Ai sau nu o personalitate narcisica...?

Narcisistul: "Acum să vorbim puţin despre tine, mă iubeşti?"

Astazi, intr-o zi frumoasa de duminica , m-am gandit sa va invit sa cititi un articol despre ceea ce inseamna tulburarea de personalitate narcisica din punct de vedere psihanalitic. Cu siguranta intalnim in cercul nostru de prieteni, cunostinte, persoane  care mai in gluma mai in serios au o anumita tendinta spre acest tip de personalitate.

Ce spun psihanalisti despre narcisism si care sunt indicatori personalitati narcisiste o sa cititi in randurile de mai jos.

Psihanaliza ne invata ca suntem cu totii narcisici intr-o perioada foarte timpurie a vietii noastre.

Sigmund Freud este creditat pentru prima teorie coerenta despre narcisism. El descrie tranzitii de la libidoul (energie instinctuala) orientat catre subiect la cel orientat catre obiecte (ceilalti) care se produc prin intermediul parintilor. Pentru a fi sanatoase si functionale, tranzitiile trebuie sa fie line si neperturbate, altfel apar nevrozele. Astfel, daca un copil nu reuseste sa atraga dragostea si atentia obiectelor sale dorite (parintii) el va regresa in faza narcisica.
Prima manifestare a narcisismului este adaptativa pentru ca invata copilul sa iubeasca un obiect disponibil (selful sau) si sa se simta gratificat, satisfacut, multumit. Dar regresia de la o etapa mai tarzie catre narcisismul secundar este dezadaptativa, este o indicatie a faptului ca directionarea libidoului catre o “tinta corecta” a esuat. Daca acest model de regresie persista se formeaza o nevroza narcisica.

Narcisicul isi stimuleaza selful in mod obisnuit pentru a obtine placere si gratificare. El prefera fantasmele in locul realitatii, o conceptie de sine grandioasa in locul unei autoaprecieri realiste, masturbarea si fanteziile sexuale in locul unor relatii sexuale adulte si visul diurn in locul unor realizari reale in viata sa.
C. Jung a descris psihicul ca pe un depozit al arhetipurilor care sunt modele primitive, forme simbolice, imagini sau scheme innascute, exprimate in cultura popoarelor si a caror totalitate defineste inconstientul colectiv (P. Popescu Neveanu). Fantasmele sunt o cale de acces la arhetipuri si de eliberare a lor. In psihologia jungiana, regresiile sunt procese compensatorii care au scopul de a imbunatati adaptarea si nu cai de a obtine sau de a stabiliza un nivel de gratificare.
Freud si Jung nu au fost de acord nici in privinta introversiei. Introversia este indispensabila narcisismului, in timp ce extroversia este o conditie necesara pentru orientarea catre un obiect libidinal. Freud a privit introversia ca pe un instrument in serviciul patologiei. Prin contrast, Jung considera introversia ca pe un instrument util aflat in serviciul cautarii nesfarsite de strategii adaptative ale psihicului (narcisismul fiind pentru el o astfel de strategie).

Cu toate acestea, chiar si Jung admite ca nevoia foarte mare de o noua strategie de adaptare inseamna ca a avut loc un esec al adaptarii si desi introversia prin definitie nu este patologica, felul in care ea este utilizata poate fi patologic.

Jung distinge introvertii (cei care de regula se concentreaza pe sine mai degraba decat pe altii) de extroverti (opusul Introversia este considerata o functie normala, naturala, in copilarie si ramane asa (normala si naturala) chiar daca va domina ulterior viata mentala a individului. Pentru Jung narcisismul patologic este o problema de grad, este exclusiv si pervaziv.

Narcisismul primar este in psihologie un mecanism de aparare comun in primii ani de viata (de la sase luni la sase ani) si are scopul de a proteja copilul de inevitabilele raniri si temeri care sunt implicate in procesul de separare-individuatie (procesul prin care bebelusul devine o entitate separata si individuala) al dezvoltarii.

Narcisismul secundar sau patologic este un mod de a gandi si a se comporta in perioada de adolescent sau de adult care implica infatuare, obsesia de sine si excluderea celorlalti. Narcisismul se manifesta prin urmarirea permanenta a gratificarii personale, a obtinerii atentiei, prin dominanta sociala si ambitia personala, laudarosenie, lipsa sensibilitatii fata de ceilalti, lipsa empatiei si/sau dependenta excesiva de ceilalti in viata de zi cu zi.

Indicatori ai tulburarii de personalitate narcisica:
- persoana isi exercita fortat atributii de lider
- nu recunoaste superioritatea celui care il conduce
- manifesta tendinte manipulative exacerbate
- manifesta invidie fara discernamant
- are toleranta scazuta la frustrare
- intra in competitie foarte des si nu are scrupule in „lupta” sa
- are intotdeauna certitudinea ca este cel mai bun dintre toti
- se imbata cu propria adulatie avand fantezii despre succes, atractivitate si putere
- se lauda pe sine si isi exagereaza realizarile si talentele proprii
- se afla intr-o continua vanatoare de lauda si admiratie si uneori poate provoca suferinte tertilor, doar ca sa se evidentieze
- se crede extraordinar/-a si special/-a
- nu este interesat/-a de emotiile celorlalti si nu le recunoste
- considera ca ceilalti trebuie sa fie de acord cu ideile si cu planurile sale si sa se ghideze cu sfintenie dupa ele ca si cand ar fi cele mai extraordinare
- profita de bunavointa celorlati si, astfel, ii exploateaza fara regrete
- dispretuieste persoanele pe care le considera inferioare, conform grilei sale de ierarhizare a valorilor
- este invidios si gelos pe alte persoane
- considera ca ceilalti sunt gelosi si invidiosi pentru realizarile sale
- nu poate mentine o relatie serioasa
- isi stabileste de cele mai multe ori scopuri nerealiste
-dincolo de superioritatea afisata, se simte rapid respins si ranit
- are stima de sine scazuta

Ca si in alte tulburari de personalitate individul trebuie sa aiba cel putin 18 ani inainte de a fi diagnosticat. Personalitatea narcisista apare mai ales la barbati decit la femei si este calculata a se dezvolta la 1% din populatie. Ca si alte tulburari de personalitate narcisismul se va diminua ca intensitate cu virsta, multi indivizi experimentind putine dintre cele mai extreme simptome pina la 40 - 50 de ani.
Tratamentul narcisismului implica tipic psihoterapia de lunga durata cu un psihoterapeut care are experienta in acest tip de tulburare de personalitate. Medicatia poate fi deasemeni prescrisa pentru a ajuta cu unele simptome debilitante.

Tulburarile afective bipolare

Intr-unul din articolele precedente am vorbit de tulburarea de personalitate multipla, am revenit cu acest articol , care vorbeste despre o alta tulburare  si anume tulburarea afectiva bipolara,  acestea  fiind intalnite frecvent, chiar si in randul oamenilor care nu au fost diagnosticati de un medic psihiatric.

As mai vrea sa precizez un aspect inainte de sa cititi acest articol , psihologul  nu este egal cu psihiatru, am vrut sa precizez acest lucru pentru ca mi s-a intamplat saptamana aceasta sa ma intalnesc cu persoane care, inca mai fac confuzie intre ceea ce este un psiholog si rolul pe care il indeplineste el si ceea ce este un psihiatru si rolul lui in medicina.

Pentru aceste lamuriri, puteti sa reveniti la un articol de pe blog, care vorbeste de diferentele dintre psiholog, consilier si psihiatru. 

In epoca moderna, mania, melancolia si relatia dintre ele isi gasesc corespondent in conceptul de tulburare maniaco-depresiva. Tulburarea maniaco-depresiva sau bipolara, cum a mai fost ea numita, face parte din grupul tulburarilor afective, caracterizate prin faptul ca deformeaza afectivitatea persoanei, fie spre polul negativ (melancolie, depresie), fie spre cel pozitiv (excitatie maniacala).
Orice analiza a tulburarilor maniaco-depresive se axeaza pe cele doua componente ale acestui tip de tulburare, si anume pe episoadele maniacale si pe cele depresive.
Tulburarile bipolare constau de fapt in alternarea episoadelor maniacale si a celor depresive, aceasta alternanta fiind intrerupta de perioade de normalitate.

Episoadele maniacale

Episoadele maniacale se caracterizeaza printr-o exaltare generala ce cuprinde mai multe sectoare ale vietii psihice si afective a individului astfel:
Mimica mobila, privire stralucitoare, expresie joviala si euforica, atitudie amicala; Comportamentul se remarca printr-o mare labilitate motorie; Limbajul este logoreic, insotit adesea de o gestica larga si dezordonata; Atentia nu poate fi fixata pe ceva anume, imaginatia este suprasolicitata, memoria la fel.
Persoanele aflate intr-o criza de tip maniacal rad intotdeauna zgomotos, gesticuleaza mult, miscarile lor expresive fiind perfect in concordanta cu trairea afectiva interioara. Tendinta lor de a face glume, de a dansa si canta, chiar si fara ca mediul ambiant sa fie potrivit pentru asemenea manifestari, constituie de asemenea expresia dispozitiei lor subiective, euforice.

Episoadele depresive

Episoadele depresive se caracterizeaza prin: activitate redusa, inexpresivitate a starilor afective; mimica trista, gesturi limitate si putine; stare de oboseala generala, inexplicabila, insomnii; scaderea eficientei intelectuale; atentie slaba si subsolicitata, dificultati de reamintire a unor situatii, evenimente etc; dispozitie trista, senzatie de apasare sufleteasca, o atitudine de pesimism si deznadejde legata de viitor. Persoanele afectate de un episod depresiv prezinta pe langa intreaga gama a tulburarilor de afectivitate si o inhibitie a proceselor intelectuale. Ei inteleg cu dificultate, isi amintesc greu, li se pare ca au uitat tot ce stiau, ca nu mai pot face nimic bine sau eficient. Le vine greu sa execute orice miscare, sunt chinuiti de idei autoacuzatoare, cele mai mici greseli comise in trecut devin acum, pentru individul aflat in criza depresiva, adevarate crime.
Persoanele depresive inteleg cu dificultate, isi amintesc greu, li se pare ca au uitat tot ce stiau, ca nu mai pot face nimic bine sau eficient.

Tipologia maniaco-depresivului

De regula tulburarea maniaco-depresiva apare cu o frecventa mai mare in cazul persoanelor cu temperament ciclotimic, caracterizat de treceri relativ bruste de la o stare emotionala la alta. De asemenea, exista si o corespondenta intre maniaco-depresie si tipul corporal picnic, corespunzator temperamentului ciclotimic. Tipul picnic se remarca printr-o constitutie robusta, cu o dezvoltare mai degraba pe orizontala decat pe verticala. Sunt persoane cu o aparenta joviala, robuste, de inaltime medie, cu fata rotunda, deseori puternic vascularizata.
Frecventa aparitiei maniaco-depresiei este de aprox. 2%, procentul de femei afectate de tulburari biploare fiind mai mare decat cel al barbatilor.