Scoli de psihanaliza...tehnici in psihanaliza...

 Principalele scoli de psihanaliza includ:
-         psihologia sinelui, care subliniaza dezvoltarea unui sens stabil al sinelui prin contactul mutual empatic cu alte persoane
-         psihanaliza lacaniana, care integreaza psihanaliza, semiotica si filozofia Hegeliana
-         psihologia analitica, fondata de carl Jung, si care are o abordare de tip spiritual
-         teoria relatiilor obiectuale, care subliniaza dinamica relatiilor personale cu alte persoane interne, care sunt la nivel de fantezie; aceasta abordare a fost fondata de Melanie Klein
-         psihanaliza interpersonala, care accentueaza nuantele interactiunilor interpersonale
-         psihanaliza relationala, care combina psihanaliza interpersonala cu teoria relatiilor obiectuale
-         psihanaliza moderna, dezvoltata de Hyman Spotnitz, extinzand teoriile lui Freud astfel incat sa fie aplicabile unui spectru larg de tulburari emotionale.

Din punct de vedere al zeilor, această lume nu e mai mult decât un joc de copil; este sămânţa aruncată în pământ, pură potenţialitate. Întreaga lume a conştiinţei noastre este doar o sămânţă a viitorului. Doar când prin trezirea lui Kundalini, veţi depăşi starea de pură potenţialitate, veţi intra negreşit într-o lume care este a eternităţii, total diferită de lumea actuală.

Carl Gustav Jung 

Tehnicile in psihanaliza

Metoda de baza a psihanalizei este analiza transferului si rezistentei prin asociatie libera. Pacientul este incurajat sa spuna orice ii trece prin minte. In general psihanalistul pur si simplu asculta, facand comentarii ocazionale, cu scopul de a declansa insight-ul. Psihanalistul incearca sa mentina o neutralitate empatica cu scopul de a crea un mediu in care pacientul sa se simta in siguranta. Analistul cere analizandului (pacientul) sa discute onest despre orice apare la nivel constient, interpretand in acelasi timp tiparele si inhibitiile comportamentale ale pacientului.
Multi clinicieni sustin ca psihanaliza nu este recomandata in caz de afectiuni psihologice serioase, cum sunt psihozele, depresia suicidara, sau alcoolismul sever netratat. Asemenea pacienti sunt etichetati ca “ne-analizabili”. Cele mai tipice aplicatii ale psihanalizei sunt depresia clinica si tulburarile de personalitate.
Desi norma psihanalitica este reprezentata de sedintele de psihoterapie individuale, psihanaliza a fost adaptata si ca forma de psihoterapie de grup de catre Harry Stack Sullivan.

Eficacitatea psihanalizei

Cei mai multi psihanalisti la ora actuala sustin ca psihanaliza este eficienta ca metoda in cazuri d enevroza sau probleme de personalitate. Psihanaliza pare a fi foarte eficienta pentru problemele legate de intimitate si relatie si pentru problemele in care tiparele de viata prestabilite sunt problematice. Ca tratament in psihoterapie, psihanaliza se desfasoara cu o frecventa de trei- cinci sedinte de psihoterapie pe saptamana si dureaza trei pana la sapte ani.
Cercetarile privitoare la eficacitatea psihanalizei sunt insa destul de contradictorii.

Formarea in psihanaliza

Formarea in psihanaliza dureaza intre patru si zece ani, functie de institutul de formare profesionala.

Teoria in psihanaliza

Diversele teorii ale scolilor de psihanaliza in general includ urmatoarele ipoteze:
-         dezvoltarea umana este inteleasa in termeni de schimbare a obiectului dorintei sexuale
-         psihicul uman reprima dorintele, de obicei de natura sexuala sau agresiva, ajungand la nivel inconstient
-         conflictele inconstiente au tendinta de a se manifesta in vise si simptome
-         conflictele inconstiente sunt sursa nevrozelor
-         nevrozele pot fi tratate prin constientizarea dorintelor si amintirilor reprimate, in cursul tratamentului prin psihanaliza.

Faimosul “Complex al lui Oedip” in psihanaliza

Complexul lui Oedip este un concept inventat de Sigmund freud pentru a explica originile unor nevroze, ca provenind din copilarie. Freud credea ca acest complex al lui Oedip apare in copilarie si daca nu este rezolvat da nastere simptomelor la adult, ca urmare a interferentelor cu relatiile sexuale mature, Dorintele pozitive oedipale se refera la dorinta sexuala a copilului de a-si poseda parintele de sex opus. Dorintele oedipale negative se refera la dorinat de eliminare a parintelui de acelasi sex. Complexul lui oedip este mai mult sau mai putin constient si uneori este verbalizat in faza oedipala de dezvoltare, adica la varsta de trei- cinci ani. Ideea complexului lui Oedip se bazeaza pe mitul grec al lui Oedip, care din greseala isi omoara tatal, pe Laius, si se casatoreste cu mama sa, Jocasta.
In cartea sa, “Totem si tabu”, Freud combina ideea complexului lui oedip cu teoriile lui Charles Darwin legate de aranjamentele din societatile umane primitive, respectiv un singur mascul dominant inconjurat de un harem de femele. Astfel, Freud localiza inceputurile complexului lui Oedip la originile societatii umane, si postula ca religia este de fapt o solutie colectiva la problema vinii si ambivalentei legate de omorul tatalui, ceea ce era identificat de psihanaliza cu pacatul originar.

Psihanaliza si adaptarea culturala

Psihanaliza poate fi adaptata diverselor culturi atat timp cat psihoterapeutul intelege mediul cultural al clientului. De exemplu mecanismele de aparare sunt strans legate de valorile culturale.

Critici aduse psihanalizei

Psihanaliza a fost criticata de diversi psihoterapeuti si psihologi, mai ales datorita aparitiei altor tipuri de psihoterapie, moderne, cum sunt psihoterapia comportamentala, psihoterapia cognitiva, hipnopsihoterapia ericksoniana, psihoterapia gestalt si psihoterapia centrata pe persoana.
O consecinta a marii varietati de teorii in psihanaliza este faptul ca diverse scoli de psihanaliza isi aduc critici una alteia.
Dar chiar si cei mai infocati psihoterapeuti comportamentalisti recunosc ca mare parte a conditionarii operante are loc la nivel inconstient, cu profund impact asupra vietii emotionale. Ideile de inconstient si transfer au fost mult cercetate si se pare validate de psihologia cognitiva si psihologia sociala.