Gandirea...

M-am gandit sa abordez cateva teme, fara sa folosesc termeni complicati si complecsi... sper sa va ajute sa vedeti dincolo de aparente si atunci cand este cazul sa iei atitudine sa o faci cu incredere.



Gândirea este considerată un proces central al vieţii psihice, care în desfăşurarea sa utilizează aşa numitele ,,operaţii ale gândirii”, reprezentate de: analiza, sinteza, comparaţia, abstractizarea, concretizarea şi generalizarea

Tulburările gândirii au fost schematizate didactic în felul următor :

Ø      tulburări referitoare la forma gândirii

Ø      tulburări referitoare la conţinutul gândirii

Ø      tulburări referitoare la expresia verbală a gândirii (ale limbajului).

Tulburările în forma gândirii pot fi generale sau specifice.

Tulburările generale în forma sau procesele gândirii sunt reprezentate de:

            Gândirea ilogică: este o gândire al cărei conţinut se caracterizează prin concluzii eronate sau contradicţii interne. Este considerată patologică atunci când nu este cauzată de anumite valori culturale sau de deficit intelectual.

            Gândirea autistică sau dereistă: constă ,,dintr-o desprindere a gândirii de realitatea general recunoscută, asociată cu preponderenţa absolută sau relativă a vieţii psihice interioare”. ,,Lumea autistă” este pentru pacient de o realitate strict individuală şi diferită de a celorlalţi oameni, neconcordantă cu logica sau experienţa (Bleuler).

            Gândirea magică: descrisă ca fiind normală la copii, este o gândire caracterizată prin convingerea eronată că propriile gânduri, cuvinte sau acţiuni au puterea de a cauza sau preveni anumite evenimente (consecinţe) specifice în aşa fel încât să sfideze legea cauzei şi efectului.

            Aceste tulburări se întâlnesc în schizofrenie, în tulburarea de personalitate de tip schizotipal.

            Tulburările specifice în forma gândirii au fost împărţite la rândul lor într-o manieră didactică în tulburări de ritm şi tulburări de coerenţă.

Tulburările în ritmul gândirii sunt reprezentate de :

Accelerarea ritmului ideativ ce poartă, în forma extremă, denumirea de fugă de idei. Asociaţiile se fac la întâmplare după rimă, asonanţă, criterii facile (de loc, de timp). Pacienţii vorbesc mult, de obicei cu voce tare, fiind dificil sau imposibil de întrerupt. Frecvent persoana vorbeşte fără nici o stimulare socială şi poate continua să vorbească chiar dacă n-o ascultă nimeni, până răguşeşte, chiar şi în şoaptă. Pacientul trece rapid de la un subiect la altul, face nenumărate digresiuni, jocuri de cuvinte, din cauza cărora pierde adesea firul principal al ideilor. În formele severe, asociaţiile pierd aproape total legăturile logice, ajungându-se la incoerenţa gândirii. Fuga de idei este întâlnită în :

Ø      Episodul manical

Ø      Tulburările de dispoziţie cu simptome maniacale determinate de o condiţie medicală generală sau induse de o substanţă psihoactivă

Ø      Schizofrenie

Ø      Alte tulburări psihotice

Ø      Ocazional în reacţii acute de stress.

Mentismul este o altă formă de accelerare a ritmului ideativ. Se caracterizează prin depănarea rapidă, incoercibilă a reprezentărilor şi ideilor, trăită penibil de pacient care rămâne în poziţia de spectator al propriilor idei. Se întâlneşte în:

Ø      Stări de mare tensiune nervoasă

Ø      Stări de oboseală accentuată

Ø      Intoxicaţii cu cofeină, alcool, tutun

Ø      Schizofrenie, unde apare de obicei în cadrul sindromului de automatism mental, când pacientul are convingerea delirantă că acest fenomen este provocat de cineva.

Încetinirea ritmului ideativ se traduce clinic printr-o exprimare întârziată, rostită de obicei cu o voce de intensitate scăzută. Pentru obţinerea răspunsurilor este necesar ca întrebarea să fie repetată sau pusă cu voce mai tare.

Încetinirea ritmului ideativ se întâlneşte în :

Ø      Stări de epuizare fizică şi psihică

Ø      Perioada de convalescenţă a unor boli somatice, infecţioase

Ø      Afecţiuni neurologice cu interesare extrapiramidală ca boala Parkinson, epilepsie (unde bradipsihia este cunoscută sub numele de vâscozitate psihică)

Ø      Episodul depresiv major

Ø      Tulburările de dispoziţie cu simptome depresive determinate de o condiţie medicală generală sau induse de o substanţă psihoactivă

Ø      Tulburări cognitive

Ø      Schizofrenie

Ø      Retardarea mentală