Nevoia ta vs nevoia copilului tau

"Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări.

 Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare” - Chris Simion

Un copil asteapta mereu sa ii daruiesti ceva, cel mai important e ca el nu asteapta ca tu "om mare" sa ii daruiesti cei mai originali pantofi, cele mai frumoase jucari, un copil asteapta sa ii daruiesti iubire, incredere, speranta si zambetul tau. Zambetul tau, imbratisarea ta face cat o mie de jucari daruite intr-un an. 

   Chiar daca,  un an s-a incheiat si copilul tau simti si vezi ca este mai mare, mai matur , mai prezent in viata de adult uneori decat in propria lui viata de copil, asta nu inseamna ca, rolul tau de parinte se micsoreaza sau oarecum nu mai ai atat de multe ”griji”. Dimpotriva copilul tau are nevoie de prezenta ta din punct de vedere emotional la orice varsta.  E o bucurie, traieste aceasta bucurie si incearca sa faci din ea in fiecare zi, o zi mai buna pentru tine si copilul tau.

   Inainte sa fii tatal sau mama care aduce banii in casa , nu uita sa fie tatal sau mama care stie sa aduca in sufletul copilului bucurie, mangaiere, zambete si multe imbratisari. Imbratisarea poate sa-i aline copilului tau teama, frica, nelinistea, anxietatea legata de ziua de maine, de o noua zi de scoala, de un nou inceput.

   

O zi furtunoasă în grădina Mamei Pământ

 Mama Pământ trăieşte într-o frumoasă grădină verde. În spatele casei ei se află un lac mic, rotund ca luna şi albastru ca cerul într-o zi însorită de vară. Când tatăl Soare străluceşte, razele sale ajung până la grădina mamei Pământ, şi dansează pe suprafaţa lacului, iar peştişori aurii sar să le prindă.

Lângă lac se află o salcie bătrână ale cărei ramuri plutesc peste marginea apei. Sub salcie, sunt porţiuni verzi cu crini, unde broaştelor le place să stea. Broaştele mai mari stau pe porţiunile mai mari cu crini, iar broscuţele stau pe porţiunile mai mici, şi toate stau acolo împreună de când se trezeşte tatăl Soare până se duce la culcare. Cântecul lor se aude atât de tare, încât şi tatăl Soare îl aude!

 Broscuţelor le place să înoate cât e ziua de lungă şi sunt prietene cu peştişorii aurii care trăiesc acolo. Câteodată înoată împreună cu peştişorii jos, către o lume a pietrelor, chiar pe fundul lacului. Acela e castelul lor şi le place să se joace acolo pentru că sunt multe camere în care se pot juca!

Fratele Vânt vine şi vizitează grădina mamei Pământ uneori şi suflă cu răsuflarea sa peste ţinut. Apoi ramurile salciei bătrâne dansează pe lac şi le gâdilă pe broaştele care stau acolo. Fratele Vânt suflă peste suprafaţa lacului şi peştişorii aurii se zbenguie uşor jos în lac. Sora Ploaie vine uneori în vizită în grădina mamei Pământ şi împroaşcă stropii ei peste tot. Broscuţele adoră să înoate pe suprafaţa lacului atunci când vine ea în vizită şi să simtă pe spate degetele ei „pic-pic”.

Într-o zi, fratele Vânt a venit în vizită în grădina mamei Pământ  şi a adus cu el doi noi prieteni: Tunetul Teribil şi Fulgerul Sfârâitor. Nici măcar fratele Vânt nu ştia câte stricăciuni puteau face! Au venit să se joace în grădina mamei Pământ. La început, nimic nu părea neobişnuit. Dar apoi, Tunetul Teribil a început să bată din palme şi să ţipe atât de tare, încât toate broscuţele au fugit pe fundul lacului în castelul lor din pietre ca să scape de sunetul teribil. Apoi Fulgerul Sfârâitor a început să strige şi să se repeadă, încât toţi peştişorii aurii au fugit să se ascundă de el. Fratele Vânt era atât de supărat încât a început să se învârtească şi să plesnească pe ici şi colo, valuri mari au început să se izbească de marginea lacului iar ramurile salciei s-au înnodat teribil.

Mama Pământ a auzit zgomotele din grădina ei şi a văzut cât de înfricoşată era toată lumea. A ieşit afară şi l-a chemat în ajutor pe tatăl Soare. Amândoi i-au gonit pe Tunetul Teribil şi pe Fulgerul Sfârâitor. Abia apoi a văzut mama Pământ dezordinea terbilă pe care o făcuseră. I-a chemat pe elfii grădinii şi zânele florilor şi au muncit să facă iar grădina frumoasă. Zânele florilor au dezlegat nodul salciei iar ramurile ei s-au aşezat din nou deasupra apei. Dar broscuţele şi peştişorii aurii nu erau de găsit nicăieri! Au stat ascunşi în castelul lor de sub apă până când mama Pământ a chemat zânele apei ca să înoate până la ei să le spună că totul era bine acum.

În acea noapte, broaştele mari şi cele mici i-au cântat tatălui Soare când era gata să se ducă la culcare, şi erau foarte gălăgioase cum niciodată n-au mai fost. Vroiau ca tatăl Soare să ştie cât de bucuroase erau că îl văd din nou! În acea noapte, doamna Lună şi-a adus toţi copiii stele ca să strălucească pe cerul întunecat şi au cântat cântece de leagăn deasupra grădinii Mamei Pământ, toată noaptea.

„O zi furtunoasă în grădina Mamei Natură” este de ajutor în reîncărcarea după o zi agitată – a copilului sau chiar a dumneavoastră! Părinţii vor descoperi că această poveste citită înainte de culcare după o zi „furtunoasă” face copilul mai calm a doua zi.

Incearca sa  nu uiti inainte sa iti trimiti copilul la scoala sau sa il grabesti sa se imbrace dimineata sa ii oferi o imbratisare in loc de "trezeste-te, trebuie sa mergi la scoala", fii bun de cate ori se poate si intodeauna se poate.

 ”Fii bun de cate ori se poate si intodeauna se poate!”💕

Îmbrățișează și cu sufletul...vindecă...

E tarziu in noapte... e intuneric si e frig ...  O noapte in care va scriu despre imbratisare, pentru a aduce un strop de caldura in suflet , despre efectele unei imbratisari sincere, deosebite , acel gen de imbratisare pe care adesea o cere sufletul tau.
Ce spun psihologii despre imbratisare si ce spun anumiti scriitori despre imbratisare veti citii in acest articol.
Virginea Satir , psihoterapeut sustine ca avem nevoie de 4 imbratisari pe zi ca sa supravietuim, avem nevoie de 8 imbratisari pe zi ca sa ne mentinem si avem nevoie de 12 imbratisari pe zi ca sa crestem.
Desigur acum o sa va intrebati si ce se intampla cu persoanele care nu primesc nici macar o imbratisare pe zi, e simplu o persoana care nu a simtit imbratisarea , e rece, retrasa, tirista, melancolica, retrasa.
Medicii , psihologii, antripologi au ajuns la concluzia ca , contactele corporale sunt la fel de necesare a fi satisfacute precum foamea, setea, somnul. Cum de altfel studiile realizate pentru dezvoltarea armonioasa a copilului arata ca , lipsa de contacte corporale dauneaza grav sanatatii si dezvoltarii complete a copilului.

Osho spune astfel : "cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit." Aceea punte de legatura dintre mama si copiul , oadata ce el este in afara lumii sale intrautermine, trebuie pastrata prin contact corporal cu mama, pentru ca, copilul sa aiba o dezvoltare armonioasa, sa simta in continuare legatura creasta intre el si mama in perioada intrauterina prin cordonul ombilical.
Din punct de vedere a neuropsihofiziologiei imbratisarile au ca efect alinarea durerii sufletesti ( deseori cand suntem tristi, suparati, deprimati, avem tendinta de a cere la propriu o imbratisare) de ce oare se intampla sa simtim aceasta nevoie?
Raspunsul e urmatorul, in doar zece secunde de imbratisare se produce la nivel fizic o scadere a oxitocinei (hormonul stresului) in creier. Aceasta reactie chimica scade presiunea sangelui, lupta impotriva oboselii, a infectilor si amelioreaza simptomele depresiei usoare.
In concluzie imbratisarea aduce stimulari fiziologice si psihice pozitive , atat la cei care imbratiseaza cat si la cei care primesc o imbratisare, care conduce la cresterea sentimentului de protectie, siguranta, creste increderea in sine si in cei din jur, amelioreaza simptomele unei bolii ( asemenea efectului placebo).

Imbratisarea trebuie primita si daruita atunci cand simtim, e atingerea corpurilor care "comunica" dincolo de aparente.
Osho , a fost intrebat la una din intalnirile sale "De ce este imbratisarea un instrument videcator atat de eficient?", iar raspunsul a fost urmatorul : "Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi. De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea."

Subscriu intru-totul la ce spune Osho si as mai adauga faptul ca , trebuie sa lasam sufletul sa comunice mai des cu ratiunea, pentru ca ratiunea si sufletul aflate in echilibru conduc la starea de bine, de bucurie, de placere. Cere o imbratisare atunci cand ai nevoie, accepta o imbratisare atunci cand iti este oferita. Ofera o imbratisare pur si simplu , fara sa te gandesti la etichete , prejudecati.

“It is said that each time we embrace someone warmly, we gain an extra day of life. So please embrace me now.”― Paulo Coelho