"Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări.
Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare” - Chris Simion
Un copil asteapta mereu sa ii daruiesti ceva, cel mai important e ca el nu asteapta ca tu "om mare" sa ii daruiesti cei mai originali pantofi, cele mai frumoase jucari, un copil asteapta sa ii daruiesti iubire, incredere, speranta si zambetul tau. Zambetul tau, imbratisarea ta face cat o mie de jucari daruite intr-un an.
Chiar daca, un an s-a incheiat si copilul tau simti si vezi ca este mai mare, mai matur , mai prezent in viata de adult uneori decat in propria lui viata de copil, asta nu inseamna ca, rolul tau de parinte se micsoreaza sau oarecum nu mai ai atat de multe ”griji”. Dimpotriva copilul tau are nevoie de prezenta ta din punct de vedere emotional la orice varsta. E o bucurie, traieste aceasta bucurie si incearca sa faci din ea in fiecare zi, o zi mai buna pentru tine si copilul tau.
Inainte sa fii tatal sau mama care aduce banii in casa , nu uita sa fie tatal sau mama care stie sa aduca in sufletul copilului bucurie, mangaiere, zambete si multe imbratisari. Imbratisarea poate sa-i aline copilului tau teama, frica, nelinistea, anxietatea legata de ziua de maine, de o noua zi de scoala, de un nou inceput.
O
zi furtunoasă în grădina Mamei Pământ
Mama Pământ
trăieşte într-o frumoasă grădină verde. În spatele casei ei se află un lac mic,
rotund ca luna şi albastru ca cerul într-o zi însorită de vară. Când tatăl
Soare străluceşte, razele sale ajung până la grădina mamei Pământ, şi dansează
pe suprafaţa lacului, iar peştişori aurii sar să le prindă.
Lângă lac se află o salcie bătrână ale cărei ramuri
plutesc peste marginea apei. Sub salcie, sunt porţiuni verzi cu crini, unde
broaştelor le place să stea. Broaştele mai mari stau pe porţiunile mai mari cu
crini, iar broscuţele stau pe porţiunile mai mici, şi toate stau acolo împreună
de când se trezeşte tatăl Soare până se duce la culcare. Cântecul lor se aude
atât de tare, încât şi tatăl Soare îl aude!
Broscuţelor
le place să înoate cât e ziua de lungă şi sunt prietene cu peştişorii aurii
care trăiesc acolo. Câteodată înoată împreună cu peştişorii jos, către o lume a
pietrelor, chiar pe fundul lacului. Acela e castelul lor şi le place să se
joace acolo pentru că sunt multe camere în care se pot juca!
Fratele Vânt vine şi vizitează grădina mamei Pământ
uneori şi suflă cu răsuflarea sa peste ţinut. Apoi ramurile salciei bătrâne
dansează pe lac şi le gâdilă pe broaştele care stau acolo. Fratele Vânt suflă
peste suprafaţa lacului şi peştişorii aurii se zbenguie uşor jos în lac. Sora
Ploaie vine uneori în vizită în grădina mamei Pământ şi împroaşcă stropii ei
peste tot. Broscuţele adoră să înoate pe suprafaţa lacului atunci când vine ea
în vizită şi să simtă pe spate degetele ei „pic-pic”.
Într-o zi, fratele Vânt a venit în vizită în grădina
mamei Pământ şi a adus cu el doi noi
prieteni: Tunetul Teribil şi Fulgerul Sfârâitor. Nici măcar fratele Vânt nu
ştia câte stricăciuni puteau face! Au venit să se joace în grădina mamei
Pământ. La început, nimic nu părea neobişnuit. Dar apoi, Tunetul Teribil a
început să bată din palme şi să ţipe atât de tare, încât toate broscuţele au
fugit pe fundul lacului în castelul lor din pietre ca să scape de sunetul
teribil. Apoi Fulgerul Sfârâitor a început să strige şi să se repeadă, încât
toţi peştişorii aurii au fugit să se ascundă de el. Fratele Vânt era atât de
supărat încât a început să se învârtească şi să plesnească pe ici şi colo,
valuri mari au început să se izbească de marginea lacului iar ramurile salciei
s-au înnodat teribil.
Mama Pământ a auzit zgomotele din grădina ei şi a
văzut cât de înfricoşată era toată lumea. A ieşit afară şi l-a chemat în ajutor
pe tatăl Soare. Amândoi i-au gonit pe Tunetul Teribil şi pe Fulgerul Sfârâitor.
Abia apoi a văzut mama Pământ dezordinea terbilă pe care o făcuseră. I-a chemat
pe elfii grădinii şi zânele florilor şi au muncit să facă iar grădina frumoasă.
Zânele florilor au dezlegat nodul salciei iar ramurile ei s-au aşezat din nou
deasupra apei. Dar broscuţele şi peştişorii aurii nu erau de găsit nicăieri! Au
stat ascunşi în castelul lor de sub apă până când mama Pământ a chemat zânele
apei ca să înoate până la ei să le spună că totul era bine acum.
În acea noapte, broaştele mari şi cele mici i-au
cântat tatălui Soare când era gata să se ducă la culcare, şi erau foarte
gălăgioase cum niciodată n-au mai fost. Vroiau ca tatăl Soare să ştie cât de
bucuroase erau că îl văd din nou! În acea noapte, doamna Lună şi-a adus toţi
copiii stele ca să strălucească pe cerul întunecat şi au cântat cântece de
leagăn deasupra grădinii Mamei Pământ, toată noaptea.
„O zi
furtunoasă în grădina Mamei Natură” este de ajutor în reîncărcarea după o zi
agitată – a copilului sau chiar a dumneavoastră! Părinţii vor descoperi că
această poveste citită înainte de culcare după o zi „furtunoasă” face copilul
mai calm a doua zi.
Incearca sa nu uiti inainte sa iti trimiti copilul la scoala sau sa il grabesti sa se imbrace dimineata sa ii oferi o imbratisare in loc de "trezeste-te, trebuie sa mergi la scoala", fii bun de cate ori se poate si intodeauna se poate.
”Fii bun de cate ori se poate si intodeauna se poate!”💕
