duminică, 11 octombrie 2015

Jocul de noroc- de la extaz la agonie

"Două lucruri sunt sigure în viaţă: trăim şi murim. Între ele nu este decât un joc de noroc." Robert M. Hensel
Nimic nu este la voia intamplarii in viata nici atunci cand pierdem nici atunci cand suntem pe punctul de a castiga sau chiar castigam un obiect material, o suma de banii sau un castig sufleteste sau o pierdere sufleteasca, absolut nimic nu este la rodul intamplarii. Ma intreb oare de ce unele persoane se incred in aparate care vand iluzii, vise , ca mai apoi tot aceste aparate sa  conduca spre agonie.  Asa vad eu jocul de noroc un drum scurt de la extaz la agonie , un drum in care visele prind aripi, dar care se rup intr-o fractiune de secunda pentru ca aceste vise sunt construite prin intermediul unor jocuri de "noroc".
Joc de noroc patologic : Cand ajungem sa vorbim despre jocul de noroc ca fiind unul patologic ? 
Atunci cand au loc frecvente si repetate episoade de "jocuri de noroc", care domina viata persoanei in cauza in detrimentul valorilor si obligatilor sociale, ocupationale, materiale si familiale.
 Atunci cand persoanele dependente de "jocurile de noroc" isi risca serviciul fac mari datorii si mint sau incalca legea pentru a obtine bani sau pentru a scapa de plata datoriilor. 
Persoana descrie o dorinta intensa de a juca jocuri de noroc si un comportament greu de controlat, un auto-control scazut al emotiilor , care  conduc indiferent de situatie spre aceasta dorinta intensa de a juca  jocuri de noroc. In momentul in care persoana nu este in "actiune", prezinta in permanenta idei si imagini ale actului de a juca si circumstantele ce circumscriu actul.
Aceste preocupari si dorinte intense cresc adesea in momentele de stress cotidian , asemenatoare si altor categorii de dependente.
Aceasta tulburare e numita de asemenea si "joc de noroc compulsiv", dar acest termen este mai putin folosit si nu este  tocmai potrivit deoarece comportamentul nu e compulsiv intru-un sens tehnic si nici tulburarea nu e corelata cu tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva (vezi eticheta #psihologie- articol tulburarea obsesiv- compulsiva).
Trasatura perdominata a acestui comportament patologic este persistenta de a juca ce creste in timp, chiar daca consecintele pe teremen lung din punct de vedere social, profesional si familial sunt grave (saracie, afectarea relatilor familiale, deteriorarea vietii personale).

Ce putem sa facem in acest caz?
-Puterea de decizie a persoanei care obisnuieste sa joace jocuri de noroc, nu este suficient ca persoana care joaca jocuri de noroc sa verbalizeze dorinta lui de a renunta la jocurile de noroc;
-Auto -ajutorul la fel ca si in alte procese terapeutice si aici este nevoie in primul rand ca persoana in cauza sa se ajute pe el si sa se auto- depaseasca atunci cand simte ca dorinta lui este intensa;
- Sustinere morala din partea partenerului , daca persona se afla intr-o relatie este extrem de important ca sa i se ofere sprijinul moral din partea partenerului , sa simta ca este inteles si sa simta ca nu este singur pe acest drum scurt de la extaz la agonie;
Modificarea stilului de viata- este important sa descoperim care sunt necesitatile care nu sunt indeplinite astfel incat ele sa conduca la dorinta intensa de a juca sau ce trebuie modificat in mediul social, profesional sau familial, astfel incat sa nu se ajunga la aceasta nevoie de a juca ;
Psihoterapia de cuplu, daca persona este intr-o relatie, ajuta ca celalat partener sa inteleaga mai bine ce inseamna din punct de vedere patologic "jocul de noroc", astfel incat sa ii poata oferii suportul de care are nevoie persona dependenta de jocuri de noroc;
Consiliere- programe bazate pe anumiti pasi de parcurs  si extrem de important sa fie o continuitate a programului terapeutic.


"La jocurile de noroc, cei mai mulţi sunt obligaţi să piardă pentru ca doar câţiva să câştige." George Bernard Shaw

miercuri, 2 septembrie 2015

Persoana sociabila – din spatele personalitatii dependente afectiv

Cum facem fata personalitatii dependente mascate si cum o recunoastem?
Cand dependenta apare mascata in persoana extrem de sociabila, atenta , dispusa sa asculte pe toti cei din jurul ei , chiar mai mult mereu pregatita sa ofere un sfat, un zambet sau un umar pe care tu sa-ti plangi amarul.
Istoria tulburarii dependente de personalitate din punct de vedere psihanalitic ne spune ca, exista o analogie intre stadiul oral al dezvoltarii psihismului si tulburarea dependenta si anume ca, persoana cu aceasta tulburare dependenta a parcurs in mod distorsionat acest moment pe care l-a trait in primii ani ai existentei sale.
Tulburarea dependenta a personalitatii se caracterizeaza prin autostima redusa , neincredere in posibilitatile proprii (aici intalnim persoanele care accepta cu usurinta orice li s-ar propune sa faca din dorinta de a fi placuti si din teama de a nu fi respinsi), nevoia excesiva de ingrijire si ocrotire, incapacitatea de a lua decizii in probleme curente si tendinta de ai incredinta altei persoane aspectele pozitive pe care de fapt le-a facut ea, tot din aceeasi dorinta de a-si face prieteni si de a fi apreciata de cat mai multe persoane din jurul ei.
Trasaturile tulburarii de personalitate dependente apar la varsta  de adult tanar,  nefiind sinonima cu dependenta, intalnita la multi copii si in mod special la copiii singuri la parinti. Tocmai din aceasta cauza poate sa fie usor confuza diagnosticarea acestei tulburari de personalitate.
          
            Dintre trasaturile psihologice caracteristice intalnim:
Autostima redusa prin subestimarea calitatilor  si disponibilitatilor proprii;
§         Neincrederea persoanei fata de proprile sale posibilitati;
§        Nevoia de aprobare, de acceptare, de suport;
§       Sacrificii in vederea obtinerii suportului si ingrijirii.
§       Dificultatea sau incapatantarea de a lua decizii in probleme curente;
§       Reducerea sau anularea initiativelor ;
Persoanele cu acest tip de personalitate dependenta pe langa faptul ca cer o protectie aparte ele prezinta si o nevoie puternica de atasare, fata de persoana investita afectiv- indiferent de tipul de relatie pe care il au cu persoana in cauza (fie o relatie profesionala, familiala, sau personala – gen iubit- iubita).
Probabil ati intalnit si voi sau aveti si voi cunostinte care au ramas intr-o anumita relatie , chiar daca au simtit ca le aduce mai multe lucruri negative aceea relatie decat benefici si totusi raman in aceea relatie din teama, din nevoia de protectie , care este “asezonata” cu ganduri negative de genul “daca o sa plec din aceasta relatie , nu o sa mai gasesc pe altcineva mai bun la varsta mea, la programul meu…” sau “ lasa ca e bine si asa, eu am nevoie de aceasta relatie , fara ea simt ca ma sufoc” si exemplele ar putea continua.
Cercetariile sustin faptul ca aceast tip de personalitate apare cu precadere la persoanele de gen feminin si mai putin la partea masculina , insa nu este exclus sa intalnim si persoane de gen masculin cu o personalitate dependenta de persoana investita afectiv.  Se pare ca, personalitatile dependente afectiv cauta sa aiba parteneri posesivi, dominatori. De asemenea cercetarile in domeniu sustin ca multe femei batute si barbati alcoolici s-au dovedit a fi personalitati dependente.
In continuare o sa va las cateva elemente care pot conduce la dezvoltarea acestui tip de personalitate, de aceea nu ar fi recomandabil ca pe viitor sa le dezvoltam.
Nu este recomandabil sa luam decizii in locul persoanei dependente afectiv, chiar daca ne cere ajutorul de cate ori sunt intr-un impas, in schimb putem sa le spunem ca o sa reuseasca sa depaseasca aceast impas si ca, solutia este la el sau ea.
Nu este recomandabil sa le criticati initiativele chiar daca ele nu sunt bune, pentru ca riscati ca persoana dependenta afectiv sa nu mai ia initiative si sa i se dezvolte in continuare stima de sine scazuta.
Nu este recomandabil se le abandonati cu desavarsire din dorinta de a le determina sa se descurce singure, in schim puteti sa le spuneti verbal ca o sa fiti acolo sa va bucurati impreuna de reusitele sale prin fortele proprii.