Tu cum ti-ai "picta" fericirea?

In fiecare dintre noi exista dorinta de a fi fericit, de a cunoaste sau a recunoaste fericirea si suntem surpinsi sa realizam ca fericirea nu depinde de cel de langa noi ci in mod real depinde numai de noi, de fiecare in parte. Baruch Spinoza spunea ca, fericirea reprezinta trecerea spiritului la o stare mai perfecta, iar durerea dimpotriva este trecerea la o stare inferioara, tu cum ti-ai definii propria fericire? Te-ai gandit vreodata la acest aspect?

Fiecare dintre noi isi gaseste fericirea in alta parte sub alta forma , pentru unii dintre noi fericirea inseamna sa  ai posibilitatea sa ii spui persoanei dragi in fiecare dimineata “te iubesc” sau “esti foarte frumoasa astazi”, pentru o mama fericirea inseamna  sa isi stranga in brate puiul de copil mult dorit si asteptat, pentru o familie care se lupta zi de zi cu sistemul fericirea inseamna cand copilul vine intr-o zi si rosteste cuvantul , ” mama”, chiar,  daca are varsta de 6 ani deja iar exemple pot continuua. Dupa cum  putem observa, fericirea inseamna simplitate, nu inseamna  “ o piesa de teatru” jucata prost sau foarte bine sau un rol pe care l-ai jucat si invatat bine inainte sa te prezinti pe scena numita viata.

Astazi putem aborda aceasta tematica din multe perspective , dar cel mai important este sa traim ceea ce incercam sa explicam. A explica fara a traii ceva, inseamna doar a reproduce ceva de care vrei sa pari foarte sigur, dar in interior sa fie de fapt un vid greu de “imbracat”. Putem sa devenim mai fericiti , daca permitem creieului nostru posibilitatea sa experimenteze, sa se antreneze pentru fericire. Daca ii oferim in fiecare zi aceeasi “placa”, aceeasi oameni, aceleasi locuri, nu vom avea ocazia sa facem diferenta dintre placere si fericire. In fiecare moment cand invatam ceva nou in creierul nostru are loc o transformare , iar intre celule apar noi conexiuni.

Noi oamenii speram adesea ca fericirea sa vina de la sine si o sa dau exemple de cateva situatii reale din viata fiecaruia dintre noi : avem un proiect de incheiat si ne spunem “daca s-ar termina si cu acest proiect as fii fericita”, “daca mi-as gasi odata jumatatea as fii ceea mai fericita”, de fapt in spatele acestor situatii de viata sta ideea ca o viata fara suferinta este intodeauna o viata fericita. Dar asa cum ne arata sudiile de specialitate din zile noastre , sentimentele pozitive si cele negative din creier sunt generate de sisteme diferite , astfel ca , pentru a te simti bine nu este suficient sa fii la adapost de suferinta . Dupa cum cu totii cunoastem creierul nostru  este reprezentat de emisfera stanga si emisfera dreapta, am putea sa spunem ca dreapta reprezinta nefericirea , iar stanga fericirea, dar este total eronat , deoarece nu exista o parte dominate numai de emotii si o parte dominata numai de ratiune, cele doua partii cotribuie la creearea si prelucrarea emotiilor. Conform sudiilor de neuropsihofiziologie din ziua de azi, se pare ca avem o emisfera a fericirii si o emisfera a nefericirii, dar ca aceste doua emisfere sunt strans legate, iar un om nu poate sa fie doar fericit sau doar nefericit, daca s-ar intampla acest aspect, ar insemna sa fim programati asemenea unor robotei, dimpotriva trebuie sa ne dorim zi de zi sa ne dezvoltam tot mai mult creierul astfel incat el sa simta savoarea fericirii.

Creierul este centrul de control al sentimentelor pozitive, iara fericirea este izvorul tineretii ceea ce inseamna ca, cu cat incercam sa vedem fericirea in fiecare lucru marunt pe care il experimentam cu atat mai mult reusim sa pastram sufletul tanar si deschis in a experimenta situatii noi. Nu exista suflet imbatranit, dar exista suflet greu incercat , care nu si-a mai daruit posibilitatea de a vedea si a spera ca exista fericire dincolo de suferinta, desi pare pardoxal din suferinta se poate naste fericirea si invers, insa de noi depinde cat de mult ne dorim sa fim fericitii si modul in care ne reprezentam acest sentiment pozitiv si videcator pana la urma numit fericire.

O persoana diagnosticata cu o boala grava, reuseste sa faca mult mai bine fata tratamentului , daca reuseste sa isi mentina picatura de fericire prelinsa din lucrurile marunte intamplate zi de zi. O persoana care si-a pierdut locul de munca, reuseste mult mai usor sa vada dintr-o alta perspective situatia in care se afla daca este ajutat sa nu se mai simta neajutorat si inutil si readucandu-i in prin plan momentele in care el este in contininuare o persoana utila, o persoana care sa isi permita sa zambeasca , chiar daca momentan si-a pierdut locul de munca.

Cred ca trebuie sa invatam sa fim fericiti cu lucrurile marunte , pentru ca nestiind sa apreciem un lucru marunt pierdem din vedere faptul ca pentru a ajunge sa ai un lucru maret in viata trebuie sa urmezi pasi, sa gasesti solutia obstacolelor si nu sa sari peste ele.

In incheierea articolului o sa va prezint beneficile unei terapii de care cred ca o mare parte dintre dumneavoastra ati citit sau ati auzit asa “razant cu pamantul”:

Terapia” Robinson Crusoe” care spune ca stimularea creierului reprezinta o masura impotriva tristetii , alta masura este inarmarea contra gandurilor si sentimentelor negative. Robinson si-a spus atunci cand s-a vazut singur si lipsit de speranta salvarii pe o insula pustie ca nimic nu poate sa fie atat de groaznic incat sa te duca la disperare , astfel se spune ca el a luat un creion gasit in epava vasului si a facut un bilant .

Rau : Am esuat pe o insula pustie, fara speranta de a ma intoarce vreodata acasa. 
         Sunt un caz aparte , cel mai nenorocit dintre oameni.

Bine :    Dar sunt in viata si nu m-am inecat ca restul camarazilor mei.
             Din tot echipajul sunt singurul care a ramas in viata.          

Apoi si-a spus “Din acel moment am ajuns la concluzia ca este posibil sa ma simt mai fericit asa, esuat pe o insula decat in orice alta situatie.” Credeti ca s-a amagit singur privind astfel situatia? Eu cred ca nu, pentru ca ambele situatii erau la fel de grave daca putem sa spunem asa, insa de cele mai multe ori conteaza foarte mult punctul din care privesti situatia, iar a privii partea plina a paharului de foarte multe ori aduce beneficii pe termen scurt, chiar daca lucrurile nu se intampla intotdeauna atunci cand ne dorim. Priveste mereu aici si acum.

Acordati-le atentie copiilor vs hiperprotectie

"Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări. 

Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare” - Chris Simion

In prezent se vorbeste tot mai mult despre tulburarile deficitare de atentie / hiperactivitate, dar oare cati dintre noi acordam atentia cuvenita copiilor astfel incat sa nu se ajunga la aceasta eticheta de “copil hiperactiv” sau chiar mai mult “copil cu ADHD”.

O sa definesc in linii mari ce inseamna cand spunem ca un copil este hiperactiv si ce inseamna cand spunem ca un copil este diagnosticat cu ADHD si  care sunt caracteristicile copilului caruia nu i se acorda atentia cuvenita din partea familiei.

Conform DSM IV, aceste tulburari deficitare de atentie/ hiperactivitate se observa cu precadere odata cu varsta de 7 ani, pentru ca, in aceasta perioada copilul incepe sa aiba un program mult mai solicitant, odata cu intrarea in clasa intai al copilului, dar survenind in continuitatea tulburarilor adesea prezente din mica copilarie. Acest sindrom trebuie sa antreneze un disconfort functional in cel putin doua domenii: social, familial, scolar sau professional.

Din punct de vedere clinic acest sindrom are la baza asocierea dintre tulburarile de atentie si hiperactivitate – impulsivitate. Tulburarile de atentie sunt reprezentate de o slaba capacitate de concentrare  sau o capacitate de concentrare fluctuanta , imposibilitatea focusarii asupra unei sarcini, de o slaba organizare si apoi de neterminare a activitatii solicitate. De asemenea exista dificultati atat in activitatile domestice cat si in cele scolare in ceea ce priveste capacitatea de atentie si concentrare- copiii par sa nu auda ceea ce li se solicita, , lectile sunt neglijate se intorc acasa de la scoala spunand ca au uitat sa copieze cerintele de pe table, astfel incat toate sarcinile care cer efort de concentrare sunt evitate sau respinse.

Hiperactivitatea impulsiva: este reprezentata de incapacitatea copilului de a sta linistit in banca sau in orice alt loc unde activitatea motorie ar trebui sa fie la un nivel mai scazut. Spunem ca este o problema atunci cand : la scoala copilul este agitat, neastamparat, se contorsioneaza, isi agita picioarele,nu respecta regulile jocului,are tendinta de a-si impune punctual de vedere, fara sa ii respecte pe ceilalti, deseori recurge la agresivitate verbala si fizica atunci cand ceva nu este conform dorintelor lui, traverseaza strada fara sa se uite, toate indicand o dificultate de respectare a regulilor datorita impulsivitatii. Aceasta impulsivitate poate sa ajunga pana la tulburari de comportament de tipul agresivitatii fizice.

Uneori intalnim la acest sindrom si semene asociate , o sa descriu la fel in linii mari la ce anume  ar trebui sa acordam o atentie sporita: dificultati cognitive relevante care sa fie rezultate in urma unor testari ale caror scoruri sa fie nesatisfacatoare sub aspectul neatentiei- dificultati de orientare spatio-temporala, dificultati de sesizare a secventelor ritmice, dificultati de aranjare a frazelor deranjate sau alte dificultati diverse (scolare- care include incapacitatea de integrare in grupul scolar , instabilitate emotional, conflicte cu anturajul de copiii cu care au diverse activitati acasa), mai pot sa apara si tulburari de control sfincterian. De asemenea  pot sa fie prezente si anumite semen neurologice in definirea acestui sindrom din punct de vedere clinic si aici ne referim la neacoordonarea motorie fina, anomali perceptivo-motorii, stangacii, semene non specific pe EEG.

O sa va propun si o parte parctica a acestui articol care are in vedere dezvoltarea abilitatilor atentionale atat la parinti cat si la copii.

In fiecare zi sa acordam o parte din zi unor “momente speciala de joaca cu copilul acasa”, pentru ca traversam perioade in care tiindem sa spunem ca nu mai avem timp de nimic  cu exceptia lectiilor pe care le au copiii de pregatit pentru scoala. De aceea este foarte important acest “moment special de joaca/ discutii pe diverse teme tot sub forma ludica cu copilul acasa”

Ar fi util daca parintii o data pe saptamana ar impartii o foaie  cu o linie vertical in doua , in partea de sus a coloanei din stanga se vor trece cele mai bune momente ale saptamanii petrecute la service si in partea din drepta sus se vor trece cele mai bune moment ale saptamanii petrecute  copilului meu. Iar pe verso ar putea sa faca acelasi lucru doar ca in partea stanga sus parintii vor trece cele mai rele moment petrecute la service intr-o saptamana si in partea drepta sus cele mai rele moment petrecute copilului meu intr-o saptamana. Astfel am putea sa facem o analiza atat a comportamentului nostru ca parinte cat si o analiza a comportamentului copilului, astfel incat sa putem aduce intr-un echilibru momentele bune si mai putin bune, dar si sa imbunatatim atentia pe care o acordam atat copilului nostru cat si noua, pentru a evita  episoadele mai putin placute survenite in dezvoltarea copilului.