"Orice fiinta umana are in sine un potential natural de crestere si dezvoltare care se cere actualizat."- Carl Rogers
O sa incerc sa imi astern aici cateva ganduri despre persoanele cu dizabilitati (apropo, nu imi place cum suna, dar acesta e termenul)...ma gandeam oare incerca cineva sa vada dincolo de aparente atunci cand se intalneste cu o persoana cu dizabilitati?
Imi doresc ca cei de langa persoanele cu dizabilitati sa vada dincolo de aparente, pentru ca aceste persoane nu cer compasiune sau mila, ele cer intelegere, empatie.
Termeni cam dificil de inteles, de acceptat si de utilizat din nefericire in lumea in care traim.
Da, poate ca par cam dura... dar nu reusesc sa accept ca , majoritatea oamenilor cand intalnesc o persoana cu dizabilitati spun in mod constient sau in mod inconstient "vai saracul/ vai saraca", nici unul nu o sa spuna "brava lui. bravo ei, ptr ca se straduieste sa mearga singur/a, bravo lui/ ei , ptr ca un carucior nu il/ o impiedica sa iasa in strada" (Empatie- capacitatea de a te detasa de celalalt, de a nu ne identifica pentru a evita amestecul emotiei noastre cu a celuilalt sau a problemei noastre cu problema celuilalt si pentru a fi astfel si mai capabili de a-l ghici, de a-l intelege si de a-l ajuta pe celalalt.)
Ar trebui sa incercam sa vedem frumosul intr-o persoana cu dizabilitati, sa vedem sufletul si nu dizabilitatea, pentru ca, dintr-un anumit punct de vedere cu totii avem o dizabilitate, fie ea fizica, vizibila sau nu.
Persoanele cu dizabilitati fie persone cu (autism, sindrom asperger, parapareza, tetrapareza... s.a.) sunt oameni care au suflet , ele nu reprezinta doar un corp care poarta un suflet, sunt suflete care au o parte vizibila numita corp.
"Omul disperat gaseste în însusi adâncul deznadejdii sale noua temelie pe care se va ridica deasupra vaii plângerii; dupa orgia durerii, rasare din nou, din amara framântare, posibilitatea unei bucurii."- Giovanni Papini...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu