O calatorie prin "lumea" terapiilor...

Terapia adleriana

Terapia adleriana reprezinta un model de crestere. Implica o viziune pozitiva asupra naturii umane si faptul ca ne controlam singuri soarta si nu suntem o victima a acesteia. Incepem de la o varsta frageda sa ne creem stilul unic de viata si acel stil ramane relativ constant pe parcursul vietii. Terapeutul va aduna cat de multa istorie familiala poate. Ei vor folosi aceste date pentru a fixa obiective pentru client si pentru a-si face o idee despre trecutul persoanei. Aceasta va ajuta la asigurarea unui scop adecvat si faptul ca, clientul are metode de a-l atinge. Scopul terapiei adleriene este sa provoace si sa incurajeze premisele si obiectivele clientului. Obiectivele trebuie sa fie utile social si sa ajute pacientul sa se simta egal. Acest obiective pot fi orientate asupra fiecarei componente a vietii incluzand, abilitati parentale, abilitati maritale, incetarea abuzului de substante si orice altceva. Terapeutul se va concentra in examinarea stilului de viata al clientilor si va incerca sa formeze un respect mutual si incredere unul fata de altul. De asemenea, terapeutul poate da teme de casa pentru client si poate face sugestii asupra modului in care clientul isi poate atinge scopurile.

Terapia behaviorista

Terapia behaviorista se afla intr-o continua rafinare si foloseste invatarea pentru depasirea unor probleme specifice de comportament. In acest tip de terapie se considera ca, comportamentele sunt invatate si ca suntem un produs al mediului in care traim. Se va pune baza pe prezent si  pe un comportament deschis. In acest tip de terapie se considera ca reintarirea si imitatia conduc la un comportament normal si comportamentul anormal este rezultatul direct al invatarii defectuoase. Terapia va fi bazata pe teoria invatarii. Acesta va include un plan de tratament, scopurile tratamentului vor fi  puse dinainte si rezultatul asteptat va fi stabilitat tot dinainte. Pentru a elimina comportamentele nedroite este necesara invatarea comportamentelor noi. Aceasta poate include asertivitatea, repetarea comportamentala, antrenarea, restructurarea cognitiva, desensibilizarea, modelarea, reintarirea, metodele de relaxare, auto-managementul sau noi abilitati sociale. Atat clientul cat si terapeutul trebuie sa aiba un rol activ in invatarea comportamentului dorit. Terapia behaviorista este eficienta in depresie, tulburari comportamentale ale copiilor, fobii, tulburari sexuale de orice tip si balbism.

Terapia existentiala

Este orientata asupra libertatii de alegere in modelarea vietii proprii a unei persoane. Invata individul ca acesta este responsabil sa-si modeleze propria viata, si o nevoie de auto-determinare si auto-cunoastere. Unicitatea fiecarui individ formeza propria sa personalitate, incepand din copilarie. Terapia existentiala se concentreaza asupra prezentului si asupra viitorului. Terapeutul incearca sa ajute clientul sa vada ca e liber si sa vada posibilitatatile pentru viitor. Ei vor provoca clientul sa recunoasca ca el insusi este responsabil pentru evenimentele din viata lor. Acest tip de terapie este foarte potrivit in ajutarea clientului sa faca alegeri bune sau sa se confrunte cu viata.

Gestalt-terapia

Gestalt-terapia integreaza factorii minte-corp folosindu-se de procesele de constientizare si integrare. Integrarea comportamentelor, sentimentelor si a gandirii reprezinta scopul principal al gestalt-terapiei. Clientii sunt vazuti ca avand abilitatea sa recunoasca cum influentele anterioare le-ar fi putut schimba viata. Clientului ii se explica importanta responsabilitatii personale, modul in care poate evita problemele, sa termine lucruri neterminate, sa experimenteze lucrurile intr-o lumina pozitiva si in constiinta din momentul de fata. Tine de terapeut sa-si conduca clientul spre constiinta momentului prin experimentarea momentelor vietii. Apoi trebuie sa provoace clientul sa accepte responsabilitatea de a avea grija de ei insisi, in loc sa astepte sa o faca altii. Terapeutul poate utiliza confruntarea, analiza viselor, dialogul cu polaritati sau jocul de roluri  pentru a-si atinge scopurile. Acestea pot include tratamentul interventiei de criza, terapia maritala/familiala, problemele ale comportamentului copiilor, tulburari psihosomatice sau training-ul profesionistilor in sanatatea mentala.

Terapia centrata pe persoana

Terapia centrata pe persoana da mai multa responsabilitate clientului in propriul lor tratament si are o viziune pozitiva asupra omului. A fost intemeiata de Carl Rogers in anii 40’. Rogers a avut multa incredere in faptul ca ne putem rezolva singuri problemele. Terapeutul va indrepta clientul spre auto-cunoastere, ajutandu-l pe acesta sa experimenteze sentimente reprimate. El va invata clientul sa aiba incredere in propria persoana si sa foloseasca aceasta incredere pentru a-si gasi directia lor in viata. Terapeutul centrat pe persoana face clientul constient de problemele lui si il ghideaza spre un mijloc de rezolvare a acestora. Terapeutul si clientul trebuie sa aiba incredere ca, clientul poate si va gasi propria directie. Terapeutul se concentreaza pe aici si pe acum. Ei motiveaza clientul in trairea si exprimarea sentimentelor. Terapeutul centrat pe persoana considera ca o sanatatea mentala buna reprezinta un echilibru intre eul ideal si eul real. Tocmai aici rezida problema, rezultatul diferentei dintre ceea ce suntem si ceea ce ne dorim sa fim cauzeaza un comportament neadecvat.

Terapia psihanalitica

Psihanaliza se concentreaza asupra inconstientului si considera ca acesta influenteaza comportamentul uman. Se considera ca o persoana este condusa de agresivitate si impulsuri sexuale. Psihanaliza pune accentul pe primii 6 ani ai vietii si pe modul in care evnimentele din aceasta perioada determina personalitatea. Conflictele reprimate din copilarie duc la probleme de personalitate mai tarziu in viata. Anxietatea este rezultatul direct al reprimarii conflictelor. Psihoterapeutii considera ca motivele inconstiente alaturi de conflictele nerezolvate duc la un comportament inadecvat. Ei cred ca pentru a se dezvolta o personalitate normala, o persoana trece cu succes prin cinci stadii psihosexuale:

• Oral – De la nastere pana la 1 an:  Suptul.
• Anal – 1 la 3 ani:  Retentia si eliberarea urinei si fecalelor.
• Falic – 3 la 6 ani:  Stimulare genitala.
• Latenta – 6 la 11 ani:  Dezvoltarea instinctelor sexuale.
• Genital – Adolescenta:  Reaparitia instinctelor sexuale.

Rezolvarea inadecvata a oricarui din aceste stadii duce la o dezvoltare slaba a personalitatii. Clientul cu ajutorul terapeutului va aduce in constiinta conflictele reprimate, facand inconstientul constient. Transformarea conflictelor in constiente va ajuta clientul in rezolvarea constienta a acestora. Psihoterapia nu este utila la clientii care sunt auto-centrati, impulsivi sau foarte psihotici. Terapetului trebuie sa aiba o pregatire extensiva. Tratamentul se va desfasura pe o durata lunga de timp.

Terapia rational-emotiva si cognitiv-comportamentala

Terapia rational-emotiva este orientata foarte mult spre actiune si se concentreaza cu starea cognitiva si morala a individului. Acest tip de terapie streseaza abilitatea clientului da a gandi prin ei insisi si abilitatea lor de a se schimba. Terapeutul rational-emotiv considera ca suntem nascuti cu abilitatea de a gandi rational dar cadem victime gandirii irationale. Ei streseaza abilitatea clientului de a gandi, atunci cand iau decizii si atunci cand fac judecati. Terapeutul va folosi terapia directiva. Acesta conisdera ca o nevroza este rezultatul comportamentului si gandirii irationale. Terapeutul rational-emotiv si cognitiv-comportamental considera ca problemele clientului sunt inradacinate in copilarie si in sistemul lor de credinte, format in copilarie. Terapia va include o metoda in rezolvarea si confruntarea cu problemele comportamentale sau emotionale. Terapeutul va ajuta clientul sa elimine orice defensa pe care le-ar putea avea si sa vada viata intr-un mod rational. Terapeutul nu va avea niciodata o relatie personala cu clientul. Terapeutul se va gandi la client ca la un student si la el ca la un profesor.

Terapia realitatii

Terapeutul realitatii isi invata clientul metode de a controla lumea din jurul lor si modul in care isi pot satisface nevoile personale. El considera ca, clientul poate si isi va schimba viata in mai bine. Terapeutul se concentreaza asupra “ce-ului” si a “de ce-ului” actiunilor clientului. O problema comportamentala sau emotionala reprezinta rezultatul direct al sentimentelor si credintelor clientului despre ei insisi. Terapeutul va ajuta clientul sa-si evalueaze sentimentele si comportamentele, sa ii provoace sa devina mai eficienti in satisfacerea nevoilor personale.