecare pas pe care îl facem in ceea ce numim viață. Dar de cele mai multe ori, uităm că oamenii care vin în viața noastră sunt un pas al nostru spre cunoaștere, acceptare și picatura de voință fără de care nu am putea să creionam nimic din ceea ce ne dorim la nivel cognitiv si emotional.

 Experiențele zilnice ar trebui să ne formeze, să ne modeleze pentru ca zilnic să reușim să fim ceea mai bună variantă a noastră din momentul prezent.

Avem zile bune și mai putin bune în aceste zile ceea ce avem nevoie cel mai mult sunt voința, credința și curajul de a accepta situațiile, oamenii si etapele pe care trebuie să le trăim pentru a continua să ne dezvoltăm. Uneori o să reușim alteori nu, dar important este să continuam să progresăm, să continuam să vedem dincolo de aparențe. 

Tindem cu gândul mereu spre mai bine, însă de la gând la faptă uneori sunt pași giganți pe care de cele mai multe ori ne este teama sa îi facem. Uitam că totul este o lecție,  uitam că noi suntem învățăcei pe tot parcursul prezenței noastre pe Pamant. 

Trebuie sa învatam să  menținem momentele de fericire prezente. Sunt câteva aspecte în viată pe care ar fi bine sa ni le setăm cu "TREBUIE" pentru a le finaliza atunci când ne propunem ceva. Printre acestea voi enumeara acelea pe care eu le simt pentru mine a fi necesare:

1. Trebuie să mă iubesc pe mine întâi pentru ai putea iubii mai apoi pe cei de langa mine.
2. Trebuie să mă văd eu frumoasă pentru a vedea frumusețea din jurul meu.
3. Trebuie să trăiesc căutând mereu ceva frumos în ceea ce numesc viata.
4. Trebuie să accept ca oamenii sunt buni, dar si egoiști.
5. Trebuie să învăț că uneori este indicat sa știu să spun "NU".
6. Trebuie să mă iubesc cu tot ceea ce reprezint pentru a deveni ceea mai bună varianta a mea.
7. Trebuie să învăț că eu nu sunt într-o permanentă competiție cu mine însămi, am nevoie și de pauze.
8. Trebuie să învăț că iubirea de sine si iubirea față de celălalt poate să "vindece".

Viața nu este perfectă, nici nu trebuie sa fie perfectă, trebuie doar să îți dai tu voie să fie așa cum ai nevoie să fie, sa o modelezi cum simti tu și nu cei din jurul tău.

Începutul de an școlar - anxietate și somatizare?

 Orice viseți să întreprindeți, începeți-l. 

Indrazneala are geniu, putere, magie. (Goethe)

Într-o frumoasă zi de toamna sosesc val-vârtej emoțiile induse de un nou început pentru cei mici, mijloci și mai mari. Indiferent de început, întotdeauna el vine însoțit de provocări mai mici sau mai mari, exact cum sunt și școlarii la început de drum. Fiecare început de septembrie reprezintă o provocare pentru cei mici și cei mari. Părinții trebuie să găsească soluții inedite la nevoile copilului de gradinita sau școală.

Cat de des te gândești ca părinte la : Anxietate- Somatizare in privinta  școlii?

Sa le luam în ordinea în care aceste aspecte apar, se dezvolta  si îngreunează intreg procesul copilului de școală și/ sau grădiniță.

Anxietatea este prezenta atat în rândul copiilor mici de grădiniță/ creșă cât și în rândul copiilor puțin mai mari de școală - clasa pregătitoare până la elevii de clasa a XII-a.

Anxietatea de separare : Cand- Cum- Unde- Ce- Cine si De ce apare ?

Sunt ferm convinsă că ai auzit de acest termen cel puțin o dată -cândva, undeva. Anxietatea de separare este întâlnită cel mai des la copiii între 2-4 ani (copiii de creșă și grădiniță), este absolut normală si benefică până la un punct în dezvoltarea armonioasă a copilului. Însă în anumite condiții această anxietate de separare se poate agrava si poate lua forma unor patologii- a unei tulburări anxioase de separare si poate sa fie prezentă atât la copil cand si la adult.

Ce este anxietatea de separare ?

Anxietatea de separare este tulburarea în care persoana afectată (copil-adolescent-adult) simte o frică semnificativă / excesivă legata de o persoana din mediul ei sau de confortul de acasa sau o teamă inexplicabila- teama copilului ca o sa fie parasit.

Toate aceste simptome se dezvoltă o dată cu explicațiile pe care copilul- adolescentul le aude din partea părintelui în legătură cu acest nou început a lui, fie ca vorbim de un copil de gradiniță-clasa pregătitoare, clasa a- V-a, intrarea la liceu, clasa a-XII-a. Chiar și în privința adultului in rolul de părinte se întâlnesc simptome specifice anxietății de separare, fie din cauza așteptărilor în ceea ce privește un nou inceput, fie din cauza/ datorita paternurilor comportamentale preluate pe parcursul dezvoltării lui ca adult în rolul de parinte.

Când se instaleaza anxietatea de separare ?

Un timp "propice" al anxietății de separare este atunci cand, copilul- adolescentul sau adultul trebuie să iasă din zona de confort , cu atat mai mult cu cât mediul este unul nou, unde trebuie sa se adapteze la persoane noi, locuri noi, reguli noi.

Când ?

Un copil se simte anxios chiar dacă el nu știe să exprime în cuvinte ceea ce simte : copilul îți spune că te iubește și o să îi fie dor de tine, de fiecare dată când tu îi vorbești despre școală, copilul plânge de fiecare dată când tu încerci să îi povestești de acest nou început, copilul prezinta nevoia sa fie mereu in preajma ta și se asigură ca nu este lasat singur. Copilul plânge cand este lasat la bunici, chiar daca până la momentul apropriat începerii grădiniței sau al școlii la bunici era locul preferat unde isi petrecea o mare parte din timp.

 Atunci când al tău copil îți spune că îl doare burtica când povestiți despre școală, atunci când oricât i-ai povestii despre școală,  copilul mereu găsește un alt subiect pe care să-l abordați in care tu sa il asiguri ca el o sa se descurce la scoala, ca nu o sa fie uitat la scoala sau la gradinita, ca indiferent de ce s-ar intampla in acele locuri el nu o sa piarda iubirea si aprecierea ta.

Cum ?

 Somatizarea apare sub forma de dureri de burtică,  dureri de cap, lipsă poftei de mâncare, agitație, isomnie, irascibilitate.

De ce ?

 Pentru că este un firesc al modului în care noi ne dezvoltăm, creștem și experimentam. 

Copiii la fel ca adulții trebuie lăsați să experimenteze fiecare etapa din viața lor în mod propriu. 

Ce trebuie să faci ?

 Rolul tau ca părinte rămâne același: să îi oferi copilului siguranță în mediul în care el trăiește, să îi oferi înțelegere, spațiu și cel mai important să îi oferi iubire. Nu de puține ori am auzit expresia: "dacă nu ești cuminte te duc înapoi la scoală/grădinița".

La acest început de drum pentru a diminua anxietatea-somatizarea,  trebuie să te asiguri că locul ales pentru ca al tău copil să se dezvolte armonios este exact ceea ce are nevoie.

Atâta timp cât copilul nu poate să ia o decizie responsabilă, oferă-i posibilitatea să rămână intr-un mediu cunoscut de el și sigur pentru a evita mai târziu comportamente de tip anxios .

Expresiile: "Nu ai de ce să ...", de multe ori induc stări de confuzie și agitație. Dacă schimbăm acestă expresie cu "știu că este un loc nou și sunt copii noi,  dar eu sunt convinsă ca vei reușii să descoperi lucruri interesante astăzi, te voi aștepta mereu acasă să îmi povestești despre acest loc nou și acești copii frumoși pe care îi vei intalni astazi. "

5 expresii care produc anxietate-somatizare în ceea ce privește școala/ gradinita:

1. Nu ai de ce să plângi la școală/grădiniță este foarte frumos.

2. Nu trebuie să te joci cu toți copiii dacă nu vrei .

3.Trebuie să fii mereu atent la ore, eu nu o să te pot ajuta la teme când te întorci de la școală.

4. La școală sunt și copii răi, să nu te lași bătut de ei.

5. Acum trebuie să înveți și să iei numai note de 10, dacă îți dorești să mai primești lucruri noi de la noi.

5 expresii care produc siguranță, încredere și dorința de a continua să meargă la școală:

1. La fel ca tine și eu ca om mare am emoții atunci când am parte de un nou început.

2. Școala este locul în care vei învăța mereu ceva nou și distractiv.

3 . Școala este locul în care ne facem prieteni noi.

4. A merge la școală sau la grădiniță înseamnă că tu deja ești un copil mai mare care poate să povestească cu noi (mama și tata) orice simti / vrei sa povestesti.

5. Doamna învățătoare/educatoare o să te sprijine în tot ceea ce tu vei avea nevoie. 

Fiecare nou început poartă cu el un amalgam de emoții și schimbări,  tot ceea ce trebuie să avem în vedere este faptul că orice dificultate își are soluția și orice zâmbet la început de drum produce o stare de siguranță și încredere.

Așadar, oferă-i copilului tău un zâmbet în fiecare dimineață, o îmbrățișare, asigură-l că merge într-un loc frumos  in care o sa se dezvolte armonios alaturi de grupul de copii.

Cu drag,

Psih. Alexandra Ababi

Fii diferit , nu inferior! Autismul și Auti-Comunicarea

"AUTISMUL NU ESTE O ALEGERE, DAR SĂ FII BUN, TOLERANT ȘI  EMPATIC ESTE ÎNTOTDEAUNA O ALEGERE!"

 

Ce se intelege in prezent prin autism?
Cuvantul "autism", provine din grecescul "autos", care inseamna "însuși; însăși; sine". Deși în ultimul timp auzim/ vedem în media, sau în mediul din care facem parte de o multime de cazuri cu copii diagnosticați cu autism, exista descrieri de modele comportamentale asemanatoare celor manifestate in cazul  autismului datând din secolul al XVIII- lea . 

Asa cum am mai scris si in celelalte articole abia in anul 1911 psihiatrul elevetian Eugen Bleuler, foloseste termenul de "autism"in lucrarea sa referitoare la pacientii schizofrenici. Cu toate acestea pioneri în domeniul autismului sunt considerati doctorii Leo Kanner si Hans Asperger.
  

 Termenul de "autism" este utilizat de foarte multe persoane atunci când fac referire la afectiunile care intra in spectrul autismului, dar auzim si termenul de ASD (Autism Spectrum Disorder,în  limba romana TSA, respectiv Tulburare de Spectru Autist). 

Regăsim următoarele diagnostice :

Autismul Atipic

Sindromul Asperger 

Tulburarea Dezintegrativa a Copilariei 

Tulburarea Globală (Pervaziva) de Dezvoltare

Tulburarea Rett 

Care sunt caracteristicile  manifestarilor timpurii caracteristice TSA?

Marea majoritate a părinților încep să se îngrijoreze și să își pună întrebări legate de manifestarile caracteristice TSA, atunci cand observa ca, copilul lor ajuns la varsta de doi- trei ani sau poate chiar mai devreme și nu au un contact vizual permanent, fiind unul intermitent, nu recunoaște anumite fețe cu care ar trebui sa fie obisnuit, nu reactioneaza la stimuli, nu raspunde cand este strigat pe nume sau copilasul nu plange atunci cand parinti parasesc incaperea in care se afla cu el, nu scoate anumite sunete, nu imită gesturi cum ar fi acela de a batea din palme .
 

 Manifestarile timpuri caracteristice TSA 

conform  NMH (Institutul Pentru Sanatate Mintala):

• Copilul nu scoate sunete nearticulate, nu arata cu degetul si nu face anumite gesturi , care au o anume semnificatie pana la varsta de un an.

• Copilul nu rosteste nici un cuvant pana la varsta de 16 luni.

• Copilul nu leaga doua cuvinte pana la varsta de doi ani.

• Nu raspunde atunci cand este strigat pe nume.

• Pierde din abilitatile de comunicare si cele sociale pe care le-a intalnit.

• Priveste rar in ochi persoanele cu care vine in contact.

• Pare ca nu este in stare sa se joace cu jucarile.

• Exagereaza in a pune in ordine jucarile sau alte obiecte.

• Este atasat in mod deosebit de o anumita jucarie, respectiv de un anumit obiect.

• Nu zambeste.

• Cateodata pare sa nu auda bine.

Parintii in prezent au posibilitatea de a consulta grafice legate de dezvoltare, astfel pot observa dacă copilul lor parcurge aceleasi etape de ordin psihic, mental, lingvistic si social pe care le pargurg majoritatea copiilor tipici.

Există cazuri în care un copil care este diagnosticat cu  TSA să se dezvolte neuniform, adica sa fie precoce in anumite domenii si sa evolueze mai tarziu in altele, desigur acest lucru îngreunează situația parintelui si îl poate deruta si mai mult pe parinte. 

Un copil cu manifestarile acestea poate sa inceapa sa vorbeasca foarte devreme, dar achizitia mersului sa se dezvolte relativ tarziu, respectiv sa aiba probleme in ceea ce priveste capacitatile motorii, cum ar fi aceea de a alerga sau a sarii.

De asemnenea sunt cazuri in care copilul isi dezvolta capacitatile de a imita , dar ulterior sa duca aceasta capacitate la extrem, imitand si repetand identic anumite gesturi ale altor persoane, fara a intelege cu adevarat ce face (aceasta afectiune este cunoscuta sub numele de "ecopraxie").

 

Mi-am dorit sa revin cu aceste detalii chiar daca sub o forma sau alta le regăsiți si pe "google", sau in articolele pe care le-am scris despre autism.  Însă asa o sa fac legatura cu ceea ce o sa va prezint pe mai departe in acest succint articol scris cu gandul la ziua de 2 Aprilie- Ziua "Albastra". 

"Terapia de Integrare Senzoriala" si Utilizarea Auti-comunicarii

Prin Terapia de Integrare Senzoriala se incearca  (se doreste) ca copilul să poată absorbi si procesa mai bine informatia de natura senzoriala. Integrarea senzoriala implica preluarea unei informatii prin intermediul simțurilor, organizarea si integrarea ei in creier.

Terapia de Integrare Senzoriala se concentreaza asupra a trei simturi tactil (atingere), vestibular (al miscarii) si proprioceptiv (pozitia corpului).

Un copil poate avea un sistem senzorial care nu functioneaza corespunzator, in sensul ca unul sau mai multe simturi reactioneaza in mod exagerat, reactioneaza prea slab  sau nu reactioneaza deloc la stimuli veniti din mediu . 

Exemplu : este posibil sa aiba reactii exagerate la anumite sunete, texturi sau stimuli vizuali sau sa reactioneze slab la durere. In acest caz exista anumite metode specifice prin care ajutam copilasul sa se obisnuiasca cu acele sunete, sa poata sa atinga anumite texturi, cu multa rabdare vom reusi.

 Utilizati in lucrul cu copilașii vostri tot ce aveti in casa (de la alimente si pana la texturi pentru a se obisnui cu el atat la nivel senzorial cat si la nivel psihic- de exemplu folositi boabele de orez in a desena o floare impreuna cu el, lasati copilul sa se joace cu mainile in faina, in gris, lasati copilul sa guste pe ceea ce pune mana, desigur avand grija sa nu ii faca rau).

Auti- comunicare

Atunci cand interactionam sau ne dorim sa interactionam sau pur si simplu intalnim un  copil cu autism / Sindrom Asperger, trebuie sa ne adaptam la modul lui de percepere, de gandire si de comunicare. 

Daca ne folosim de cunostintele de intelegere ale copilului autism putem relationa relativ usor cu el. 

O sa cititi mai jos cateva idei pentru auti-comunicare asa cum a fost numita comunicarea cu un copil cu autism de autoarea cartii "Give me 5"- Colette de Bruin.

• Fiti clar si previzibil in comunicare;
• Urmariti mai intai povestea lui, apoi el o poate urmarii pe a voastra;
• Priviti si urmariti copilul prin auti-ochelari;
• Preferati o sarcina in locul unei intrebari;
• Fiti placut , dar ferm in atitudine si comunicare;
• Numiti ceea ce doriti in mod explicit, ferm, concret si detaliat (Unde, cum, ce, cine, cand);
• Nu lasati loc de indoiala in modul de vorbire si atitudine;
• Subtitrati comportamentul vostru si al lui , ca si sentimentele, experientele vizuale, gandurile amandurora cat si stuatia asteptata;
• Problema lui este cautarea claritatii (fiti deci mai clar) !
• Adaptati glumele sau ocolitile, nu utilizati sarcasmul;
• Ajutati-l sa mentina linia principala in povestea sa
• Nu intrati in discutie
• Controlati-va proprile emotii;
• Ocoliti intrebarile "de ce";
• Explicati "de ce" dupa fapte, reguli si intelegeri , nu dupa princeperi sau sentimente;
• Cand nu intelege ceea ce ii spuneti folositi o vizualizare simbolica;
• Cautati "intrebarea adevarata din spatele altei intrebari ";
• Indepliniti exact promisiunile si intelegerile. 
• Pastrarti ora stabilita.

In incheiere dragii mei , parinti, prieteni care la randul vostru aveti, frati, surori, cunostinte, amici care au fost diagnosticati cu TSA, amintiti-va ca AUTISMUL NU E O ALEGERE!

Bibliografie : "Sa intelegem Autismul"- Karen Siff Exkorn
                     "Give me 5"- Colette de Bruin