Starile sufletesti si influenta lor asupra starilor trupului

“Azi trupul tau este mai adevarat decat sufletul tau;

 maine sufletul tau va fi mai adevarat decat trupul tau.”Gustave Tihibon

         

Citatul  acestui articol este ghidul  pentru harta sufletului fiecaruia dintre noi. Nu de putine ori se intampla ca ceea ce ascundem in suflet sa se regaseasca pe trup si invers ceea ce ascundem pe trup sa se regaseasca in suflet.  Si aici ma refer la ranile trupesti pe care incercam sa le ascundem, agresiunile fizice, se regasesc in starile sufletesti (tristete, dezamagire, culpabilitate), stari ale sufletului care se regasesc si pe trup prin semnele de violenta, agresiune si hetroagresiune .

Nietzsche  spunea ca sufletul este un cuvnt ce desemneaza o parte a trupului, daca am crede in ceea ce spune Nietzsche , am intelege ca nu putem vindeca o rana de pe trup , daca nu vindecam rana de pe harta sufletului.

Atunci cand vorbim despre starile sufletesti , care continuna sa se contureze odata cu alte evenimente negative aparute in viata unei persoane , putem ajunge sa vorbim chiar si de patologie.

 Ca exemplu,  in epidodul depresiv atat usor cat si moderat si sever starile sufletesti au o importanta primordiala, daca persoana care se afla in episod depresiv este sustinuta moral , isi poate schimba starea sufleteasca care poate sa conduca la o scadere a simptomelor depresive.

Pentru a intelege mai bine modul in care starile sufletesti ne influenteaza starile trupului si invers , dar si relatiile cu ceilalti o sa aduc in atentia voastra un subiect de actualitate si anume,  trauma psihica si straile sufletesti, atunci cand vorbim despre agresiune fie ea verbala sau fizica (amenintari,  batai, viol), vorbim practic despre producerea unor traume.

G. Fischer, P. Riedesser(1998) numeau  trauma psihica ca fiind,  o experienta vitala de discrepanta intre factorii situationali amentintori si capacitatile individuale de stapanire, care este insotita de sentimente de neajutorare si abandonare lipsita de aparare si care duce astfel la o zdruncinare de durata a intelegerii de sine si de lume.”

Conform clasificarii lui Ruppert exista 4 tipuri de traume ( traumele existentiale, traumele de pierdere, traumele de atasament si traumele sistemice  de atasament).

Desigur cuvantul trauma implica suferinta, suferinta atat fizica (stare a trupului) cat si stare a sufletului face parte din procesul terapeutic si cel de vindecare- suferinta persoanei in cauza trebuie respectata si trebuie sa i se ofere mediul si modalitatile propice de vindecare cat si timpul necesar vindecarii . Un lucru important de retinut este ca, nu trebuie sa etichetam persoana care vorbeste despre trauma sa ( exemplu: viol), ca fiind o persoana  care vorbeste mult prea repede sau mult prea greu despre ceea ce I s-a intamplat, sa nu pierdem din vedere ca nu toti suntem la fel.

Atat in vindecarea traumei cat si in procesul terapeutic este important sa acceptam ceea ce se intampla si ceea ce s-a intamplat, sa ne acceptam starile  atat cele trupesti cat si cele sufletesti . Sa acceptam ritmul fiecaruia si pasii pe care fiecare ii face spre vindecare. Pentru ca o trauma sa poata sa fie vindecata trebuie in primul rand sa fie recunoscuta.

Negarea face parte din procesul terapeutic, daca o persoana neaga ceea ce I s-a intamplat, asta nu inseamna ca persoana este videcata si a trecut mai departe, dimpotriva, negarea ascude suferinta, culpabilitate, dezamagire de sine.

Starea sufleteasca este un amestesc de ganduri ce pot fi definite si reperate si de simturi subiective care uneori pot sa fie mai greu de exprimat in cuvinte , insa aici se intervine terapeutic sa ajutam clientul sa gaseasca in interiorul lui echilibru intre stare sufleteasca produsa de trauma si gandurile subiective produse de aceeasi trauma.

In mod frecvent se intampla ca in  starile sufletesti gandurile  sa fie la inceput vagi , incomplete precum norii , care sunt impinsi de vant se destrama se descompun si se recompun scapa autoritatii noastre, aici din nou se intervine terapeutic pentru ca gandurile sa se “lumineze”, astfel incat persoana care sufera o trauma sa isi inteleaga totodata si starile sufletesti . Insa daca ele sunt abandonate , aceste ganduri prinse de starile sufletesti isi traiesc “viata”, asemenea unor copii care nu au parte de educatie din partea parintilor si se “ratacesc” pe drum.

“Priveste persoana din fata ta ca si cand nu ai vazut-o niciodata de fiecare data cand o intalnesti, pentru a vedea dincolo de aparente.”

Psih. Ababi Alexandra

Acceptarea

"Acceptam un adevar numai dupa ce l-am negat din tot sufletul.”Paulo Coelho

 Zilnic traversam zeci de "drumuri" prin calatoria numita viata, dar cate din aceste "drumuri" ne ajuta sa intelegem ce inseamna acceptarea... cat timp avem nevoie pentru a accepta un adevar pictat in nuante de gri in locul unei minciuni pictata in culori pastelate?

Acceptarea vine impreuna cu  ceea ce  numim iubirea de sine, sunt intr-un buchet amandoua , niciodata  separat. Acceparea nu inseamna doar sa ii permiti celui de langa tine sa iti stea alaturi si sa ii accepti defectele sau momentele mai putin pozitive, acceptarea incepe de la tine si cu tine. Daca tu te-ai accepta pe tine zi de zi, atunci si acceptarea tuturor lucrurilor care iti creoneaza viata o sa fie mai usoara si o iti picteze la sfarsitul zilei un zambet pe chip.

     Louise Hay, afirma ca, o  dată pe zi,  ar trebui sa ne aşeazăm  într-un loc liniştit şi sa ne punem mâinile pe inimă. Sa ii transmitem inimii  iubirea noastra fata de propria persoana pentru a putea percepe iubirea oferita de inima persoanei pe care sustinem ca o acceptam.
     Acceptarea neconditionata de sine nu inseamna sa nu incercam sa schimbam anumite comportamente care par ca sunt dezorganizate sau care ne indreapta propria viata spre ceva negativ. Acceptarea de sine inseamna sa stii sa accepti ca uneori schimbarile sunt necesare pentru a putea contrui ceva nou, pentru a putea sa intelegi ce este iertarea si noile oportunitati pe care viata ti le ofera zi de zi.
    Acceptarea de sine ia nastere pe parcursul formarii stimei de sine, iar pentru a intelege importanta acceptarii neconditionate de sine, o sa prezint tipurile stimei de sine dupa Ryan, Kernis: stima de sine crescută stabilă  (care este securizantă și legată de sănătatea psihică) si stima de sine crescută instabilă (în general asociată cu o adaptare psihologică scăzută și relații interpersonale defectuoase); este o autostimă discrepantă (discrepantă înaltă  sau discrepantă redusă), în care cele două subtipuri ale autostimei au niveluri diferite, una fiind crescută și cealaltă redusă. 
 Acceptarea unui diagnostic pe care il ai de la nastere, aici vorbim despre acceparea unei imagini , acceptarea unei situatii exista , dar care este constientizata in mica copilarie (4-5 ani) cand copilul din interiorul viitorului adult ia contact cu "normalitatea". Aceasta perioada este primordiala in creonarea stimei de sine si a acceptarii neconditionate. Daca una dintre piesele de puzzel lipsesc, in perioada adolescentei si mai tarziu la perioada formarii adultului tanar pot sa apara mecanisme de aparere atat de puternice incat se poate ajunge la aparitia elementelor patologice (anxietate, fobie sociala, depresie , izolare sociala), folosindu-se cel mai frecvent de alte aspecte doar in a evita contactul cu ceilalti.
Acceptarea unui diagnostic dobandit cum ar fi cancerul , care din nefericire este un diagnostic de care in ultimul timp auzim din ce in ce mai des si este pus copiilor de varsta mica. Atunci cand, un copil este diagnosticat la varsta mica cu aceasta maladie, constientizarea diagnosticului vine pe parcurs si lasa dupa sine o trauma provocata copilului. In lupta cu acest diagnostic o importanta deosebita o reprezinta atitudinea parintilor si acceptarea diagnosticului in primul rand de parinti si apoi acceptarea diagnosticului de catre copil. In astfel de cazuri o stima de sine crescuta si o gandire pozitiva , pot conduce la rezultate minunate. 
   In final trebuie sa retinem ca acceptarea de sine- conduce la o stima de sine crescuta , la o dezvoltare armonioasa a comportamentului , la o mai buna comunicare cu noi insine , dupa care si cu cei din jurul nostru, dar nu in ultimul rand la relatii sociale, familiale , personale si profesionale fructoase.

"Inima ta a bătut pentru tine de când te-ai născut şi până în prezent şi va continua să bată până în ultima ta zi pe acest pământ. Priveşte în inima ta şi sesizează orice urmă de amărăciune şi orice resentiment. Spală-ţi cu blândeţe inima în apa iertării şi a înţelegerii! Dacă ai putea vedea imaginea de ansamblu, ai înţelege lecţiile prin care a trebuit să treci. Inima ta este iubire, iar sângele din venele tale este bucurie!"Louise Hay