Narcisistul: "Acum să vorbim puţin despre tine, mă iubeşti?"
Astazi, intr-o zi frumoasa de duminica , m-am gandit sa va invit sa cititi un articol despre ceea ce inseamna tulburarea de personalitate narcisica din punct de vedere psihanalitic. Cu siguranta intalnim in cercul nostru de prieteni, cunostinte, persoane care mai in gluma mai in serios au o anumita tendinta spre acest tip de personalitate.
Ce spun psihanalisti despre narcisism si care sunt indicatori personalitati narcisiste o sa cititi in randurile de mai jos.
Psihanaliza
ne invata ca suntem cu totii narcisici intr-o perioada foarte timpurie a vietii
noastre.
Sigmund
Freud este creditat pentru prima
teorie coerenta despre narcisism. El descrie tranzitii de la libidoul
(energie instinctuala) orientat catre subiect la cel orientat catre obiecte
(ceilalti) care se produc prin intermediul parintilor. Pentru a fi sanatoase si
functionale, tranzitiile trebuie sa fie line si neperturbate, altfel apar nevrozele. Astfel, daca un
copil nu reuseste sa atraga dragostea si atentia obiectelor sale dorite
(parintii) el va regresa in faza narcisica.Prima manifestare a narcisismului este adaptativa pentru ca invata copilul sa iubeasca un obiect disponibil (selful sau) si sa se simta gratificat, satisfacut, multumit. Dar regresia de la o etapa mai tarzie catre narcisismul secundar este dezadaptativa, este o indicatie a faptului ca directionarea libidoului catre o “tinta corecta” a esuat. Daca acest model de regresie persista se formeaza o nevroza narcisica.
Narcisicul
isi stimuleaza selful in mod obisnuit pentru a obtine placere si gratificare.
El prefera fantasmele in locul realitatii, o conceptie de sine grandioasa in
locul unei autoaprecieri realiste, masturbarea si fanteziile sexuale in locul
unor relatii sexuale adulte si visul diurn in locul unor realizari reale in
viata sa.
C. Jung a descris psihicul ca pe un depozit al arhetipurilor care sunt modele primitive, forme simbolice, imagini sau scheme innascute, exprimate in cultura popoarelor si a caror totalitate defineste inconstientul colectiv (P. Popescu Neveanu). Fantasmele sunt o cale de acces la arhetipuri si de eliberare a lor. In psihologia jungiana, regresiile sunt procese compensatorii care au scopul de a imbunatati adaptarea si nu cai de a obtine sau de a stabiliza un nivel de gratificare.
Freud si Jung nu au fost de acord nici in privinta introversiei. Introversia este indispensabila narcisismului, in timp ce extroversia este o conditie necesara pentru orientarea catre un obiect libidinal. Freud a privit introversia ca pe un instrument in serviciul patologiei. Prin contrast, Jung considera introversia ca pe un instrument util aflat in serviciul cautarii nesfarsite de strategii adaptative ale psihicului (narcisismul fiind pentru el o astfel de strategie).
Cu toate acestea, chiar si Jung admite ca nevoia foarte mare de o noua strategie de adaptare inseamna ca a avut loc un esec al adaptarii si desi introversia prin definitie nu este patologica, felul in care ea este utilizata poate fi patologic.
Jung distinge introvertii (cei care de regula se concentreaza pe sine mai degraba decat pe altii) de extroverti (opusul Introversia este considerata o functie normala, naturala, in copilarie si ramane asa (normala si naturala) chiar daca va domina ulterior viata mentala a individului. Pentru Jung narcisismul patologic este o problema de grad, este exclusiv si pervaziv.
C. Jung a descris psihicul ca pe un depozit al arhetipurilor care sunt modele primitive, forme simbolice, imagini sau scheme innascute, exprimate in cultura popoarelor si a caror totalitate defineste inconstientul colectiv (P. Popescu Neveanu). Fantasmele sunt o cale de acces la arhetipuri si de eliberare a lor. In psihologia jungiana, regresiile sunt procese compensatorii care au scopul de a imbunatati adaptarea si nu cai de a obtine sau de a stabiliza un nivel de gratificare.
Freud si Jung nu au fost de acord nici in privinta introversiei. Introversia este indispensabila narcisismului, in timp ce extroversia este o conditie necesara pentru orientarea catre un obiect libidinal. Freud a privit introversia ca pe un instrument in serviciul patologiei. Prin contrast, Jung considera introversia ca pe un instrument util aflat in serviciul cautarii nesfarsite de strategii adaptative ale psihicului (narcisismul fiind pentru el o astfel de strategie).
Cu toate acestea, chiar si Jung admite ca nevoia foarte mare de o noua strategie de adaptare inseamna ca a avut loc un esec al adaptarii si desi introversia prin definitie nu este patologica, felul in care ea este utilizata poate fi patologic.
Jung distinge introvertii (cei care de regula se concentreaza pe sine mai degraba decat pe altii) de extroverti (opusul Introversia este considerata o functie normala, naturala, in copilarie si ramane asa (normala si naturala) chiar daca va domina ulterior viata mentala a individului. Pentru Jung narcisismul patologic este o problema de grad, este exclusiv si pervaziv.
Narcisismul
primar este in psihologie un mecanism de aparare comun in primii ani de viata
(de la sase luni la sase ani) si are scopul de a proteja copilul de inevitabilele
raniri si temeri care sunt implicate in procesul de separare-individuatie
(procesul prin care bebelusul devine o entitate separata si individuala) al
dezvoltarii.
Narcisismul secundar sau patologic este un mod de a gandi si a se comporta in perioada de adolescent sau de adult care implica infatuare, obsesia de sine si excluderea celorlalti. Narcisismul se manifesta prin urmarirea permanenta a gratificarii personale, a obtinerii atentiei, prin dominanta sociala si ambitia personala, laudarosenie, lipsa sensibilitatii fata de ceilalti, lipsa empatiei si/sau dependenta excesiva de ceilalti in viata de zi cu zi.
Narcisismul secundar sau patologic este un mod de a gandi si a se comporta in perioada de adolescent sau de adult care implica infatuare, obsesia de sine si excluderea celorlalti. Narcisismul se manifesta prin urmarirea permanenta a gratificarii personale, a obtinerii atentiei, prin dominanta sociala si ambitia personala, laudarosenie, lipsa sensibilitatii fata de ceilalti, lipsa empatiei si/sau dependenta excesiva de ceilalti in viata de zi cu zi.
Indicatori ai tulburarii de personalitate narcisica:
- persoana isi exercita fortat atributii de lider
- nu recunoaste superioritatea celui care il conduce
- manifesta tendinte manipulative exacerbate
- manifesta invidie fara discernamant
- are toleranta scazuta la frustrare
- intra in competitie foarte des si nu are scrupule in „lupta” sa
- are intotdeauna certitudinea ca este cel mai bun dintre toti
- se imbata cu propria adulatie avand fantezii despre succes, atractivitate si putere
- se lauda pe sine si isi exagereaza realizarile si talentele proprii
- se afla intr-o continua vanatoare de lauda si admiratie si uneori poate provoca suferinte tertilor, doar ca sa se evidentieze
- se crede extraordinar/-a si special/-a
- nu este interesat/-a de emotiile celorlalti si nu le recunoste
- considera ca ceilalti trebuie sa fie de acord cu ideile si cu planurile sale si sa se ghideze cu sfintenie dupa ele ca si cand ar fi cele mai extraordinare
- profita de bunavointa celorlati si, astfel, ii exploateaza fara regrete
- dispretuieste persoanele pe care le considera inferioare, conform grilei sale de ierarhizare a valorilor
- este invidios si gelos pe alte persoane
- considera ca ceilalti sunt gelosi si invidiosi pentru realizarile sale
- nu poate mentine o relatie serioasa
- isi stabileste de cele mai multe ori scopuri nerealiste
-dincolo de superioritatea afisata, se simte rapid respins si ranit
- are stima de sine scazuta
- persoana isi exercita fortat atributii de lider
- nu recunoaste superioritatea celui care il conduce
- manifesta tendinte manipulative exacerbate
- manifesta invidie fara discernamant
- are toleranta scazuta la frustrare
- intra in competitie foarte des si nu are scrupule in „lupta” sa
- are intotdeauna certitudinea ca este cel mai bun dintre toti
- se imbata cu propria adulatie avand fantezii despre succes, atractivitate si putere
- se lauda pe sine si isi exagereaza realizarile si talentele proprii
- se afla intr-o continua vanatoare de lauda si admiratie si uneori poate provoca suferinte tertilor, doar ca sa se evidentieze
- se crede extraordinar/-a si special/-a
- nu este interesat/-a de emotiile celorlalti si nu le recunoste
- considera ca ceilalti trebuie sa fie de acord cu ideile si cu planurile sale si sa se ghideze cu sfintenie dupa ele ca si cand ar fi cele mai extraordinare
- profita de bunavointa celorlati si, astfel, ii exploateaza fara regrete
- dispretuieste persoanele pe care le considera inferioare, conform grilei sale de ierarhizare a valorilor
- este invidios si gelos pe alte persoane
- considera ca ceilalti sunt gelosi si invidiosi pentru realizarile sale
- nu poate mentine o relatie serioasa
- isi stabileste de cele mai multe ori scopuri nerealiste
-dincolo de superioritatea afisata, se simte rapid respins si ranit
- are stima de sine scazuta
Ca si in alte tulburari de personalitate individul trebuie sa aiba cel putin 18 ani inainte de a fi diagnosticat. Personalitatea narcisista apare mai ales la barbati decit la femei si este calculata a se dezvolta la 1% din populatie. Ca si alte tulburari de personalitate narcisismul se va diminua ca intensitate cu virsta, multi indivizi experimentind putine dintre cele mai extreme simptome pina la 40 - 50 de ani.
Tratamentul narcisismului implica tipic psihoterapia de lunga durata cu un psihoterapeut care are experienta in acest tip de tulburare de personalitate. Medicatia poate fi deasemeni prescrisa pentru a ajuta cu unele simptome debilitante.
Tratamentul narcisismului implica tipic psihoterapia de lunga durata cu un psihoterapeut care are experienta in acest tip de tulburare de personalitate. Medicatia poate fi deasemeni prescrisa pentru a ajuta cu unele simptome debilitante.
