vineri, 16 ianuarie 2026

Oglinda copilului tău esti chiar tu....

"Scuzele obligatorii îi învață pe copii  să spună lucruri pe care nu le simt, 
așadar să mintă."-Alfie Kohn





Prea des le cerem copiilor să se conformeze unor modele pe care ei nu le consideră modele, prea des se întâmplă în comunicarea cu copilul și/sau adolescentul să auzim explicația " trebuie să faci asta pentru că eu sunt părintele tău și eu știu mai bine" sau "eu știu mai bine pentru că am fost și eu la vârsta ta".

 În cazul acesta copilul poate să răspundă pozitiv și să realizeze ceea ce ai solicitat din rolul de părinte sau poate să se împotrivească pentru că de prea multe ori tu ca părinte nu ai fost perseverent în ce ai solicitat sau în modul în care ai solicitat.

Copiii pot să fie extrem de dificili din punct de vedere comportamental între 10 ani și 16 ani, însă chiar dacă nu pare această perioadă este la fel de dificilă pentru copii cât este pentru părinți. 



Pentru copii este perioada în care caută atenție, caută să fie "populari" să fie peste tot și în același timp tot mai puțin în interiorul familiei. 

În același timp aceast interval de vârstă poate să fie exact opusul la ce am scris mai sus. Întâlnim copii care nu reușesc să își dezvolte relații armonioase de prietenie,  simt neîncredere, nesiguranță, disconfort din punct de vedere fizic.

Atât copiii care își doresc să fie "populari" cât și copiii care se închid în carapacea lor în acest interval de vârstă, de fapt aleg să fie așa din cel puțin trei motive, dar uneori mai greu de înțeles de adulți. Mediul îi poate determina să facă alegeri care să nu fie în concordanță cu educația primită în interiorul familiei, dorința de apartenență la grup, teama de etichete, singuratate, teama că nu o să fie acceptați.

Raspunde la cele 10 intrebari din rolul de adult si parinte al copilului tau:

1. Cerințele in ceea ce il priveste pe copilul tau sunt zilnice, dar te-ai intrebat vreodata daca si recompensele verbale si fizice  oferite copilului tau sunt zilnice ?

2. Nevoile tale in ceea ce il priveste pe copilul tau sunt zilnice, de cate ori te-ai gandit ca nevoile tale ca parinte nu sunt in permanenta si nevoile copilului tau?

3.Ai creat mediul potrivit în care copilul tău să se simtă în siguranță și să nu simtă nevoia de a avea anumite comportamente nepotrivite doar pentru a atrage atenția?

4.Ai  vorbit cu copilului tău despre lucurile bune pe care le-a adus în viața ta?

5.Ai incercat vreodata sa ii ceri opinea copilului tău atunci când a trebuit să iei o decizie, astfel încât să se simtă și el important și responsabil, chiar dacă tu ești adultul?

6.Ai fost în permanență sincer cu tine și copilul tău atunci când ai vorbit cu el?

7.Are copilul tău limite?

8.Are copilul tău responsabilități în casă?

9.Știe copilul tău să îți explice ce înseamnă pentru el iubirea, respectul, atenția și răbdarea?

10.Știe copilul tău să îți explice ce înseamnă pierderea, câștigul și dezamăgirea?






Cinci "cadouri"pe care parintele poate  sa le ofere copilului lui zilnic :

1.Atenție:
 A oferi atenție înseamnă a asculta activ, a fi interesat de ceea ce i s-a întâmplat sau ce și-ar fi dorit să i se întâmple.  Copilul de astazi poate sa solicitate mai mult timp, mai mult spatiu, mai multe imbratisari, mai multe momente petrecute in familie, pentru ca  copilul de azi nu este adultul in rolul de parinte.

2. Timp: 
Timpul este prețios atât pentru tine adultul din fața copilului dar cu atât mai mult pentru copilul din fata ta. De aceea vin cu o alta recomandare calduroasa catre tine, care este o nevoie pe care am observat-o la copilul de azi din practica privata si nu numai : pentru copilul de azi timpul este aici si acum, cele 10-20 de minute dintr-o zi in care sa nu ii amintesti doar de responsabilitatile lui ci sa ii povestesti deschis si fara temeri cate de mult il validezi, cat de puternic si curajos il vezi si cat de multe poti sa inveti si tu de la el, nu doar el de la tine.

3. Spatiu: ;Copilul mic sau adolescentul tau au nevoie de tine, dar nu sub forma de hiperprotectie, are nevoie de tine pentru ca tu sa il lași să "zboare", in acelasi timp sa ii pui limite sanatoase care sa ii ofere siguranta si inc8redere ca tot timpul tu parintele lui o sa fii acolo.

4. Limite sanatoase :  cuvantul "limite" te duce cu gandul la a impune ceva in mod neplacut, dar nu e nevoie sa fie mereu asa, copilul de astazi si adolescentul de maine are nevoie de limite sanatoase care sa creasca nivelul comunicarii dintre voi doi, limitele sanatoase o sa creasca nivelul de repect in relatia dintre voi.Exemplu de limite sanatoase: " iti permit sa iesi cu prieteni si este chiar o bucurie pentru mine faptul ca faci parte dintr-o gasca, dar imi doresc sa iti cunosc prieteni pentru a te intelege si pe tine mai bine. De aceea ai libertatea sa ii aduci la noi acasa in prezenta noastra oricand doresti."

5.Rabdare: posibil sa fie una dintre calitatile cele mai dificil de dezvoltat la copil, insa de cele mai multe ori acele calitati pe care nu le are adultul nu o sa le dezvolte nici copilul, pentru ca tu, adultul din fata lui esti oglinda copilului tau. Rabdarea este o virtute pe care daca ajungi sa o dobandesti inseamna ca eul copil a crescut si i-a dat voie adultului sa se dezvolte armonios.

Concluzie : cere copilului ce stii ca esti capabil sa ii oferi, cere-i copilului tau ce stii ca poate sa vada in tine (curaj, determinare, deschidere, incredere, ambitie). Ofera-i copilului tau ocazii sa creasca in armonie cu tine si nevoile voastre comune.

 Îmbrățișări,
 Psiholog- Psihoterapeut:
 Alexandra Rusu-Ababi



sâmbătă, 8 martie 2025

O scrisoare cӑtre tine... un exercițiu de cunoaștere si acceptare





„Fericirea o face pe femeie frumoasă și dragostea o face fericită. Iubirea este adevăratul fard al femeii.” — Charles Baudelaire




          

Acordă-ți timpul necesar și curajul de a nu uita de tine, oferă-ți spațiu să ai grija de tine în adevăratul sens al cuvântului. Fără tine familia ta, si tot ceea ce încerci să se dezvolte armonios în jurul tău o să aibă mereu câte o piesă lipsă pentru că tu probabil la un moment dat ai uitat, că ești piesa ceea mai  importanta din acest puzzle numit viață, pe care încerci să-l creionezi zilnic în culorile cele mai frumoase si calde.
 Amintește-ți mereu că fara sa fii sanatoasa, zambete, încredere, dorințe și aspirații înalte toate celelalte aspecte ale vieții o să se piardă pe parcurs, cand ar putea sa fie minunate și sa fie prezente pentru totdeauna in viața ta, daca tu incerci sa iti acorzi timp si spatiu pentru tine si nevoile tale.

Haideti sa facem impreuna un exercitiu care sa ne permita sa ne conectam la interiorul nostru pentru o acceptare mai profunda a ceea ce se afla dincolo de ce se vede la exterior zi de zi.



Raspunde la cele cinci intrebari despre tine, argumenteaza raspunsul, adauga beneficile sau dezavantajele fiecarui raspuns si ofera-ți timp 20 de minute/ pe zi pentru a face o analiza a rolului tau de zi cu zi.
1. Cum ti-ai descrie interiorul folosind cele 5 limbaje ale iubirii?
2. Ce i-ai scrie  interiorului tău daca ar trebui să îi mulțumesti pentru ceea ce ai devenit astăzi?
3. Cand te-ai iertat ultima data si pentru ce anume?
4. Care este modul in care continui sa te iubesti pe tine insuti?
5. Care sunt cele 5 aspecte din viata ta pentru care esti recunoscatoare?

Un copil fericit o sa aiba în spate întodeauna o mama si o femeie fericită și sănătoasă, o mama si o femie care să se simtă iubită, apreciată și susținută în ceea ce își dorește să facă atât pe plan familial, dar si pe plan profesional și personal.

Un sot fericit are în spatele lui o soție care se simte apreciată, ascultată și susținută din toate punctele de vedere. Pentru a exista un echilibru în relația de căsnicie sau în oricare alt gen de relație este necesar să fie prezente cel puțin 3 ingrediente principale : iubire, atenție și comunicare. 




Să îți amintești mereu :
1. După furtună și ploi răsare întotdeauna soarele.
2. Oamenii sunt precum frunzele, unii pleacă și nu se mai mai întorc.
3. Ceea ce trăiești astăzi nu mai poți să trăiești și mâine pentru că viața este despre aici și acum.


Cu drag,
Psiholog- psihoterapeut,
Alexandra Rusu-Ababi