Ce îți dorești să transmiți din rolul de părinte în relația cu adolescentul tău?

"Hrănește fiecare copil cu iubire, atenție și răbdare, 

copilul de astăzi este adolescentul și adultul de mâine."

Adolescentul de astăzi în cele mai multe dintre situații este oglinda adultului din casa unde își petrece întreaga viață. Nimic nu este la voia întâmplări și nimic din ceea ce adolescentul din ziua de astăzi prezintă nu este fără motiv. 

Tot ceea ce adolescentul de astăzi face are un motiv, care de fapt de cele mai multe ori este reprezentat de o nevoie emoțională pe care adolescentul tău nu a înțeles-o așa cum te așteptai sa o înteleagă sau care nu i-a fost satisfăcută conform așteptărilor lui.

Într-un moment în care simte că nu este înțeles, acceptat și iubit recurge la comportamente care sunt văzute de societate ca fiind dezirabile și care în mod inevitabil îi schimbă și lui viața. 

Motivele pentru care alege să se comporte altfel decât așteptările pe care fiecare părinte le are de la adolescentul lui pot să fie extrem de simple și complexe în același timp. 

Are nevoie de o comunicare deschis, are nevoie de   limite care să îi crească încrederea în capacitățile proprii, are nevoie să se simtă ascultat, are nevoie să simtă că și părerea lui este importantă, are nevoie să se simtă în siguranță în mediul familial, are nevoie de iubire, are nevoie de tine în mod necondiționat.

De cele mai multe ori ei par a se mulțumii  cu lucrurile materiale, pe deoparte este ceea ce se observă la exterior, pe de altă parte în cele mai multe cazuri prin exprimarea nevoii de lucruri materiale, ei vor umple golul din interior cu o placere de moment, cu o nevoie materială de moment. 

Nu există o rețetă prin care să reușim întotdeauna să avem cu adolescenții numai relații armonioase, în schimb există ceea ce se numește : răbdare, atenție, iubire, suport, acceptare, înțelegere și perseverență.

Nu știu dacă este cel mai potrivit exemplu, dar este unul pe care îl am în acest moment în gând: adolescentul tău este aluatul pe care îl pregătești pentru cozonacii gustoși cu nucă. 

Cozonacii au nevoie de mai multe ingrediente ca să crească frumos, dar un aspect o să fie mereu esențial, baza (în acest caz făina  este nevoie să fie una de calitate superioară), așa este și în cazul adolescentului tău. 

Dacă educația din copilăria mică este santoasă, armonioasă, dacă mediul în care o să crească adolescentul tău este unul în care se simte în siguranță, iubit, apreciat, înțeles și responsabilizat conform capacităților lui și el o să fie un adolescent cu imagine de sine sanatoasă, care o să accepte și o să înțeleagă necesitatea limitelor, o să reușească să dăruiască și să primească atenție și iubire,fără a impune condiții. 

Adolescentul de  astăzi mai are nevoie și de modele de așa "da" și modele de "așa nu", poate nu reușește să facă întotdeauna alegerile cele mai potrivite, dar cu siguranță întotdeauna o să aibă nevoie de tine ca resursa lui emoțională principală.

Ce anume să evităm în relația de comunicare cu adolescentul de azi:

💢 Evită să îi vorbești mereu cu superioritate;

💢 Evită să îl acuzi mereu, fără să îi oferi posibiltatea să îți argumenteze un anumit comportament;

💢Evită să îi ceri mereu să facă ceva fără ai oferi și tu ceva la randul tău.

💢Evită să îi răspunzi mereu "nu înțelegi, e inutil să îți explic, o să înțelegi când o să ajungi de vârsta mea."

Ce anume să faci pentru a dezvolta o relație armonioasă cu adolescentul de azi:

🌞Vorbește-i conform capacităților lui de înțelegere.

🌞Cere-i părerea și ține cont de ea, îl responsabilizează.

🌞Ascultă-l, chiar și atunci când simți că nu ești de acord cu ceea ce îți spune, îl ajută să aibă mai multă încredere în relația dintre voi.

🌞 Folosește limitele ca fiind sănătoase, oferă-i exemplu propriu despre importanța limitelor în relațiile tale cu prietenii tai, uneori un exemplu propriu contează mult mai mult ca o morală.

🌞 Nu îl hiperproteja, dar asigură-l mereu că tu o să fii alături de el indiferent de circumstanțe. 

🌞 Amintește-i că adolescența vine la pachet cu asumarea comportamentului lui și a consecințelor comportamentului.

🌞 Arată-i iubire, atenție, răbdare, înțelegere și acceptare.

Cu drag,

Psiholog-psihoterapeut

Alexandra Rusu-Ababi

Scrisoare...

Astăzi este o altă zi din cele 365 de zile. Ne apropriem de finalul celor 365 de zile din 2023 iar la mine, aici de unde scriu acum, este o zi de Decembrie ploioasa cu vânt si nori încărcați.  Îmi place să îmi imaginez că atunci când norii sunt încărcați și plouă, practic Dumnezeu trimite ploaia pentru ca unii oameni să se curețe de greutățile de peste zi, iar alti oameni să se încarce cu energie pozitivă.

Un lucru suprinzator chiar în acest moment în care scriu de undeva de dupa norii întunecați au aparut cateva raze de soare care bat exact spre locul de unde scriu acum; cineva acolo Sus a zâmbit. Fiecare element din natura are rolul lui în dezvoltarea noastră atat pe plan personal cât și pe plan social sau profesional, la fel cum fiecare persoană și/sau situație cu care ne este dat să ne întâlnim în această călătorie numită viață ne învață o lecție: lecția pierderii, a uitării, a regasirii de sine, a curajului, a răbdării, sau de ce nu a iubirii. 

Toate lecțiile acestea au obiective si scopuri. Important este să ne dăm voie să le vedem și să le folosim așa cum avem nevoie.

Titlul lecției care înglobează întreg anul 2023, pentru mine a fost : "Curajul și răbdarea merg de mână pas cu pas". A fost anul în care toate abilitățile dobândite în cei 36 de ani ai mei au fost puse în funcțiune și pentru asta sunt recunoascătoare lui Dumnezeu, pentru că a îngăduit ca prin fiecare om pe care l-am întâlnit să îmi folosesc una sau mai multe din abilitățile, cunoștințele și princeperile mele.

Am început anul cu multe temeri și necunoscute, a fost un început din mai multe puncte de vedere, sunt recunoscatoare chiar și pentru aceste temeri si necunoscute pentru că fără ca ele să fi existat, poate astăzi eram în același loc "îmbrățișând"și mai multe temeri. 

Au fost lângă mine oameni care mi-au oferit suport moral și emoțional pe acest drum al curajului și răbdării (chiar și noi psihologii avem nevoie de suport moral și emoțional 😊) - le sunt recunoscătoare și le mulțumesc de fiecare dată cu gândul, cu gestul și cu vorba.

Îmi sunt recunoscătoare mie pentru faptul că, de fiecare dată când viața încerca să mă mai învețe câte o lecție am reușit uneori cu efort, uneori cu mai puțin efort, să accept că trebuie să am rabdare și curajul de a primi ceea ce îmi oferă fiecare situație și să extrag de acolo doar ce îmi este necesar în acel moment. Desigur nu toate alegerile mele au fost probabil cele mai potrivite, dar mă bucur că am avut posibilitatea să fac alegeri; alegerile ne aparțin într-o proporție destul de mare.

Îmi sunt recunoscatoare tot mie că m-am lasat ajutată atunci când era necesar și că nu am cedat în fața provocărilor de sănătate din acest an. Am mers pas la pas cu ele având încredere că ele nu vor fi pentru totdeauna, am avut răbdare ca durerile fizice să se reducă si curajul de a încerca diferite modalități de a diminua intensitatea durerii fizice. 

O mare parte din durerile fizice de anul acesta au purtat denumirea de migrene. Mi-au arătat cât de puternică sunt fizic si emoțional și contrar a ceea ce se spune despre migrene, în momentele în care lucram la centru cu copiii sau la cabinetul privat au fost situatii în care munca diminua durerea, pentru că faceam lucruri care imi produceau placere. 

Așadar, mi-am reconfirmat că ajuta la diminuarea intensității durerilor un nivel crescut de endorfine, serotonina și dopamină, care pot să se producă din activitățile pe care le facem, ceea ce vizionăm, alimentația, cartile pe care le citim, activitatile fizice sau datorită oamenilor pe care îi întâlnim.

 

Îți multumesc ție celui care citești acum!

Să ne recitim sau să ne revedem cu drag  peste cateva ore în 2024.💖

Cu drag si zambete,

Psih. Alexandra Rusu-Ababi