Magia lui Decembrie

     Intr-o perioada a anului in care citim peste tot vrem nu vrem despre bunatate, intelegere, bunavointa, ma intreb de ce nu citim despre toate acestea in fiecare luna de exemplu, de ce apar aceste sentimente cu pregnanta in luna Decembrie, cand ele sunt acolo in noi, nu trebuie sa facem nimic mai mult, decat sa privim in interior in fiecare zi. 

   A spune cuiva ca ii esti alaturi, ca ii vrei binele si ca vrei sa ii aduci un zambet pe chip , nu ai nevoie de o luna din an aparte. Incearca sa te tratezi pe tine asa cum ti-ai dori sa fi tratat de ceilalti. Priveste-l pe cel de langa tine asa cum ti-ar placea sa fi privit. Ofera cuiva o imbratisare fara motiv, pur si simplu pentru  ca exista in tine bunatatea, iubirea si dorinta de a impartasi cu ceilalti din ceea ce ai tu mai bun si mai frumos si anume sentimentele tale.

  Cautam in aceasta luna pe care o numim " magica", sa implinim dorinte, sa facem cadouri celor de langa noi, dar fiecare luna poate sa fie "magica", numai de noi depinde eticheta pe care o atribuim, in functie de aceasta "eticheta", decurg si zilele noastre. Este extrem de adevarat ca aceasta luna a lui Decembrie are o insemnatate religioasa aparte, dar dincolo de acest aspect ea este la fel ca toate celelalte luni ale anului si atunci de ce sa nu daruim,  de ce nu incercam sa fim alaturi de oamenii care au nevoie de noi zi de zi si nu doar in luna Decembrie.

Incearca sa te incarci cu energia celor din jurul tau, pentru a vedea cata frumusete pierzi zi de zi gandindu-te ca ai o multime de probleme, aceste "probleme" apar din simplul motiv ca sunt percepute ca fiind situatii limita, zile incarcate, oameni nervosi, nemultumiri sau alete etichete oferite cuvantului "problema". Fiecare zi are magia ei. Trebuie doar sa vrei sa o simti si sa o accepti.

Daca am incerca macar, pentru 5 minute in fiecare zi sa ne deschidem inima si sa primim fiecare zi ca pe o noutate , poate am reusi sa vedem ca dincolo de ceea ce numim o noua problema , poate sa stea de fapt o noua provocare spre ati demostra tie ca poti mai mult si mai mult, ca meriti mai mult si mai mult.

Indiferent de ceea ce faci, incearca sa crezi ca nimic nu este la voia intamplari, ca nimic din ceea ce experimentezi nu o faci pentru ca asa trebuie sau pentru ca asa a fost sa fie. Crede ca nimic nu este la voia intamplari si atunci o sa ai un raspuns la fiecare intrebare care pana acum nu avea un raspuns.

    "Oricine vrea sa obtina fericirea si sa evite suferinta . Atunci cand ne amintim ca ceilalti sunt in numar infinit , iar tu esti doar unul singur , indiferent cat de superior esti, ceilalti devin mai valorosi. Si daca ai o oarecare putere de judecata , vei descoperi ca merita sa te sacrifici pentru binele celorlalti. O singura persoana nu trebuie sa sacrifice un numar infinit de alte persoane pentru binele

sau personal" Dalai Lama

Jocul de noroc- de la extaz la agonie

"Două lucruri sunt sigure în viaţă: trăim şi murim. Între ele nu este decât un joc de noroc." Robert M. Hensel

Nimic nu este la voia intamplarii in viata nici atunci cand pierdem nici atunci cand suntem pe punctul de a castiga sau chiar castigam un obiect material, o suma de banii sau un castig sufleteste sau o pierdere sufleteasca, absolut nimic nu este la rodul intamplarii. Ma intreb oare de ce unele persoane se incred in aparate care vand iluzii, vise , ca mai apoi tot aceste aparate sa  conduca spre agonie.  Asa vad eu jocul de noroc un drum scurt de la extaz la agonie , un drum in care visele prind aripi, dar care se rup intr-o fractiune de secunda pentru ca aceste vise sunt construite prin intermediul unor jocuri de "noroc".

Joc de noroc patologic : Cand ajungem sa vorbim despre jocul de noroc ca fiind unul patologic ? 

Atunci cand au loc frecvente si repetate episoade de "jocuri de noroc", care domina viata persoanei in cauza in detrimentul valorilor si obligatilor sociale, ocupationale, materiale si familiale.

 Atunci cand persoanele dependente de "jocurile de noroc" isi risca serviciul fac mari datorii si mint sau incalca legea pentru a obtine bani sau pentru a scapa de plata datoriilor. 

Persoana descrie o dorinta intensa de a juca jocuri de noroc si un comportament greu de controlat, un auto-control scazut al emotiilor , care  conduc indiferent de situatie spre aceasta dorinta intensa de a juca  jocuri de noroc. In momentul in care persoana nu este in "actiune", prezinta in permanenta idei si imagini ale actului de a juca si circumstantele ce circumscriu actul.

Aceste preocupari si dorinte intense cresc adesea in momentele de stress cotidian , asemenatoare si altor categorii de dependente.

Aceasta tulburare e numita de asemenea si "joc de noroc compulsiv", dar acest termen este mai putin folosit si nu este  tocmai potrivit deoarece comportamentul nu e compulsiv intru-un sens tehnic si nici tulburarea nu e corelata cu tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva (vezi eticheta #psihologie- articol tulburarea obsesiv- compulsiva).

Trasatura perdominata a acestui comportament patologic este persistenta de a juca ce creste in timp, chiar daca consecintele pe teremen lung din punct de vedere social, profesional si familial sunt grave (saracie, afectarea relatilor familiale, deteriorarea vietii personale).

Ce putem sa facem in acest caz?

-Puterea de decizie a persoanei care obisnuieste sa joace jocuri de noroc, nu este suficient ca persoana care joaca jocuri de noroc sa verbalizeze dorinta lui de a renunta la jocurile de noroc;

-Auto -ajutorul la fel ca si in alte procese terapeutice si aici este nevoie in primul rand ca persoana in cauza sa se ajute pe el si sa se auto- depaseasca atunci cand simte ca dorinta lui este intensa;

- Sustinere morala din partea partenerului , daca persona se afla intr-o relatie este extrem de important ca sa i se ofere sprijinul moral din partea partenerului , sa simta ca este inteles si sa simta ca nu este singur pe acest drum scurt de la extaz la agonie;

Modificarea stilului de viata- este important sa descoperim care sunt necesitatile care nu sunt indeplinite astfel incat ele sa conduca la dorinta intensa de a juca sau ce trebuie modificat in mediul social, profesional sau familial, astfel incat sa nu se ajunga la aceasta nevoie de a juca ;

Psihoterapia de cuplu, daca persona este intr-o relatie, ajuta ca celalat partener sa inteleaga mai bine ce inseamna din punct de vedere patologic "jocul de noroc", astfel incat sa ii poata oferii suportul de care are nevoie persona dependenta de jocuri de noroc;

Consiliere- programe bazate pe anumiti pasi de parcurs  si extrem de important sa fie o continuitate a programului terapeutic.

"La jocurile de noroc, cei mai mulţi sunt obligaţi să piardă pentru ca doar câţiva să câştige." George Bernard Shaw

Persoana sociabila – din spatele personalitatii dependente afectiv

Cum facem fata personalitatii dependente mascate si cum o recunoastem?

Cand dependenta apare mascata in persoana extrem de sociabila, atenta , dispusa sa asculte pe toti cei din jurul ei , chiar mai mult mereu pregatita sa ofere un sfat, un zambet sau un umar pe care tu sa-ti plangi amarul.

Istoria tulburarii dependente de personalitate din punct de vedere psihanalitic ne spune ca, exista o analogie intre stadiul oral al dezvoltarii psihismului si tulburarea dependenta si anume ca, persoana cu aceasta tulburare dependenta a parcurs in mod distorsionat acest moment pe care l-a trait in primii ani ai existentei sale.

Tulburarea dependenta a personalitatii se caracterizeaza prin autostima redusa , neincredere in posibilitatile proprii (aici intalnim persoanele care accepta cu usurinta orice li s-ar propune sa faca din dorinta de a fi placuti si din teama de a nu fi respinsi), nevoia excesiva de ingrijire si ocrotire, incapacitatea de a lua decizii in probleme curente si tendinta de ai incredinta altei persoane aspectele pozitive pe care de fapt le-a facut ea, tot din aceeasi dorinta de a-si face prieteni si de a fi apreciata de cat mai multe persoane din jurul ei.

Trasaturile tulburarii de personalitate dependente apar la varsta  de adult tanar,  nefiind sinonima cu dependenta, intalnita la multi copii si in mod special la copiii singuri la parinti. Tocmai din aceasta cauza poate sa fie usor confuza diagnosticarea acestei tulburari de personalitate.

          

            Dintre trasaturile psihologice caracteristice intalnim:

Autostima redusa prin subestimarea calitatilor  si disponibilitatilor proprii;

§         Neincrederea persoanei fata de proprile sale posibilitati;

§        Nevoia de aprobare, de acceptare, de suport;

§       Sacrificii in vederea obtinerii suportului si ingrijirii.

§       Dificultatea sau incapatantarea de a lua decizii in probleme curente;

§       Reducerea sau anularea initiativelor ;

Persoanele cu acest tip de personalitate dependenta pe langa faptul ca cer o protectie aparte ele prezinta si o nevoie puternica de atasare, fata de persoana investita afectiv- indiferent de tipul de relatie pe care il au cu persoana in cauza (fie o relatie profesionala, familiala, sau personala – gen iubit- iubita).

Probabil ati intalnit si voi sau aveti si voi cunostinte care au ramas intr-o anumita relatie , chiar daca au simtit ca le aduce mai multe lucruri negative aceea relatie decat benefici si totusi raman in aceea relatie din teama, din nevoia de protectie , care este “asezonata” cu ganduri negative de genul “daca o sa plec din aceasta relatie , nu o sa mai gasesc pe altcineva mai bun la varsta mea, la programul meu…” sau “ lasa ca e bine si asa, eu am nevoie de aceasta relatie , fara ea simt ca ma sufoc” si exemplele ar putea continua.

Cercetariile sustin faptul ca aceast tip de personalitate apare cu precadere la persoanele de gen feminin si mai putin la partea masculina , insa nu este exclus sa intalnim si persoane de gen masculin cu o personalitate dependenta de persoana investita afectiv.  Se pare ca, personalitatile dependente afectiv cauta sa aiba parteneri posesivi, dominatori. De asemenea cercetarile in domeniu sustin ca multe femei batute si barbati alcoolici s-au dovedit a fi personalitati dependente.

In continuare o sa va las cateva elemente care pot conduce la dezvoltarea acestui tip de personalitate, de aceea nu ar fi recomandabil ca pe viitor sa le dezvoltam.

Nu este recomandabil sa luam decizii in locul persoanei dependente afectiv, chiar daca ne cere ajutorul de cate ori sunt intr-un impas, in schimb putem sa le spunem ca o sa reuseasca sa depaseasca aceast impas si ca, solutia este la el sau ea.

Nu este recomandabil sa le criticati initiativele chiar daca ele nu sunt bune, pentru ca riscati ca persoana dependenta afectiv sa nu mai ia initiative si sa i se dezvolte in continuare stima de sine scazuta.

Nu este recomandabil se le abandonati cu desavarsire din dorinta de a le determina sa se descurce singure, in schim puteti sa le spuneti verbal ca o sa fiti acolo sa va bucurati impreuna de reusitele sale prin fortele proprii.

Starile sufletesti si influenta lor asupra starilor trupului

“Azi trupul tau este mai adevarat decat sufletul tau;

 maine sufletul tau va fi mai adevarat decat trupul tau.”Gustave Tihibon

         

Citatul  acestui articol este ghidul  pentru harta sufletului fiecaruia dintre noi. Nu de putine ori se intampla ca ceea ce ascundem in suflet sa se regaseasca pe trup si invers ceea ce ascundem pe trup sa se regaseasca in suflet.  Si aici ma refer la ranile trupesti pe care incercam sa le ascundem, agresiunile fizice, se regasesc in starile sufletesti (tristete, dezamagire, culpabilitate), stari ale sufletului care se regasesc si pe trup prin semnele de violenta, agresiune si hetroagresiune .

Nietzsche  spunea ca sufletul este un cuvnt ce desemneaza o parte a trupului, daca am crede in ceea ce spune Nietzsche , am intelege ca nu putem vindeca o rana de pe trup , daca nu vindecam rana de pe harta sufletului.

Atunci cand vorbim despre starile sufletesti , care continuna sa se contureze odata cu alte evenimente negative aparute in viata unei persoane , putem ajunge sa vorbim chiar si de patologie.

 Ca exemplu,  in epidodul depresiv atat usor cat si moderat si sever starile sufletesti au o importanta primordiala, daca persoana care se afla in episod depresiv este sustinuta moral , isi poate schimba starea sufleteasca care poate sa conduca la o scadere a simptomelor depresive.

Pentru a intelege mai bine modul in care starile sufletesti ne influenteaza starile trupului si invers , dar si relatiile cu ceilalti o sa aduc in atentia voastra un subiect de actualitate si anume,  trauma psihica si straile sufletesti, atunci cand vorbim despre agresiune fie ea verbala sau fizica (amenintari,  batai, viol), vorbim practic despre producerea unor traume.

G. Fischer, P. Riedesser(1998) numeau  trauma psihica ca fiind,  o experienta vitala de discrepanta intre factorii situationali amentintori si capacitatile individuale de stapanire, care este insotita de sentimente de neajutorare si abandonare lipsita de aparare si care duce astfel la o zdruncinare de durata a intelegerii de sine si de lume.”

Conform clasificarii lui Ruppert exista 4 tipuri de traume ( traumele existentiale, traumele de pierdere, traumele de atasament si traumele sistemice  de atasament).

Desigur cuvantul trauma implica suferinta, suferinta atat fizica (stare a trupului) cat si stare a sufletului face parte din procesul terapeutic si cel de vindecare- suferinta persoanei in cauza trebuie respectata si trebuie sa i se ofere mediul si modalitatile propice de vindecare cat si timpul necesar vindecarii . Un lucru important de retinut este ca, nu trebuie sa etichetam persoana care vorbeste despre trauma sa ( exemplu: viol), ca fiind o persoana  care vorbeste mult prea repede sau mult prea greu despre ceea ce I s-a intamplat, sa nu pierdem din vedere ca nu toti suntem la fel.

Atat in vindecarea traumei cat si in procesul terapeutic este important sa acceptam ceea ce se intampla si ceea ce s-a intamplat, sa ne acceptam starile  atat cele trupesti cat si cele sufletesti . Sa acceptam ritmul fiecaruia si pasii pe care fiecare ii face spre vindecare. Pentru ca o trauma sa poata sa fie vindecata trebuie in primul rand sa fie recunoscuta.

Negarea face parte din procesul terapeutic, daca o persoana neaga ceea ce I s-a intamplat, asta nu inseamna ca persoana este videcata si a trecut mai departe, dimpotriva, negarea ascude suferinta, culpabilitate, dezamagire de sine.

Starea sufleteasca este un amestesc de ganduri ce pot fi definite si reperate si de simturi subiective care uneori pot sa fie mai greu de exprimat in cuvinte , insa aici se intervine terapeutic sa ajutam clientul sa gaseasca in interiorul lui echilibru intre stare sufleteasca produsa de trauma si gandurile subiective produse de aceeasi trauma.

In mod frecvent se intampla ca in  starile sufletesti gandurile  sa fie la inceput vagi , incomplete precum norii , care sunt impinsi de vant se destrama se descompun si se recompun scapa autoritatii noastre, aici din nou se intervine terapeutic pentru ca gandurile sa se “lumineze”, astfel incat persoana care sufera o trauma sa isi inteleaga totodata si starile sufletesti . Insa daca ele sunt abandonate , aceste ganduri prinse de starile sufletesti isi traiesc “viata”, asemenea unor copii care nu au parte de educatie din partea parintilor si se “ratacesc” pe drum.

“Priveste persoana din fata ta ca si cand nu ai vazut-o niciodata de fiecare data cand o intalnesti, pentru a vedea dincolo de aparente.”

Psih. Ababi Alexandra

Acceptarea

"Acceptam un adevar numai dupa ce l-am negat din tot sufletul.”Paulo Coelho

 Zilnic traversam zeci de "drumuri" prin calatoria numita viata, dar cate din aceste "drumuri" ne ajuta sa intelegem ce inseamna acceptarea... cat timp avem nevoie pentru a accepta un adevar pictat in nuante de gri in locul unei minciuni pictata in culori pastelate?

Acceptarea vine impreuna cu  ceea ce  numim iubirea de sine, sunt intr-un buchet amandoua , niciodata  separat. Acceparea nu inseamna doar sa ii permiti celui de langa tine sa iti stea alaturi si sa ii accepti defectele sau momentele mai putin pozitive, acceptarea incepe de la tine si cu tine. Daca tu te-ai accepta pe tine zi de zi, atunci si acceptarea tuturor lucrurilor care iti creoneaza viata o sa fie mai usoara si o iti picteze la sfarsitul zilei un zambet pe chip.

     Louise Hay, afirma ca, o  dată pe zi,  ar trebui sa ne aşeazăm  într-un loc liniştit şi sa ne punem mâinile pe inimă. Sa ii transmitem inimii  iubirea noastra fata de propria persoana pentru a putea percepe iubirea oferita de inima persoanei pe care sustinem ca o acceptam.
     Acceptarea neconditionata de sine nu inseamna sa nu incercam sa schimbam anumite comportamente care par ca sunt dezorganizate sau care ne indreapta propria viata spre ceva negativ. Acceptarea de sine inseamna sa stii sa accepti ca uneori schimbarile sunt necesare pentru a putea contrui ceva nou, pentru a putea sa intelegi ce este iertarea si noile oportunitati pe care viata ti le ofera zi de zi.
    Acceptarea de sine ia nastere pe parcursul formarii stimei de sine, iar pentru a intelege importanta acceptarii neconditionate de sine, o sa prezint tipurile stimei de sine dupa Ryan, Kernis: stima de sine crescută stabilă  (care este securizantă și legată de sănătatea psihică) si stima de sine crescută instabilă (în general asociată cu o adaptare psihologică scăzută și relații interpersonale defectuoase); este o autostimă discrepantă (discrepantă înaltă  sau discrepantă redusă), în care cele două subtipuri ale autostimei au niveluri diferite, una fiind crescută și cealaltă redusă. 
 Acceptarea unui diagnostic pe care il ai de la nastere, aici vorbim despre acceparea unei imagini , acceptarea unei situatii exista , dar care este constientizata in mica copilarie (4-5 ani) cand copilul din interiorul viitorului adult ia contact cu "normalitatea". Aceasta perioada este primordiala in creonarea stimei de sine si a acceptarii neconditionate. Daca una dintre piesele de puzzel lipsesc, in perioada adolescentei si mai tarziu la perioada formarii adultului tanar pot sa apara mecanisme de aparere atat de puternice incat se poate ajunge la aparitia elementelor patologice (anxietate, fobie sociala, depresie , izolare sociala), folosindu-se cel mai frecvent de alte aspecte doar in a evita contactul cu ceilalti.
Acceptarea unui diagnostic dobandit cum ar fi cancerul , care din nefericire este un diagnostic de care in ultimul timp auzim din ce in ce mai des si este pus copiilor de varsta mica. Atunci cand, un copil este diagnosticat la varsta mica cu aceasta maladie, constientizarea diagnosticului vine pe parcurs si lasa dupa sine o trauma provocata copilului. In lupta cu acest diagnostic o importanta deosebita o reprezinta atitudinea parintilor si acceptarea diagnosticului in primul rand de parinti si apoi acceptarea diagnosticului de catre copil. In astfel de cazuri o stima de sine crescuta si o gandire pozitiva , pot conduce la rezultate minunate. 
   In final trebuie sa retinem ca acceptarea de sine- conduce la o stima de sine crescuta , la o dezvoltare armonioasa a comportamentului , la o mai buna comunicare cu noi insine , dupa care si cu cei din jurul nostru, dar nu in ultimul rand la relatii sociale, familiale , personale si profesionale fructoase.

"Inima ta a bătut pentru tine de când te-ai născut şi până în prezent şi va continua să bată până în ultima ta zi pe acest pământ. Priveşte în inima ta şi sesizează orice urmă de amărăciune şi orice resentiment. Spală-ţi cu blândeţe inima în apa iertării şi a înţelegerii! Dacă ai putea vedea imaginea de ansamblu, ai înţelege lecţiile prin care a trebuit să treci. Inima ta este iubire, iar sângele din venele tale este bucurie!"Louise Hay

Tu cum ti-ai "picta" fericirea?

In fiecare dintre noi exista dorinta de a fi fericit, de a cunoaste sau a recunoaste fericirea si suntem surpinsi sa realizam ca fericirea nu depinde de cel de langa noi ci in mod real depinde numai de noi, de fiecare in parte. Baruch Spinoza spunea ca, fericirea reprezinta trecerea spiritului la o stare mai perfecta, iar durerea dimpotriva este trecerea la o stare inferioara, tu cum ti-ai definii propria fericire? Te-ai gandit vreodata la acest aspect?

Fiecare dintre noi isi gaseste fericirea in alta parte sub alta forma , pentru unii dintre noi fericirea inseamna sa  ai posibilitatea sa ii spui persoanei dragi in fiecare dimineata “te iubesc” sau “esti foarte frumoasa astazi”, pentru o mama fericirea inseamna  sa isi stranga in brate puiul de copil mult dorit si asteptat, pentru o familie care se lupta zi de zi cu sistemul fericirea inseamna cand copilul vine intr-o zi si rosteste cuvantul , ” mama”, chiar,  daca are varsta de 6 ani deja iar exemple pot continuua. Dupa cum  putem observa, fericirea inseamna simplitate, nu inseamna  “ o piesa de teatru” jucata prost sau foarte bine sau un rol pe care l-ai jucat si invatat bine inainte sa te prezinti pe scena numita viata.

Astazi putem aborda aceasta tematica din multe perspective , dar cel mai important este sa traim ceea ce incercam sa explicam. A explica fara a traii ceva, inseamna doar a reproduce ceva de care vrei sa pari foarte sigur, dar in interior sa fie de fapt un vid greu de “imbracat”. Putem sa devenim mai fericiti , daca permitem creieului nostru posibilitatea sa experimenteze, sa se antreneze pentru fericire. Daca ii oferim in fiecare zi aceeasi “placa”, aceeasi oameni, aceleasi locuri, nu vom avea ocazia sa facem diferenta dintre placere si fericire. In fiecare moment cand invatam ceva nou in creierul nostru are loc o transformare , iar intre celule apar noi conexiuni.

Noi oamenii speram adesea ca fericirea sa vina de la sine si o sa dau exemple de cateva situatii reale din viata fiecaruia dintre noi : avem un proiect de incheiat si ne spunem “daca s-ar termina si cu acest proiect as fii fericita”, “daca mi-as gasi odata jumatatea as fii ceea mai fericita”, de fapt in spatele acestor situatii de viata sta ideea ca o viata fara suferinta este intodeauna o viata fericita. Dar asa cum ne arata sudiile de specialitate din zile noastre , sentimentele pozitive si cele negative din creier sunt generate de sisteme diferite , astfel ca , pentru a te simti bine nu este suficient sa fii la adapost de suferinta . Dupa cum cu totii cunoastem creierul nostru  este reprezentat de emisfera stanga si emisfera dreapta, am putea sa spunem ca dreapta reprezinta nefericirea , iar stanga fericirea, dar este total eronat , deoarece nu exista o parte dominate numai de emotii si o parte dominata numai de ratiune, cele doua partii cotribuie la creearea si prelucrarea emotiilor. Conform sudiilor de neuropsihofiziologie din ziua de azi, se pare ca avem o emisfera a fericirii si o emisfera a nefericirii, dar ca aceste doua emisfere sunt strans legate, iar un om nu poate sa fie doar fericit sau doar nefericit, daca s-ar intampla acest aspect, ar insemna sa fim programati asemenea unor robotei, dimpotriva trebuie sa ne dorim zi de zi sa ne dezvoltam tot mai mult creierul astfel incat el sa simta savoarea fericirii.

Creierul este centrul de control al sentimentelor pozitive, iara fericirea este izvorul tineretii ceea ce inseamna ca, cu cat incercam sa vedem fericirea in fiecare lucru marunt pe care il experimentam cu atat mai mult reusim sa pastram sufletul tanar si deschis in a experimenta situatii noi. Nu exista suflet imbatranit, dar exista suflet greu incercat , care nu si-a mai daruit posibilitatea de a vedea si a spera ca exista fericire dincolo de suferinta, desi pare pardoxal din suferinta se poate naste fericirea si invers, insa de noi depinde cat de mult ne dorim sa fim fericitii si modul in care ne reprezentam acest sentiment pozitiv si videcator pana la urma numit fericire.

O persoana diagnosticata cu o boala grava, reuseste sa faca mult mai bine fata tratamentului , daca reuseste sa isi mentina picatura de fericire prelinsa din lucrurile marunte intamplate zi de zi. O persoana care si-a pierdut locul de munca, reuseste mult mai usor sa vada dintr-o alta perspective situatia in care se afla daca este ajutat sa nu se mai simta neajutorat si inutil si readucandu-i in prin plan momentele in care el este in contininuare o persoana utila, o persoana care sa isi permita sa zambeasca , chiar daca momentan si-a pierdut locul de munca.

Cred ca trebuie sa invatam sa fim fericiti cu lucrurile marunte , pentru ca nestiind sa apreciem un lucru marunt pierdem din vedere faptul ca pentru a ajunge sa ai un lucru maret in viata trebuie sa urmezi pasi, sa gasesti solutia obstacolelor si nu sa sari peste ele.

In incheierea articolului o sa va prezint beneficile unei terapii de care cred ca o mare parte dintre dumneavoastra ati citit sau ati auzit asa “razant cu pamantul”:

Terapia” Robinson Crusoe” care spune ca stimularea creierului reprezinta o masura impotriva tristetii , alta masura este inarmarea contra gandurilor si sentimentelor negative. Robinson si-a spus atunci cand s-a vazut singur si lipsit de speranta salvarii pe o insula pustie ca nimic nu poate sa fie atat de groaznic incat sa te duca la disperare , astfel se spune ca el a luat un creion gasit in epava vasului si a facut un bilant .

Rau : Am esuat pe o insula pustie, fara speranta de a ma intoarce vreodata acasa. 
         Sunt un caz aparte , cel mai nenorocit dintre oameni.

Bine :    Dar sunt in viata si nu m-am inecat ca restul camarazilor mei.
             Din tot echipajul sunt singurul care a ramas in viata.          

Apoi si-a spus “Din acel moment am ajuns la concluzia ca este posibil sa ma simt mai fericit asa, esuat pe o insula decat in orice alta situatie.” Credeti ca s-a amagit singur privind astfel situatia? Eu cred ca nu, pentru ca ambele situatii erau la fel de grave daca putem sa spunem asa, insa de cele mai multe ori conteaza foarte mult punctul din care privesti situatia, iar a privii partea plina a paharului de foarte multe ori aduce beneficii pe termen scurt, chiar daca lucrurile nu se intampla intotdeauna atunci cand ne dorim. Priveste mereu aici si acum.

Acordati-le atentie copiilor vs hiperprotectie

"Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări. 

Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare” - Chris Simion

In prezent se vorbeste tot mai mult despre tulburarile deficitare de atentie / hiperactivitate, dar oare cati dintre noi acordam atentia cuvenita copiilor astfel incat sa nu se ajunga la aceasta eticheta de “copil hiperactiv” sau chiar mai mult “copil cu ADHD”.

O sa definesc in linii mari ce inseamna cand spunem ca un copil este hiperactiv si ce inseamna cand spunem ca un copil este diagnosticat cu ADHD si  care sunt caracteristicile copilului caruia nu i se acorda atentia cuvenita din partea familiei.

Conform DSM IV, aceste tulburari deficitare de atentie/ hiperactivitate se observa cu precadere odata cu varsta de 7 ani, pentru ca, in aceasta perioada copilul incepe sa aiba un program mult mai solicitant, odata cu intrarea in clasa intai al copilului, dar survenind in continuitatea tulburarilor adesea prezente din mica copilarie. Acest sindrom trebuie sa antreneze un disconfort functional in cel putin doua domenii: social, familial, scolar sau professional.

Din punct de vedere clinic acest sindrom are la baza asocierea dintre tulburarile de atentie si hiperactivitate – impulsivitate. Tulburarile de atentie sunt reprezentate de o slaba capacitate de concentrare  sau o capacitate de concentrare fluctuanta , imposibilitatea focusarii asupra unei sarcini, de o slaba organizare si apoi de neterminare a activitatii solicitate. De asemenea exista dificultati atat in activitatile domestice cat si in cele scolare in ceea ce priveste capacitatea de atentie si concentrare- copiii par sa nu auda ceea ce li se solicita, , lectile sunt neglijate se intorc acasa de la scoala spunand ca au uitat sa copieze cerintele de pe table, astfel incat toate sarcinile care cer efort de concentrare sunt evitate sau respinse.

Hiperactivitatea impulsiva: este reprezentata de incapacitatea copilului de a sta linistit in banca sau in orice alt loc unde activitatea motorie ar trebui sa fie la un nivel mai scazut. Spunem ca este o problema atunci cand : la scoala copilul este agitat, neastamparat, se contorsioneaza, isi agita picioarele,nu respecta regulile jocului,are tendinta de a-si impune punctual de vedere, fara sa ii respecte pe ceilalti, deseori recurge la agresivitate verbala si fizica atunci cand ceva nu este conform dorintelor lui, traverseaza strada fara sa se uite, toate indicand o dificultate de respectare a regulilor datorita impulsivitatii. Aceasta impulsivitate poate sa ajunga pana la tulburari de comportament de tipul agresivitatii fizice.

Uneori intalnim la acest sindrom si semene asociate , o sa descriu la fel in linii mari la ce anume  ar trebui sa acordam o atentie sporita: dificultati cognitive relevante care sa fie rezultate in urma unor testari ale caror scoruri sa fie nesatisfacatoare sub aspectul neatentiei- dificultati de orientare spatio-temporala, dificultati de sesizare a secventelor ritmice, dificultati de aranjare a frazelor deranjate sau alte dificultati diverse (scolare- care include incapacitatea de integrare in grupul scolar , instabilitate emotional, conflicte cu anturajul de copiii cu care au diverse activitati acasa), mai pot sa apara si tulburari de control sfincterian. De asemenea  pot sa fie prezente si anumite semen neurologice in definirea acestui sindrom din punct de vedere clinic si aici ne referim la neacoordonarea motorie fina, anomali perceptivo-motorii, stangacii, semene non specific pe EEG.

O sa va propun si o parte parctica a acestui articol care are in vedere dezvoltarea abilitatilor atentionale atat la parinti cat si la copii.

In fiecare zi sa acordam o parte din zi unor “momente speciala de joaca cu copilul acasa”, pentru ca traversam perioade in care tiindem sa spunem ca nu mai avem timp de nimic  cu exceptia lectiilor pe care le au copiii de pregatit pentru scoala. De aceea este foarte important acest “moment special de joaca/ discutii pe diverse teme tot sub forma ludica cu copilul acasa”

Ar fi util daca parintii o data pe saptamana ar impartii o foaie  cu o linie vertical in doua , in partea de sus a coloanei din stanga se vor trece cele mai bune momente ale saptamanii petrecute la service si in partea din drepta sus se vor trece cele mai bune moment ale saptamanii petrecute  copilului meu. Iar pe verso ar putea sa faca acelasi lucru doar ca in partea stanga sus parintii vor trece cele mai rele moment petrecute la service intr-o saptamana si in partea drepta sus cele mai rele moment petrecute copilului meu intr-o saptamana. Astfel am putea sa facem o analiza atat a comportamentului nostru ca parinte cat si o analiza a comportamentului copilului, astfel incat sa putem aduce intr-un echilibru momentele bune si mai putin bune, dar si sa imbunatatim atentia pe care o acordam atat copilului nostru cat si noua, pentru a evita  episoadele mai putin placute survenite in dezvoltarea copilului.