Uităm să fim fericiți atunci când uităm de noi !

                                                                                   

                                                                     

   "Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări. 

Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare”Chris Simion

Întâlnim oameni zilnic, învățăm zilnic și îi iubim pe ceilalti zilnic . 

Acestea ar trebui să fie gândurile noastre în fiecare dimineață la fiecare pas pe care îl facem in ceea ce numim viață. Dar de cele mai multe ori, uităm că oamenii care vin în viața noastră sunt un pas al nostru spre cunoaștere, acceptare și picatura de voință fără de care nu am putea să creionam nimic din ceea ce ne dorim la nivel cognitiv si emotional.

 Experiențele zilnice ar trebui să ne formeze, să ne modeleze pentru ca zilnic să reușim să fim ceea mai bună variantă a noastră din momentul prezent.

Avem zile bune și mai putin bune în aceste zile ceea ce avem nevoie cel mai mult sunt voința, credința și curajul de a accepta situațiile, oamenii si etapele pe care trebuie să le trăim pentru a continua să ne dezvoltăm. Uneori o să reușim alteori nu, dar important este să continuam să progresăm, să continuam să vedem dincolo de aparențe. 

Tindem cu gândul mereu spre mai bine, însă de la gând la faptă uneori sunt pași giganți pe care de cele mai multe ori ne este teama sa îi facem. Uitam că totul este o lecție,  uitam că noi suntem învățăcei pe tot parcursul prezenței noastre pe Pamant. 

Trebuie sa învatam să  menținem momentele de fericire prezente. Sunt câteva aspecte în viată pe care ar fi bine sa ni le setăm cu "TREBUIE" pentru a le finaliza atunci când ne propunem ceva. Printre acestea voi enumeara acelea pe care eu le simt pentru mine a fi necesare:

1. Trebuie să mă iubesc pe mine întâi pentru ai putea iubii mai apoi pe cei de langa mine.
2. Trebuie să mă văd eu frumoasă pentru a vedea frumusețea din jurul meu.
3. Trebuie să trăiesc căutând mereu ceva frumos în ceea ce numesc viata.
4. Trebuie să accept ca oamenii sunt buni, dar si egoiști.
5. Trebuie să învăț că uneori este indicat sa știu să spun "NU".
6. Trebuie să mă iubesc cu tot ceea ce reprezint pentru a deveni ceea mai bună varianta a mea.
7. Trebuie să învăț că eu nu sunt într-o permanentă competiție cu mine însămi, am nevoie și de pauze.
8. Trebuie să învăț că iubirea de sine si iubirea față de celălalt poate să "vindece".

Viața nu este perfectă, nici nu trebuie sa fie perfectă, trebuie doar să îți dai tu voie să fie așa cum ai nevoie să fie, sa o modelezi cum simti tu și nu cei din jurul tău.

Începutul de an școlar - anxietate și somatizare?

 Orice viseți să întreprindeți, începeți-l. 

Indrazneala are geniu, putere, magie. (Goethe)

Într-o frumoasă zi de toamna sosesc val-vârtej emoțiile induse de un nou început pentru cei mici, mijloci și mai mari. Indiferent de început, întotdeauna el vine însoțit de provocări mai mici sau mai mari, exact cum sunt și școlarii la început de drum. Fiecare început de septembrie reprezintă o provocare pentru cei mici și cei mari. Părinții trebuie să găsească soluții inedite la nevoile copilului de gradinita sau școală.

Cat de des te gândești ca părinte la : Anxietate- Somatizare in privinta  școlii?

Sa le luam în ordinea în care aceste aspecte apar, se dezvolta  si îngreunează intreg procesul copilului de școală și/ sau grădiniță.

Anxietatea este prezenta atat în rândul copiilor mici de grădiniță/ creșă cât și în rândul copiilor puțin mai mari de școală - clasa pregătitoare până la elevii de clasa a XII-a.

Anxietatea de separare : Cand- Cum- Unde- Ce- Cine si De ce apare ?

Sunt ferm convinsă că ai auzit de acest termen cel puțin o dată -cândva, undeva. Anxietatea de separare este întâlnită cel mai des la copiii între 2-4 ani (copiii de creșă și grădiniță), este absolut normală si benefică până la un punct în dezvoltarea armonioasă a copilului. Însă în anumite condiții această anxietate de separare se poate agrava si poate lua forma unor patologii- a unei tulburări anxioase de separare si poate sa fie prezentă atât la copil cand si la adult.

Ce este anxietatea de separare ?

Anxietatea de separare este tulburarea în care persoana afectată (copil-adolescent-adult) simte o frică semnificativă / excesivă legata de o persoana din mediul ei sau de confortul de acasa sau o teamă inexplicabila- teama copilului ca o sa fie parasit.

Toate aceste simptome se dezvoltă o dată cu explicațiile pe care copilul- adolescentul le aude din partea părintelui în legătură cu acest nou început a lui, fie ca vorbim de un copil de gradiniță-clasa pregătitoare, clasa a- V-a, intrarea la liceu, clasa a-XII-a. Chiar și în privința adultului in rolul de părinte se întâlnesc simptome specifice anxietății de separare, fie din cauza așteptărilor în ceea ce privește un nou inceput, fie din cauza/ datorita paternurilor comportamentale preluate pe parcursul dezvoltării lui ca adult în rolul de parinte.

Când se instaleaza anxietatea de separare ?

Un timp "propice" al anxietății de separare este atunci cand, copilul- adolescentul sau adultul trebuie să iasă din zona de confort , cu atat mai mult cu cât mediul este unul nou, unde trebuie sa se adapteze la persoane noi, locuri noi, reguli noi.

Când ?

Un copil se simte anxios chiar dacă el nu știe să exprime în cuvinte ceea ce simte : copilul îți spune că te iubește și o să îi fie dor de tine, de fiecare dată când tu îi vorbești despre școală, copilul plânge de fiecare dată când tu încerci să îi povestești de acest nou început, copilul prezinta nevoia sa fie mereu in preajma ta și se asigură ca nu este lasat singur. Copilul plânge cand este lasat la bunici, chiar daca până la momentul apropriat începerii grădiniței sau al școlii la bunici era locul preferat unde isi petrecea o mare parte din timp.

 Atunci când al tău copil îți spune că îl doare burtica când povestiți despre școală, atunci când oricât i-ai povestii despre școală,  copilul mereu găsește un alt subiect pe care să-l abordați in care tu sa il asiguri ca el o sa se descurce la scoala, ca nu o sa fie uitat la scoala sau la gradinita, ca indiferent de ce s-ar intampla in acele locuri el nu o sa piarda iubirea si aprecierea ta.

Cum ?

 Somatizarea apare sub forma de dureri de burtică,  dureri de cap, lipsă poftei de mâncare, agitație, isomnie, irascibilitate.

De ce ?

 Pentru că este un firesc al modului în care noi ne dezvoltăm, creștem și experimentam. 

Copiii la fel ca adulții trebuie lăsați să experimenteze fiecare etapa din viața lor în mod propriu. 

Ce trebuie să faci ?

 Rolul tau ca părinte rămâne același: să îi oferi copilului siguranță în mediul în care el trăiește, să îi oferi înțelegere, spațiu și cel mai important să îi oferi iubire. Nu de puține ori am auzit expresia: "dacă nu ești cuminte te duc înapoi la scoală/grădinița".

La acest început de drum pentru a diminua anxietatea-somatizarea,  trebuie să te asiguri că locul ales pentru ca al tău copil să se dezvolte armonios este exact ceea ce are nevoie.

Atâta timp cât copilul nu poate să ia o decizie responsabilă, oferă-i posibilitatea să rămână intr-un mediu cunoscut de el și sigur pentru a evita mai târziu comportamente de tip anxios .

Expresiile: "Nu ai de ce să ...", de multe ori induc stări de confuzie și agitație. Dacă schimbăm acestă expresie cu "știu că este un loc nou și sunt copii noi,  dar eu sunt convinsă ca vei reușii să descoperi lucruri interesante astăzi, te voi aștepta mereu acasă să îmi povestești despre acest loc nou și acești copii frumoși pe care îi vei intalni astazi. "

5 expresii care produc anxietate-somatizare în ceea ce privește școala/ gradinita:

1. Nu ai de ce să plângi la școală/grădiniță este foarte frumos.

2. Nu trebuie să te joci cu toți copiii dacă nu vrei .

3.Trebuie să fii mereu atent la ore, eu nu o să te pot ajuta la teme când te întorci de la școală.

4. La școală sunt și copii răi, să nu te lași bătut de ei.

5. Acum trebuie să înveți și să iei numai note de 10, dacă îți dorești să mai primești lucruri noi de la noi.

5 expresii care produc siguranță, încredere și dorința de a continua să meargă la școală:

1. La fel ca tine și eu ca om mare am emoții atunci când am parte de un nou început.

2. Școala este locul în care vei învăța mereu ceva nou și distractiv.

3 . Școala este locul în care ne facem prieteni noi.

4. A merge la școală sau la grădiniță înseamnă că tu deja ești un copil mai mare care poate să povestească cu noi (mama și tata) orice simti / vrei sa povestesti.

5. Doamna învățătoare/educatoare o să te sprijine în tot ceea ce tu vei avea nevoie. 

Fiecare nou început poartă cu el un amalgam de emoții și schimbări,  tot ceea ce trebuie să avem în vedere este faptul că orice dificultate își are soluția și orice zâmbet la început de drum produce o stare de siguranță și încredere.

Așadar, oferă-i copilului tău un zâmbet în fiecare dimineață, o îmbrățișare, asigură-l că merge într-un loc frumos  in care o sa se dezvolte armonios alaturi de grupul de copii.

Cu drag,

Psih. Alexandra Ababi